4,448 matches
-
dragostea-ura asta, "am luptat destul/viața s-a terminat/nu am fost lași/am făcut ce-am putut". Până și versurile astea erau însă bruiate grotesc de cîn-tecul adus de vânt dinspre un grup din apropiere: "Carolina e studentă,/E studentă eminentă,/Da-n dragoste-i repetentă,/ Repetentă, zău!"; "Dumnezei ai morții,/nu v-am lăudat, nici nu v-am blestemat", reluam cu încăpățînare, însă tot mai puternic suna refrenul tipilor de alături: "Eu nu merg la Carolina,/ Eu nu merg
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi avut o iubită în acel cămin pe când era întreg la minte, și fetele îl întreabă de la ferestre cum e în Veneția, și uneori vin întrebări din toate părțile, și el confuz nu știe cui să răspundă mai întâi, O studentă de la Medicină și-a pus în minte că ar putea să-l vindece, mi-a povestit și mie cineva, îi studia comportamentul, s-a interesat ce medic îl tratează, a luat legătura cu el și a adus noi informații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și pe care ar fi putut să le rețină, cunoștea denumirea la o mulțime de străzi, descria cu atâta minuțiozitate o plimbare cu gondola, încât doctorul lui a tras concluzia că acest nebun, zis Venețianul, are o imaginație foarte bogată, studenta de la Medicină nu s-a mulțumit însă cu atât, prima noutate din comportamentul nebunului n-a întârziat să apară, era o seară cu lună plină. Venețianul a apărut ca de obicei la ferestre, era însă mult mai agitat ca alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la un moment dat, a făcut gestul acela urât șocându-și spectatorii, și-a dat la o parte impermeabilul, purta același impermeabil și vară și iarnă, arătându-și în razele lunii pline bărbăția, gestul său a surprins-o și pe studenta de la Medicină, această istorie a continuat să se repete în fiecare seară cu lună plină, studenta i-a recitit dosarul, în acea periodă făcea și practică la clinica de boli nervoase, se pare că, într-o astfel de noapte, Venețianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o parte impermeabilul, purta același impermeabil și vară și iarnă, arătându-și în razele lunii pline bărbăția, gestul său a surprins-o și pe studenta de la Medicină, această istorie a continuat să se repete în fiecare seară cu lună plină, studenta i-a recitit dosarul, în acea periodă făcea și practică la clinica de boli nervoase, se pare că, într-o astfel de noapte, Venețianul n-ar fi fost în stare din prea mare timiditate să facă dragoste cu iubita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-o astfel de noapte, Venețianul n-ar fi fost în stare din prea mare timiditate să facă dragoste cu iubita lui, acestă neputință l-a afectat mult, iubita l-a părăsit și el a început s-o ia razna, studenta de la medicină credea că o experiență sexuală ar putea să-l vindece pe Venețian, firește însă această experiență nu putea avea loc la voia întâmplării, și ea credea că n-ar fi posibilă decât cu fosta lui prietenă sau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de aprilie, și celălalt îl întreabă curios, de unde știi tu aceste amănunte? Știu, i-a răspuns, pur și simplu știu! Ce s-a întâmplat mai departe, curios și eu de povestea fetei ce voia să vindece oamenii de la fereastră, Pentru studenta de la Medicină acest nebun devenise o obsesie, nu vorbea decât despre el, îi lipsea însă un singur lucru care ar mai fi putut s-o determine să fie ea cea care să-l salveze, Care? întreabă Radu Tancred, eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fost și mai nebună dacă nu i-ar fi lipsit credința, Vizitele lui pe la cămine au încetat brusc, se pare că părinții lui l-au dus undeva prin Moldova la un preot, nu știu dacă s-a vindecat sau nu, studenta de la Medicină s-a lăsat de medicină și a plecat din țară imediat după revoluție cu un grup de francezi, veniți cu ajutoare, Médicines sans Frontières, nu se știe pe unde se află acum, în Bosnia?! Și el tace, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-mi spui acum ceea ce n-ai spus atunci la masă din povestea Venețianului, Și el se uită la mine lung uimit poate că această poveste a făcut o asemenea impresie asupra mea, surâde departe și continuă numai pentru mine, Studenta la Medicină l-a întâlnit o dată pe Venețian, și asta n-am spus-o atunci, într-o seară el a venit ca de obicei la ferestre și a început să recite poezia lui nebunească, și ea s-a hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el, totul, cum tatăl lui care era preot catolic într-o parohie lângă Assisi reușea cu harul său să facă oamenii să mai vină la biserică, cum oamenii veneau numai să-l vadă și să-l asculte, cum mama lui, studentă în tehnica restaurării operelor de artă se afla pe atunci într-un stagiu practic la Assisi în vederea întocmirii unui proiect de restaurare a frescelor lui Paolo della Francesca, într-o duminică s-a dus și ea să-l vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
popor, Știam de la Ana că bunica ei nu i-a iertat niciodată fiului ei această infidelitate, După ce s-au mutat și ei de la mine, Ana avea câțiva ani, Alexandru mergea deja la școală, iar am rămas singură, am mai ținut studente în gazdă, eu nu aveam nici un venit, în ’90 când s-a căsătorit Alexandru m-am bucurat că vine să stea aici, dar acum a plecat și el, numai eu am rămas și casa asta pe loc, nu știu cât va sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atunci și pe fată deși, Ce limbă vorbesc? mă întorc eu spre copii, Nu știe nimeni, îmi explică ea, cred că ei doi au inventat-o la orfelinat, dar nu-i pot dezobișnui s-o vorbească, le-am angajat o studentă care vine să facă cu ei franceză, dar ori de câte ori rămân singuri se întorc la limba lor, nu-mi dau seama cum se înțeleg, Nicolae n-o știe, l-am întrebat, la picioarele mele un bloc răvășit de desen, mâzgălit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
XXIII Diana e plecată la mare, îmi spune preoteasa iscodindu-mă cu privirea ei de mamă care știe ceva fără să înțeleagă, ieri a plecat, își întâlnește colegii și se duc împreună, au și ceva spectacole pe litoral, Diana e studentă la actorie, mi-a spus-o ea și eu mi-am manifestat atunci ignoranța, actorie?! mi-a promis că la toamnă mă va duce la teatru, de ce tocmai acum a plecat la mare?! Am fost foarte îngrijorată din cauza ei, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității crase, acel bărbat superb, cu ochii Înghețați de pasiunea ideilor pure, la Întâlnirea cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți și ceva de schimb, c-o să te uzi...“ „Ești vulgar...“ „Sunt eu!“ (marți) Oricum, cu A. nu te plictisești, nu te plictisești pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e, dincolo de unele abateri de la normele lingvistice, decât tot un limbaj comun, căci poezia nu creează nimic În limbă. Limba se creează singură pe sine și poetul ia act de aceasta a posteriori, folosind noile achiziții“. „Nu cred“, intervine iar studenta, „poetul este cel ce interoghează pe căi proprii statutul unui cuvânt și el este acela ce dă cale de acces unor creații În limbă“. „Arată-mi În mod concret cum lucrează poetul“, face C. pe generosul, prinzându-se sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unui cuvânt și el este acela ce dă cale de acces unor creații În limbă“. „Arată-mi În mod concret cum lucrează poetul“, face C. pe generosul, prinzându-se sau, mai precis, simulând că se lasă prins În joc. Brusc, studenta intră În emisie: „Să luăm ca punct de pornire procesul omonimiei, care reprezintă modalitatea de bază a manifestării poetice. Dacă, de exemplu, cuvântul broască (din latinul brosca), ce denumește animalele amfibii din clasa batracienilor, a fost extins la mecanismul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încheiat abrupt: „Ce rezultă de aici? Că poetul creează În limbă sau nu?“. Atunci profesorul pitic și negricios, cu mustăcioara lui de carbonar, și-a strâns fițuicile de pe masă (tocmai suna) și a ieșit; singurul răspuns la Întrebarea retorică a studentei fiind un râs lătrător: hă-hă-hă, hă-hă-hă. Noi ne-am mirat de această reacție, Însă a doua zi, la curs, continuând să vorbească despre sinonimie și omonimie, C. a reluat mot à mot exemplele și argumentele studentei, pledând pentru creația În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Întrebarea retorică a studentei fiind un râs lătrător: hă-hă-hă, hă-hă-hă. Noi ne-am mirat de această reacție, Însă a doua zi, la curs, continuând să vorbească despre sinonimie și omonimie, C. a reluat mot à mot exemplele și argumentele studentei, pledând pentru creația În limbă a poeților. „Ce părere ai de savantul C.?“, m-a Înghioldit Bazil. „E creator În preluarea ideilor altora“. Am râs și noi, dar nu la fel de lătrător ca el, să nu ne dea afară de la curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a păstra vie urma demonstrației, acel foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete cu violență, În fața ușii se văd două studente vorbărețe (de la noi, din fundul amfiteatrului, nu se auzeau). Ghilotina profesorului cade necruțător: „Nesimțitelor!“. E un cuvânt prea tare, ce rămâne imprimat un timp În memorie ca un corp material, foarte suspect În aerul acela rarefiat; ideile, conceptele, enunțurile abstracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceea hotărâtoare fără să-și calce orgoliul În picioare venind direct la mine și cerându-și scuze mă poate duce la concluzia irevocabilă că a fost un răspuns negativ, tacit din partea lui??? El este asistent, iar eu doar o biată studentă. I-a convenit mai mult această tăcere, decât divulgarea unui refuz, dureros pentru mine și delicat pentru el? Crezi că va mai evoca acel moment? Și dacă el tace, eu ce să fac? Crezi că aș putea eu avea norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orice banalitate. Cornel e acuma cu Liliana și Liliana e În spital și el profită de asta pentru a se plimba cu toate damele. Te uimești tu, cea care ai scris Înainte? Eu iubesc acum muntele și un om. Sunt studentă. Sunt mai poetă ca oricând. Și mâine Începe patinoarul. Ce să mai scriu? Că poate nu voi mai ieși Întreagă din sezonul ăsta? Ei și? Că am așteptat un telefon cu sufletul la gură două zile la rând, cu toate că știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vecinii cu zdupăiturile tale.“ „Tu nu ești niciodată vulgar, te forțezi inutil!“ „Am adormit, bai-bai!“. Este curios că Îmi amintesc imaginea corpului ce mi se părea fascinant. (vineri) Azi Îmi cade În gheară profesorul S.V. Are o predispoziție permanentă către studente cu picioare lungi, pe care le ademenește la cercul de teorie. Acum a Înhățat-o pe V. chiar În spațiul meu de veghe; o vrăjește de mama focului, iar ea Își dă ochii peste cap, fâțâindu-și șoldurile apetisante la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tare urât și slab, și mic de statură, cât tine de mic. Da, dar vezi, eu mă Împăcăm cu el, pentru că mă iubea și puteam să mă joc cu el. Mai avea și bani... Nu-mi păsa că eu eram studentă, iar el nu avea facultate. — Dar Îi păsa maică-ti, am râs eu. S-o lăsăm pe maică-mea. Neajunsul era că mă dorea și zi, și noapte lângă el. Nu puteam să răsuflu, nu puteam sta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acasă fără o mie de lei În buzunar, În fiecare zi!“. Raportat la faptul nud că salariul unui asistent abia atinge această cotă, se deduce ușor că Don Juanul nostru, cu alură de Othello la pensie, face imediat impresie asupra studentelor și mai ales asupra fefeistelor. (luni) Are dreptate lordul Henry: „Îmi aleg prietenii după frumusețea chipului, cunoștințele după valoarea caracterului și dușmanii după forța intelectului“. Inteligența mea se activează rapid când văd o fată frumoasă; atunci intuiesc cele mai temerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]