3,225 matches
-
numai oamenii, ci și animalele o simt. Experimentarea durerii nu necesită intermedierea limbajului. Și deci, gândirea poate fi astfel pre-lingvistică. Dar aici cunoașterea mea se oprește. Nu pot avea aces la obiectivitate ontologică. Gândirea reprezintă ultimul refugiu al accesului la subiectivitate ontologică. Epistemologia subiectivă și obiectivă are nevoie de mai mult decât de gândire, au nevoie să fie social construite. Dar, pentru a fi social construite, au nevoie de o ontologie obiectivă la care să se raporteze. În caz contrar, devin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conceptualizări, la diferite tipuri de "adevăruri". Obiectivă, deoarece aceste metodologii asigură căi specifice de analiză independente în raport cu cercetătorul, deși modalitatea în care cercetătorul își alege domeniul științific de activitate este o problemă de fenomenologie husserliană, nefiind deci integral ferită de subiectivitate. Pe scurt, pentru Searle munții posedă obiectivitate ontologică, fapt care le permite să existe ca munți chiar și în absența oricărei ființe umane. Pentru Onuf, pe de altă parte, munții posedă o indeniabilă obiectivitate ontologică, dar nu avem niciun indiciu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
membrilor Axei, care ar fi prelungit inutil războiul; în absența acestei condiții, armistițiile semnate de liderii de la Moscova cu țările est-europene ar fi fost mai puțin dure, mergând până la potențiala lor autonomie în raport cu sfera de influență sovietică. În primul rând, subiectivitatea autorului și determinarea sa de a încadra fluida situație est-europeană din ultimii ani ai războiului în schema simplificantă și reducționistă a "trădării" și "naivității" Occidentului în raport cu cinismul realist al Uniunii Sovietice este de la bun început tarată. Deși au existat diferențe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
primul rând, pentru că este singura metodă ce permite contactul direct cu aplicantul, iar, în al doilea rând, oferă posibilitatea interacțiunii sociale, un aspect foarte important în munca cu adulții. Cu toate că unii specialiști în domeniu nu sunt de acord cu importanța subiectivității în raport cu obiectivitatea testelor formale, prima impresie, impregnată de factorul subiectiv, reprezintă o sursă mult mai valoroasă de informații pentru cei implicați în procesul selecției decât scorurile obținute de către candidat la probele standardizate. Pe de altă parte, însă, este adevărat și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
primul rând, pentru că este singura metodă ce permite contactul direct cu aplicantul, iar, în al doilea rând, oferă posibilitatea interacțiunii sociale, un aspect foarte important în munca cu adulții. Cu toate că unii specialiști în domeniu nu sunt de acord cu importanța subiectivității în raport cu obiectivitatea testelor formale, prima impresie, impregnată de factorul subiectiv, reprezintă o sursă mult mai valoroasă de informații pentru cei implicați în procesul selecției decât scorurile obținute de către candidat la probele standardizate. Pe de altă parte, însă, este adevărat și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
portret. Acesta este un exercițiu de admirație." Admirația pentru un creator nu doar cultivat și profund, nu doar inteligent, ci și capabil să înțeleagă că reprezentația scenica este proiecția cathartică a vastului, polifonicului spectacol al lumii, trecut prin filtrele unei subiectivități care nu operează din perspectiva orgolioasei sale impuneri, sustrăgându-se viziunii autorului, singura îndreptățită a condiționa viața scenică a operei dramatice, forțând adeseori structura textului, indestructibilă în esența ei. Alexa Visarion are, a avut totdeauna aleasa modestie a spiritelor înalte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ceaușescu. Adevărata funcționalitate a unor comportamente și rolul lor protectiv în momentul de stres sunt circumstanțiale și evaluarea lor din perspectiva unei alte societăți poate distorsiona sensul lor original. în plus, când ai făcut parte din acel tot, rămâne o subiectivitate care uneori împiedică dimensionarea corectă a lucrurilor proiectate în timpul dureros al trecutului pierdut. Factorii de risc au determinat, așa cum s-a văzut, dezvoltarea unor mecanisme defensive prin care sinele individual, precum și cel colectiv făcea față adversităților. în viziunea funcțională, pozitivă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un feedback ce duce la învățare și evitarea situațiilor dureroase; relațională, căci o exprimăm în relația cu ceilalți. Relația cu celălalt influențează în cea mai mare măsură durerea și exprimarea ei. Durerea implică individul în totalitate, cu istoria lui personală, subiectivitatea și capacitatea sa de adaptare, cu memoria și celelalte procese psihice, precum și interacțiunile lui cu mediul, în primul rând social, în care trăiește. Nu există o proporționalitate precisă între amploarea atingerii (a leziunii organice sau a disfuncției) și intensitatea manifestării
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
somatice”(Tassain, 2003). Importanța dată durerii de către personalul medical ține de: contextul cultural; contextul serviciului medical unde este exprimată durerea (la ce specialitate); contextul relației cu personalul medical. Din păcate, uneori pacienții apar mai degrabă ca niște obiecte lipsite de subiectivitate în ochii personalului medical. Dovada acestei reificări a pacientului este dată de lipsa de atenție a personalului medical față de exprimarea durerii, a disconfortului de către pacient. Dacă medicul este chemat să dea un răspuns tehnic adecvat simptomului, să facă o prescripție
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
astfel: sunt corecte (3), sunt exagerate (2), intensitatea diferă de la un pacient la altul (19), intensitatea depinde de starea psihică (5), femeile suportă mai bine durerea (4). Respondenții, cu excepția celor trei care cred că acuzele sunt corecte, subliniază aspectul de subiectivitate al durerii, aspect de regulă și tradițional neglijat în serviciile noastre medicale. 3. Când se plâng pacienții? întrebarea are variante de răspuns la alegere. Respondenții recunosc în cea mai mare măsură că acuzele pacienților sunt importante. Astfel ei aleg: „pacienții
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
importante. Astfel ei aleg: „pacienții se plâng atunci când consideră că durerea e semn de boală”(8), „se plâng atunci când durerile sunt foarte intense”(11), „se plâng atunci când apar dureri noi”(11). Apar însă și 14 alegeri care subliniază din nou subiectivitatea durerii: „depinde de persoană”și chiar un răspuns surprinzător de cinic, deși s ar putea să nu fie neobișnuit în atitudinea față de durere din serviciile noastre medicale: „se plâng când vor să impresioneze”. 4. Care e răspunsul personalului medical? Răspunsurile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a se ocupa de durere. 13. Ce dureri credeți că ar trebui tratate? Răspunsurile formulate de către personalul medical arată astfel: „doar cele reale”(16); „toate”(13); „depinde de intensitate”(7); „numai durerile cărora li se cunoaște cauza”(2). Din nou, subiectivitatea trăirilor pacientului este desconsiderată. Pentru pacient, durerea este la fel de reală și importantă ca însăși viața. Personalul medical diferențiază și se ocupă, le ia în seamă, doar acele dureri care „sunt reale”(!), „cele intense”și mai ales, „cele cărora li se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că aprecierea durerii se face astfel: „aprecieri personale”(21), „aprecierile pacientului” (15), „scala vizual analogă”(6), în vreme ce două chestionare nu dau nici un răspuns. Așadar două treimi din răspunsuri afirmă că durerea, acuză subiectivă, este apreciată tot subiectiv de personalul medical. Subiectivitatea celui care este chinuit de durere este mai puțin importantă în ochii personalului medical sau altfel spus: „eu știu cât și cum te doare!”. 15. Considerați durerea un simptom important? Este o întrebare redundantă urmărind congruența răspunsurilor. Respondenții își aleg
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
violență și acesta își simte amenințată viața sa sau viața unei persoane semnificative pentru el, vorbim despre traumă. Sentimentul pericolului planând asupra vieții proprii sau a vieții unei persoane dragi, apropiate, nu ține doar de severitatea evenimentului, ci și de subiectivitatea copilului care percepe în acest fel. Un copil cu siguranță de sine, cu un bun atașament, cu sentimentul că este valorizat și iubit de ceilalți, va trece mai ușor chiar și printr-o situație real-traumatică. Un copil speriat, mereu în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
beneficiat și a legăturilor emoționale cu persoanele semnificative lui, până la momentul abandonului; 3. reprezentarea culturală a abandonului în timpul și spațiul (comunitatea) în care se produce; 4. reziliența copilului; 5. gradul de adecvare la nevoile copilului a acompanierii ulterioare abandonului; 6. subiectivitatea intervenienților, defensa lor sau profesionalismul în intervenție. în mod contrar credințelor comune, abandonul la vârsta mică are consecințe mult mai ample, mai profunde și mai de durată, în dezvoltarea copilului, comparativ cu abandonul copilului la o vârstă mai mare a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai mare măsură de sensibilitatea celor din jur, de capacitatea lor de a se controla și a se manifesta preventiv și pozitiv în interacțiunile cu copilul, dar și de serviciile și tradiția existente la nivelul comunității în care trăiește copilul. Subiectivitatea intervenienților profesioniști, defensa lor în fața copilului-victimă a oricărei forme de maltratare, este cu atât mai pronunțată, cu cât: formarea lor inițială este mai puțin adecvată; volumul de muncă este mai mare; beneficiază de o slabă și inadecvată susținere profesională în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
capitolul 28, „Relațiile personale”) Acest accent pus pe abstractizare nu este unic în teoretiz]rile morale. Și alți filosofi înaintea lui Regan și Singer au suținut c], pentru a fi etic], o decizie trebuie s] dep]șeasc] preferințele proprii și subiectivitatea. S-a spus c] etică trebuie s] fie universal], iar universalitatea poate fi obținut] doar prin raționamente abstracte. (Vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal”) Dac] recunoaștem valoarea unei ființe, atunci trebuie s] recunoaștem valoarea tuturor ființelor. Dup] cum afirm] Regan, „Știm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noastre de înțelegere). Postmodernismul, așa cum am mai spus altundeva, se bazează de fapt pe o răsturnare a raportului ontologie, epistemologie. În ceea ce privește analiza noastră observăm că una din ideile de bază a teoriilor radical constructiviste, sau post-moderne este sublinierea primatului individualității/ subiectivității: lumea, "realitatea" e numai pentru mine așa, aici și acum, iar pentru fiecare din ceilalți, tot aici și tot acum poate fi altfel. Pe baza acestei idei, Kellner (1992:143), afirmă că "discursurile recente postmoderne problematizează însăși noțiunea de identitate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
istoric, de aceea "a fixa intuiția noastră asupra lor ține de registrul metaforic al cunoașterii, nicidecum de adevărul lor intim" (Bădescu, 1997:118). Noologia lui Bădescu trece de limitele epistemologiei fenomenologice în care observatorul (prin procesul de suspendare a propriei subiectivități în scopul pătrunderii universului celuilalt) devine "non-sensibil" și "non-inteligent". Ea enunță principiul "relației inclusive" care presupune că nici observatorul, nici actorul nu trebuie să se retragă din relație, ci trebuie să "simtă împreună" sau să "trăiască împreună" interacțiunea și să
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
atunci, dispunerea textelor periodice într-o cursivitate zilnică n-ar suna ca un jurnal? Fie el și intim. Și probabil chiar așa sună. Pentru că implicarea emoțională în evenimentele ce s-au succedat, implacabil, după 1989 e, în definitiv, asumarea unei subiectivități înrudite cu a jurnalului. Poate ceva mai ternă, nu și mai neimportantă în condiția pictorului ce se vrea în descendența unor Pallady, Tonitza, Șirato, în egală măsură personaje ale șevaletului, dar și ale scrisului. Ale... jurnalului chiar: Pallady. Fereastra atelierului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dali, cam pentru ce tablouri ar fi optat cei doi monștri (evident, sacri). Pînă atunci însă ca joc, în aceste zile de festin total să-mi asum, la rîndu-mi, constrîngătoarea (dar incitanta) preferință decenală. Se înțelege, desigur, gradul absolut de subiectivitate și de selecție spontană al simplului amator de artă și nu al pictorului profesionist, ce probabil sînt, cu atît mai puțin, al prezumtivului exeget de dincolo de șevalet. Dacă futilitatea, deci absența normelor estetice stricte joacă acum rolul prim, nu același
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și simplu, a indubitabilei vocații? Cedînd analistului prim-planul. E drept, unul de certă probitate etică și profesională, dar... Răspunsuri la enigmă pot fi aproximate în fel și chip, doar cele ale apostaților ar putea conta cu adevărat. Numai că: subiectivitatea diagnosticului, deci autoamăgirea în clarificare de ce nu refuzul de a recunoaște ratarea ar fi extrem de incomode. Cum multe altele nu doar din sfera creației recunoscute, ar primeni aerul public. Dacă ar fi asumate cu... profesională sinceritate. Dar România rămîne, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Heidegger. Motivul cel mai puternic pentru această non-identitate este faptul că cele două reducții ce urmează a fi operate dar numai după o pregătire a condițiilor lor "descriptive" de posibilitate nu reduc, propriu-zis, ceva la altceva, acest altceva fiind "subiectivitatea transcendentală" sau un "element a priori" al acesteia, cogito-ul unei cogitații, "noema și noesa" unui act intențional etc. Reducțiile readuc faptele gândirii, rostirii și făptuirii, "formate" judicativ, la unitatea lor originară logos-ul formal ca timp, întâi, apoi logos-ul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în cazul oricărei constituiri obiectuale, pe seama fluxului conștiinței, al timpului imanent originar. Iar Heidegger, în analitica sa existențială
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
probleme despre ordine și măsurători. Aceasta se numește matematică universală. O astfel de știință trebuie să conțină rudimentele raționamentului uman, iar domeniul ei trebuie să se extindă la găsirea rezultatelor adevarate În orice disciplină 15. Descartes a dezbrăcat natura de subiectivitate și viață și a Înlocuit-o cu un domeniu rațional și calculabil. „Ca să vorbesc deschis, sunt convins că șmatematicaț este un instrument al cunoașterii mai puternic decât oricare altul care ne-a fost lăsat moștenire de acțiunea umană și este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]