5,716 matches
-
l’Asie“ (Andrei Pippidi, Călătoriile ducelui de Richelieu prin Moldova, în „Revista de istorie“, 41, 7, 1988, p. 685). • Idem, Pouvoir et culture en Valachie sous Constantin Brancovan, în RESEE, XXVI, 4, 1988, p. 293-294. • Lucette Valensi, Venise et la Sublime Porte. La naissance du despote, Paris, 1987. XIV-lea este asociat cu privatizarea funcțiilor publice și cu o aprigă competiție pentru poziții la curte sau în administrația provinciilor, fiindcă acelea permit înjghebarea unor ierarhii clientelare. Aceste trăsături erau percepute drept
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sincerita a tutto quello che potra dipendere da me per dar prove con quanto mi fo gloria et onore d’essere di V.A.C-ma etc. XI 1808 MICHEL de SUTZO, premier Secrétaire de Mons: Caradza; Grand Interprète de la Sublime Porte Mons. Michel de Sutzo, Premier Secrétaire de l’Interprète de la Sub. Porte Copie 10 fév. 1808 Monsieur, L’amitié qui existe entre nous déjà depuis quelques années et qui est à la veille de s’accroître du jour au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
qui existe entre nous déjà depuis quelques années et qui est à la veille de s’accroître du jour au lendemain, par l’honneur que j’aurai à l’avenir d’entrer en relations avec Mons. le Grand Interprète de la Sublime Porte, votre futur et digne BeauPère, me fait prendre la liberté de vous adresser la présente pour vous prier de vouloir bien employer vos bons offices auprès de Mons. le G-d Interprète susdit et lui rappeller la réclamation de 29
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
agréer l’assurance de ma considération distinguée j’ai l’honneur d’être Péra, le 10 février 1808 Votre très-humble serviteur (signé) Gaspard Testa secrétaire interprète de Hollande Copie XII Mons. Michel de Sutzo premier secrétaire du Gd Interprète de la Sublime Porte Monsieur, Péra le 9 Mars 1808 Je m’empresse de vous faire parvenir ci-jointes les gazettes de Leyde que vous aurez le complaisance de présenter de ma part à Mons. le Grand Interprète, ainsi que mes civilités. Ce sont
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ci-devant Consul de France à Salonique, parti de Vienne 3 jours avant la poste. J’ai l’honneur Monsieur de vous les envoyer ci jointes en vous priant de les présenter à Monsieur votre futur beau-père, le Grand Interprète de la Sublime Porte avec mes hommages et les assurances de ma parfaite estime. La stagnation de nos affaires, ou pour mieux dire le peu de succès de nos démarches m’ayant mis dans le cas de ne plus importuner Mr le Grand
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vous renouveller les assurances de la plus parfaite estime avec laquelle j’ai l’honneur d’être, Monsieur, votre très humble et très obéissant serviteur le 25 Juillet 1808 Jean de Caradza A S.E. Mons. Jean de Caradza Gd Interprète de la Sublime Porte Ottomane Monsieur, Constantinople le 26 Juillet 1808 La lettre que Votre Ex - ce a fait l’honneur hier d’écrire à mon frère a été remise sous les yeux de S.E. Mons. l’Ambassadeur, qui, sensible à l’attention
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o integrează poeziei boeme, nonconformiste din timpul războiului și din primii ani postbelici. Versul e totdeauna liber și nerimat, adesea discursiv în chip insidios, derutant prin inadecvarea formulărilor la conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor identificabile sunt evazionismul fantezist, profesat cu deosebit răsunet în epocă de Constant Tonegaru, și
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
un rol de pionier. Șocante în momentul formulării, teoretizările lui Macedonski asupra specificului poeziei pregătesc terenul celor mai noi experiențe ale lirismului. El a publicat versuri libere (Hinov, 1880) înaintea lui Gustave Kahn și Jules Laforgue. Absurdul poeziei, „nelogica” ei sublimă, ce o înrudește în esență cu muzica, idei formulate de Macedonski în Despre logica poeziei (1880), reprezintă o aproximare intuitivă a inefabilului poetic. Într-o formă mai simplă, Macedonski anticipează experiențele instrumentaliste ale lui René Ghil. În 1892 el proclama
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
prin Dostoievski, dar și a lui Dostoievski prin Pușkin se referă la tema religioasă, mod de cunoaștere și devenire a personalității: omul prevestit de cei doi este „omul în om”; omul solar al lui Pușkin și omul sfâșiat între elanuri sublime și ispite abjecte al lui Dostoievski întregesc visul armoniei în contradicții care tentează conștiința. În relația Pușkin-Lermontov, L. descrie metamorfozele eului liric, travestirea acestuia în personaj liric, ca fenomen al unei literaturi care își găsește substanța emblematică într-o serie
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
a mers apoi În seminar pe această interpretare, dislocând toate deslușirile „profunde” pe care Eliade le dă pe marginea romanului și care sunt sugerate din varii motive: biografie personală, conjunctură istorică și politică, deslușiri academizante sau, pur și simplu, mistificări sublime, de genul celor la care recurgeau În vechime gnosticii sau alchimiștii pentru a-și „ascunde” opera. Problematica adevărată a romanului - s-a considerat În cele din urmă - a fost premeditat „acoperită” de Eliade cu o cupolă mistificatoare, camuflată simbolistic și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și la jocul acestora. E o combinație extravagantă, concettistă, ce ambiționează să spună tot, consumând toate formele discursului critic, ducându-ne la tăcerea din fața sublimului (textului poetic). Nu e prea mult? Dar cine fixează limitele, bunul-simț? Cine se preface dintre noi că poartă masca bunului-simț? Mi-a plăcut această nelimitare romantică, și dacă am fi trăit pe vremea romanticilor, textul lui Horea ar fi fost
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cronica lui Gr. Ureche. Din culegerile lui Sim. Fl. Marian împrumută stihuri de doină și baladă haiducească, însuflețind personaje. În contrast cu tensiunea dramatică sau cu umoarea sumbră a eroilor, vorba de spirit, ironia, nota umoristică echilibrează atmosfera. Peisajul, în ipostazele lui sublime, contrapunctează șuvoiul tragic al istoriei. Ceea ce constituie însă liantul construcției romanești este un realism fundamental, capabil să suprindă totalitatea omenescului, dincolo de condiția umilă sau nobilă. Cartea munților, cu aspectul unui inofensiv și lipsit de pedanterie manual de drumeție, îmbină proza
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
din spațiul sacru se soldează cu eșec pe planul realizării existențiale a omului. Sacrul permite perspectiva cea mai înaltă asupra lucrurilor și faptelor umane, de unde se văd clar binele și răul, frumosul și urâtul, esența și aparența, adevărul și minciuna, sublimul și mediocritatea, absolutul și relativul, deci lumea în categoriile ei distincte. Poetica lui D., în aspirația ei spre durabil și concentrare („Crearea unei lumi pe un spatiu suprascurt - acesta este prinosul cehovian în literatura universală”, spune el într-un eseu
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
farmecul imaterial și intens al naturii, viața ei secretă și tulburătoare. Zborul fanteziei, stimulat de spațiul silvestru enigmatic (Pădurea), ca și oaza de calm contemplativ și reflexiv din Mănăstirea ori grandoarea extatică din Lewki sunt ipostazele tămăduirii prin comunicare cu sublimul naturii („Și chiar sufletul meu este rază, cântec și magie!”). Mitul central al liricii lui M. este simbolicul „excelsior”, biruință asupra limitelor ultime, eliberare și înălțare din real prin poezie. Desprinderea de pământ se face pe aripile inspirării, care îl
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
ajunge prin intermediul senzației - Simțurile în poezie). Autorul român se apropie astfel de unele dintre tendințele liricii moderne. Înainte ca simbolismul francez să se fi impus, atrăgea atenția asupra logicii speciale a poeziei în raport cu proza - prima e „absurdă”, „nelogică în mod sublim” (Despre logica poeziei, 1880) - și întrevedea trăsături pe care simbolismul le va absolutiza: inefabilul și muzicalitatea („poezia - muzica sufletului”, „arta versurilor e arta muzicii”). Apar la el și germeni ai instrumentalismului: scara alfabetică e o scară muzicală. M. nu a
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în palmă”: „E timpu-acelor care INIMI au/ și OCHI și CREIER - să le dea vederii! / Spre spaima sumbră-a Marelui-Bau-Bau / Gonit de-
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
tradițională a rezumării acțiunii, dar are abilitatea de a o filtra prin prisma viziunii moderne a structurilor epice. În cronicile și eseurile din volumul Figuri ale imaginarului poetic (1999) el operează cu un discurs hermeneutic aplicat operei lirice, relevând „miezul sublim al poeziei, plusul de nimb al existenței ființei în plusul de uimire a cuvintelor”. Remarcabile sunt interpretările date liricii lui Marin Sorescu, interesantă aceea dedicată lui Ioanid Romanescu. Sunt discutați și câțiva poeți care și-au definit profilul în ultima
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
poet, a debutat în 1950, în revista „Tânărul scriitor”. Prima carte, Autoportret în august, apărută în 1962, anunță o coordonată stabilă în creația sa, așa-numita lirică militantă, nutrită de ceea ce Matei Călinescu numește în prefața volumului „adeziunea la ideile sublime ale comunismului”. Se regăsește aici un motiv din poezia lui N. Labiș, copilăria agresată de război (Amintiri din război), dar, dincolo de clișee și în opoziție cu acestea, se remarcă puternica expresivitate imagistică, susținută de un discurs liric dinamic. În Continentele
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
unele enunțuri: „Critica se îmbată de robustețea mirosurilor florale, de coloritul fascinant al poeziei, care corespunde sevelor telurice pulsând în ospitaliera geometrie vegetală.” Alteori, ostentația erudiției lexicale conduce la stridențe: „nucleu uberos”, „vânt vernal”, „verb domptat”, „sicitate ironică”, „luciditate elansată”, „sublim flamboaiant” etc. Pregnanța discursului critic scade considerabil în atare circumstanțe, sufocată fie de umbra densă a călinescianismului, fie de o irepresibilă ispită narcisistă. „Meditația pe marginea statutului teoretic al disciplinei” nu se constituie la G. într-un sistem solid edificat
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
limbile clasice, stârnind explozii de admirație în mediul academic și în presă. Profesorul Șt. Vârgolici vede în el „un adevărat fenomen”, ziarul „Lupta” caracterizează examenul său public de licență, luat cu mențiunea magna cum laude, drept „nu numai fenomenal, ci sublim”; „Era nouă” salută în tânărul de nici douăzeci de ani un viitor „luceafăr genial în domeniul științei”. Numit în aprilie 1890 profesor de limba latină la Ploiești, nu își ia postul în primire, întrucât i se acordă o bursă pentru
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
frecvent eclectice. Sub semnătura lui Anghel Demetriescu pot fi întâlnite ample studii despre Obiectul artei în general sau despre „poezia dramatică”. Mai precise ca orientare și mai ferme ca atitudine se dovedesc studiile lui V.D. Păun (Conflictul tragic, Criza geniului, Sublimul în estetică). C. Hamangiu se ocupă de un important aspect al mișcării literare - legislația proprietății literare și artistice în România, asociindu-se preocupărilor asemănătoare ale lui A.D. Xenopol. Revista a găzduit o bogată rubrică de cronici și recenzii literare, susținută
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
cinci copii ai personajului central, Sanchez, un gen de Moromete dezrădăcinat, mânat de vicisitudinile vieții într-un spațiu străin, iar în strădania de a-l confrunta cu demnitate, dezvoltă o gamă întinsă de reacții, de la apăsare și deznădejde sufletească până la sublimă detașare, prin refugii în cele mai prozaice comportamente. (În filmul cu același nume, povestea vieții lui Sanchez este jucată de celebrul actor Anthony Quinn.) Prezentarea destinelor tatălui, Sanchez, și a copiilor lui nu este făcută din exterior, ci din perspectiva
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
orgi divine, Iași, 1996; În fața veșniciei, postfață Gabriela Drăgoi, Iași, 1997; Eminescu - cât veșnicia, Iași, 1997; Nu toți au Paradisul, Iași, 1999; Poezie, templu sacru, Iași, 1999; Reflecții și însemnări la trecerea prin timp, Iași, 1999; ed. Iași, 2003; Patima sublimă, Iași, 2001; Intelectualii români implicați în dezvoltarea civilizației economice, București, 2003. Antologii: Eminescu: sens, timp și devenire istorică, I-II, Iași, 1988-1989 (în colaborare). Repere bibliografice: Vasile Pușcaș, „Cultură și economie”, TR, 1986, 47; Al. Zub, „Cultură și economie”, VTRA
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
mijloace din arsenalul pamfletului, de la apelul familiar, în bătaie de joc, la atacul dur, necruțător. Finețea și subtilitatea sunt însușiri mai rar valorificate de R., înclinat, atunci când nu polemizează dur, spre stilul măreț, grandilocvent, câteodată căzând în delir, tinzând spre sublim și neevitând, întotdeauna, ridicolul. Stilul - se poate vorbi de o manieră -, cu efecte oratorice bine calculate, este romantic, mesianic, oracular. Notarea imediată, proaspătă, zilnică, o va face Rosetti într-o vreme când nu se știa prea bine la noi ce
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
expune neutru faptele, oricâtă degradare ar vădi, lăsându-le să vorbească singure, reduce la minimum descrierile, notează mai ales amănuntul care urâțește, pricepându-se să taie brusc desfășurarea acțiunii, spre a obține un efect dramatic maxim. Natura contrastează, prin indiferență sublimă, cu nefericirea personajelor, accentuând eșecul zbuciumului omenesc, zădărnicia lui. Romanul Ion, la care autorul a lucrat aproape zece ani, îi aduce notorietatea literară și îl situează dintr-odată în rândul scriitorilor români cei mai importanți. Vasta creație epică face să
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]