3,373 matches
-
Cârțișoreana», înființată în anul 1905 a funcționat fără întrerupere vreme de 40 de ani, adică până în 1945, când datorită urmărilor nefaste ale războiului, a unei inflații fără precedent și în final a schimbării orânduirii sociale și de stat, a fost sufocată. Scopul acestei instituții, care în fond era o Bancă Populară a fost acela al ajutorării reciproce a acționarilor ei precum și a altor săteni care puteau lua bani cu împrumut în condiții foarte avantajoase. S-a intreprins această activitate financiar bancară
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
plasă și poate chiar pe județ și nu putem tolera această atitudine și în continuare». Nenorocirea era că chiar în sate, printre oamenii harnici, se aflau și destui oportuniști, precum și câțiva leneși, bețivani fără căpătâi, care cântau în strunele puterii, sufocându-i pe cei mulți, harnici, buni gospodari și determinându-i să ia în mână pana, so înmoaie în călimara cu cerneală violetă a primăriei și în final să semneze fie angajamentul că într-un timp minim va preda cota obligatorie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
că se oprește brusc și o durere ciudată îl năpădi pe de-a-ntregul. Era ca o sfîrșeală. Vru să strige, dar nu reuși decît să deschidă de cîteva ori gura, fără nici un sunet. Tremura tot, iar cînd simți că se sufocă, cu privirea împăienjenită de-a binelea, văzu ca prin vis niște oameni care se strîng în jurul lui, se apleacă și îl cercetează curioși. Fălci Visul ăsta cu mine transformat în delfin este foarte curios, cu atît mai mult cu cît
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
clăcii construcția unor case sau a unor anexe gospodărești pentru tinere familii cu posibilități materiale reduse; reparațiile ample ale unei locuințe care a suferit avarii mari ca urmare a unor catastrofe naturale sau incendii, salvarea unor culturi amenințate să fie sufocate de buruieni, aparținând unei persoane aflate în suferință; strângerea în scurt timp a unor recolte pe cale să fie compromise; desfăcatul știuleților de pe coceni la persoane neputincioase; plantarea puieților pe povârnișuri supuse erodării; curățirea și întreținerea imașurilor ș.a. La unele clăci
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aduc aminte că la imediat când am intrat în clădirea studiourilor de radio, am dat ‚nas în nas” cu marele artist Nae Lăzărescu, acesta era cu actrița Paula Rădulescu, probabil că-i spunea vreun banc, pentru că râdeau amândoi de se sufocau. Cred și eu, în preajma lui Nae Lăzărescu nu ai altfel cum decât să râzi, pentru că emană o energie pozitivă foarte sănătoasă. După ce m-am prezentat la un ghișeu unde am anunțat ce caut acolo, a venit și Doina Berchină, care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
reclame luminoase, animate, ca acelea văzute în orașele europene, unde mergea pentru documentare, „pe buzunarul său“, cum scria o gazetă. A desfășurat ample activități gospodărești, dar îl preocupa în mod deosebit îmbunătățirea vieții economico-sociale și, mai ales, alungarea sărăciei ce sufoca străzile și mahalalele, cum scria, cu durere, un contemporan. Singura cale de salvare rămânea ridicarea prin forțe proprii, „prin noi înșine“, așa cum afirma primarul, care socotea că doar dezvoltarea industrial-economică putea aduce locuri de muncă și bogăție celor care l-
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
iată o propunere responsabilă, dragă Cătălin Mitulescu : ai fi de acord (și tu, și ceilalți ca tine, care stați pe muchie) să se dea bani ca să nu... Că, după cum vezi, că să „daș nu putem să mai suportăm, pentru că ne sufocăm. “i noxa ca noxa, da’ filmele... ! 1 an (2, 3...) cu filmul românesc Adevărul e că nu l-am văzut venind, acest așa zis „nou valș... (Eu nu-i spun așa, ci „neorealismș, dar astea sunt chichițe de critic.) Or
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
român, oricât de tarat ar fi de experiența unui cinema românesc prăfuit și de oferta de filme străine predominant proaste. Nu-mi propun un dialog polemic cu nimeni. Tu probabil te referi la marea masă de filme românești presau postrevoluționare, sufocate de metaforuțe și pline de personaje artificiale care vorbesc ca din cărțile proaste. Posibil ca frustrarea mea cinematografică, acumulată în mulți ani, să fie unul dintre motivele pentru care îmi doresc să fac cinema direct și frust, dar nu e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
comic între sofisticarea lookului de firmă și sărăcia (de angro) a poveștii : o fată frumoasă care trăiește într-o vilă design (cu baie confort 2...), compozitoare astmatică este urmărită cu albastrul de o ființă misterioasă (ea preferând albul) ; thrillerul se sufocă foarte devreme, din lipsa de aer a poveștii bicolore și, pe la jumătatea ei, deja nu mai are suflu nici să treacă strada. E un film astmatic. Pentru un thriller adevărat, e totuși nevoie de respirație. Dacă se poate, nu artificială
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în universul lui Kafka cu o siguranță tipic americănească am citat din memorie) Nu, sigur că nu asta. E vorba, mai mult, despre o inadecvare de stiluri : stilul baroc-expresionist al lui Welles, care a parazitat stilul ascetic-minimalist al lui Kafka, sufocându-l din fașă... Cine ar putea ecraniza mulțumitor un Kafka ? Haneke, cred. (Sau nu ?) Apropo de adecvare : Andrei Gorzo scrie o cronică afurisită la Legături bolnăvicioase. întâmplarea face să o citesc în Dilema Veche cam în același timp cu o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vorbești în engleză pe drum cu orice bunicuța”.„ Olimpicii sunt o specie aparte, ca și gimnastele, ca orice excepție care performează”. ,, Ministerul ar trebui să apere și reprezinte interesele și așteptările societății românești raportate la sistemul de educație. Vocea elevilor sufocați de programe neactualizate sau manuale prost concepute, vocea angajatorilor care primesc de pe băncile școlii resursa umană total nepregătita pentru ceea ce se cere cu adevarat, vocea părinților cu copii îngropați în munți de diplome și certificate, dar șomeri pe termen lung
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
despărțire, i-am spus: Greu mai trece ziua de azi, parcă nu se mai sfîrșește. Închipuie-ți ce greu trec toate zilele pentru mine! a exclamat el. După atîția ani de muncă asiduă în cercetare, aici, ca funcționar, parcă mă sufoc. Singurul timp pe care nu-l simt e prima jumătate de oră, cînd îmi scot hîrtiile pe birou și-mi fac cafeaua. Azi o să-i fac din nou o vizită. Afară, vîntul parcă s-a mai oprit, iar printre nori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
afecție. Nu aveam dreptul să cer, știu; dar nici să stea zile întregi, fără să mă vadă decât cinci minute, seara, în pripă, nu a fost caritabil... nu. Și mai ales ce m’a indignat e că pretindea că o sufocă mediul „Profesorului“ - și alerga după mediu și „profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
văzut de mult. Am pierdut obiceiul să vorbesc deschis de ceea ce e preocuparea obsedantă acum: situația de aici. Uneori cred că înnebunesc, o atmosferă insuportabilă; sunt fericită că ai plecat, că trăiești într’o țară liberă și nobilă; aici mă sufoc. Chestiunea Stana care a vrut să-și micșoreze vârsta, în vederea mariajului, a avut repercusiuni și pentru casa noastră care a fost vizitată de un comisar și de un poet de ai noștri; apoi mereu la SS pentru a întreba de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imediat cu brioșele, zice veselă și dispare din cameră. Cad fără vlagă pe pernă, cu creierii duduind, încercând să înțeleg ce naiba o fi cu ea aici. Îmi vine subit în minte filmul cu mafioți de aseară și simt cum mă sufoc de groază. O, Doamne. E clar ca lumina zilei. A aflat de cealaltă nuntă - și a venit să-mi ia gâtul. Robyn reapare în ușă, cu un coș cu brioșe și îl pune jos zâmbind. Mă holbez la ea, paralizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sinceră să fiu, la ora asta nu e zi fără trei sticluțe de vodcă, așa că nu mai am mult până acolo.) Nu am liniște nici măcar o clipă. Nu mă pot relaxa nici măcar acasă. Mi se pare că pereții apartamentului mă sufocă. În fiecare cameră, de-a lungul pereților sunt înșirate cutii uriașe de carton, puse una peste alta. Mami îmi trimite cam cincizeci de faxuri pe zi, Robyn a început să vină pe capul meu neanunțată când are ea chef, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Tudor o va folosi și el Într-un pamflet antisemit din revista România Mare (nr. 87, 6 martie 1992). „Nimeni n-o să te gazeze aici - scrie C.V. Tudor fostului prim-ministru Petre Roman -, doar că s-ar putea să mori sufocat de acea putoare de usturoi pe care ai moștenit-o de la strămoși” <endnote id="(cf. 214, p. 344)"/>. Sau iată ce scria În 1999 vicepreședintele Partidului România Mare, Ilie Neacșu : „Mirosul specific de usturoi alterat nu-i dispare [evreului] nici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în ultimele luni sunt total absent din presă. Ce-oi mai publica anul acesta (dacă oi avea unde) sunt lucruri de istorie literară scrise mai înainte. Să vedem pe semestrul II cînd voi fi mai liber (în acest semestru sunt sufocat de ore). Multă sănătate lui Ducu, Doamnei, Roxanei școlărița, ție, părinților tăi. Te îmbrățișez, Mihai Drăgan P.S. De ce nu-ți apare numele în caseta la numărul pe august? P.S. Aștept răspuns la această scrisoare. Spune-i Lenuței că este o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nebunii fără sens. Îi povestesc și eu că din nefericire nu am fost la fel de înțeleaptă și m-am cam chinuit să rămân pe linia de plutire. Nici nu se miră, eu am fost ținta exactă al atacului unei minți nebune, sufocată de invidie și gelozie din cauza atenției pe care Jorge mi-a arătat-o. Din fericire (pentru mine) Scott a fost poziționat între noi două, ca un fel de barieră nevăzută în fata curenților negativi. Ne întrebam cu ce s-o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prezintă pe sora sa, Julia (Hayley Atwell), care pare la fel de răzvrătită ca el și de care Charles se îndrăgostește. și, în cursul unei excursii la Veneția, i-l prezintă pe tatăl său, renegatul lord Marchmain (Michael Gambon), care, simțindu-se sufocat de religiozitatea înverșunată de la Brideshead, s-a refugiat în îmbrățișarea unei amante, a unei clime mai blînde și a unui catolicism mai relaxat. Povestea e despre cum îi pierde Charles pe acești oameni dragi, unul cîte unul, în ghearele religiei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
am găsit prietenii adevărate, bazate pe fidelitate, dar tot aici am avut, de multe ori, parte de sărutul lui Iuda. În biserică L-am întâlnit pe Dumnezeu, am gustat prezența Sa care mi-a adus viață, dar am fost deopotrivă sufocat de legalism și de dorința unora de a domina. În ultima biserică din care am făcut parte, am înțeles ce a vrut să spună Domnul Isus prin parabola samariteanului milostiv. Cu toții ne dorim să fim asemenea samariteanului și clătinăm din
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
după ora 12, mergeam cu toți și cântam 1.1/2 - 2 ore în curtea spitalului, unde coborau pacienții din spital, ascultau și le distribuiam literatură. Eram foarte mulți în camere iarna și aproape că nu mai puteam respira. Ne sufocam pentru că nu puteam deschide geamurile din pricina copiilor mici sau a celor bolnavi. Într-o seară, în casa sorei Narcisa, s-a rupt patul din cauza numărului mare de persoane care stăteau pe el. În casa acestei familii am avut cele mai
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
autobuz, mă văd înhățat de brațe voinice, strâns în brațe și sărutat cu drag de colegii sosiți din diferite colțuri ale țării. I-am recunoscut pe toți. În zăpăceala aceea chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura sa gigantică, a mormăit ceva și... m-am luminat. Cu excelenta mea memorie auditivă recunosc pe colegul Nicolae Pircov, basarabean din localitatea Calceva. Alte îmbrățișări între foștii elevi și foștii profesori după 35 de ani! Colegul Ghiță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu poate participa. Am asistat la înmormântarea lui și am ținut și un mic cuvânt de adio, asigurându-l că nu-l vom uita și-l vom socoti prezent în rândurile noastre. Al treilea dispărut era tocmai uriașul care mă sufocase cu brațele sale puternice cu cinci ani în urmă. Era Nicolae Pîrcov, cu nume schimbat ca o siguranță în plus pentru originea lui de basarabean, refugiat în România. Îmi amintesc perfect că nu mi-a răspuns la două scrisori și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și le pună, ca, de altfel, cu privire la orice clasic. Evident că aici lucrurile încep să se complice. Se impune firesc recontextualizarea lui Caragiale din mai multe unghiuri. În ce-l privește pe Caragiale, trebuie să observăm că el a fost sufocat, după opinia mea, în primul rând de dramaturgul Caragiale, de multiplele repre- zentări ale pieselor lui.” Mircea A. Diaconu vorbește în prefața cărții sale, I.L.Caragiale. Fatalitatea ironică, despre un capitol al unei proiectate cărți, capitol intitulat „Fiii lui Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]