3,231 matches
-
bani i-o fi dat? Își aduse brusc aminte de ziua în care ajunsese acasă cu nervii întinși la maximum (o altă editură, a câta oare?, îi transmisese că era mai bine să se apuce de altă meserie), intrase în sufragerie dorind să se îmbete ca un porc și să înjure societatea de consum, apoi dăduse peste Lucia, întinsă pe jos, plină de sânge și albă ca varul. Abia după ce sunase la salvare îi simțise mâinile pe spate și realizase farsa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o cantitate neglijabilă... Gândiți-vă la viața mea, poate fi distrusă mai curând decât ați crede. Se ridică, merse în bucătărie, deschise furios frigiderul - câteva din bilețelele Luciei își luară zborul ca niște păsări galbene și pătrate -, apoi reveni în sufragerie cu două beri. Îi pasă musafirului una, o desfăcu pe a sa, apoi sorbi cu nesaț. După ce bău, așeză doza pe măsuță și îl fixă pe interlocutor cu o privire de gheață. - Nu mi s-a mai întâmplat până acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fiere și meseria asta a scrisului, de-aia se apucă de băutură scriitorii, de-aia nu mor niciodată împăcați cu ei înșiși -, însă renunță să mai adauge vreun cuvânt. Altceva îi bântuia mintea, de câteva secunde. Se ridică, merse în sufragerie și apucă telecomanda. Apăsă un buton, apoi schimbă canalele până ajunse la cel de știri. - Te joci de-a Dumnezeu?, auzi vocea... Dacă banii sunt reali, iar tu știi că sunt reali, atunci de ce nu ai afla de la știri că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată de o umbrelă imensă anunță că pe o stradă dintr-un cartier aflat la periferia orașului se produsese un groaznic accident de circulație. Din primele cercetări efectuate la fața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
glorie a Alcatrazului a apus. Nici la Sing Sing nu ai cum să ajungi. Mă faci să zâmbesc, permite-mi acest moment de sinceritate. Se trezi vorbind singur, în timp ce gesticula (își dirija propriile gânduri, de ce nu?) și se plimba prin sufragerie. - Ok, accept ideea că nu sunt un criminal. Nu pot fi un criminal. Cel puțin încă nu sunt, fiindcă nimeni nu știe că eu am scris rândurile despre agentul imobiliar lovit de o mașină. Dar geamantanul? Despre geamantanul acela plin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste picior și îți spun ceea ce nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu caută insula izbăvitoare, ci victima izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bani. Teancuri, teancuri, bancnote mici, serii disparate... Îl durea îngrozitor capul și își spuse că încă un pahar ar putea să rezolve situația delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar dorința stătea agățată de gâtul lui ca o femeie, ca o iederă cu ramuri din carne. Îl încolăcea, strânsoarea devenea din ce în ce mai supărătoare, dacă nu iei o decizie rapidă o să te sufoci. Nu dorea decât să bea, să bea, să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană. Cel puțin deocamdată, acum nu simt nicidecum nevoia să o iau de la capăt. Pătrunse în sufragerie și observă imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu va reuși să-ți mai pună dinții la loc. Dispari! Totuși, un gând nu-i dădea pace. Văzuse cu ochii lui. Un agent imobiliar îi sunase la ușă, băuse o bere, plecase prin grădină, lăsase geamantanul cu bani în sufragerie, geamantanul udase un pic covorul, îl dusese în debara, îl deschisese, banii erau acolo, bancnote mici, serii disparate. Spuseseră la știri că agentul ăla fusese lovit de o mașină, așa cum scrisese el în manuscris. Jeepul Omului cu Tatuaj staționase în fața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi cea mai bună soluție, la acea oră, în acea zi ploioasă. Intră în bucătăria spațioasă, aprinse focul, puse ibricul (un ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra ochiului. Reveni în sufragerie exact în momentul în care flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie vreun geam deschis și fără ca gazele să fie oprite din cauza unei nedorite avarii? Nu are importanță. Chiar nu are. Faptul în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hai să ne bucurăm împreună de cuibul dragostei noastre! Mai întâi, intrară în bucătărie. Totul era ca în paginile renumitei reviste Nekerman: masa, scaunele, dulapurile suspendate, aragazul, frigiderul, vesela și tacâmurile... Fără a comenta, mută de fericire, Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care tronau pe dulapuri fel de fel de jucării, în baie unde îi luă privirea cada bleu-ciel, chiuveta, totul, absolut totul, ca în cele din urmă să poposească în dormitor. Se așeză pe patul moale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-i încununeze viața cu o bucurie fără asemănare. Alex și Ina își imaginară cum în camera alăturată se derula un eveniment. Nu dură mult timp că Mihăiță, cu vioara într-o mână și cu arcușul în alta, năvăli în sufragerie unde își găsi ambii părinți, care dădeau impresia că îl așteptau. Îi îmbrățișă și le mulțumi doborât de emoție pentru darul făcut. Din ziua aceea, după ce își făcea lecțiile, mergea la clubul copiilor, învăța după Metodă primele acorduri apoi, întors
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și pe șantierul meu. Un sac de ciment, cam tot cincizeci de kilograme are... Un timp, nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Se priviră, ca mai apoi să izbucnească într-un râs zgomotos, buna lor dispoziție aducând-o în sufragerie și pe Ina. - Uite ce veseli sunt băieții mei! Tatăl îl îmbrățișă cu toată căldura pe băiat. Mama privi galeș scena aceasta de dragoste. Era fericită că Alex îl iubea într atât pe fiul lor. Între ei se cimentase o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Și, braț la braț, ca porniți la o promenadă, pășiră pragul bucătăriei, unde numai mirosurile apetisante ale mâncărurilor te puteau sătura. Ina însă îi expedie cu un ordin milităresc, categoric: - La baie, băieți! Spălați-vă pe mâini și așteptați în sufragerie... aici e teritoriul meu. Nici acum n-ați aflat? Bărbații se conformară, docili. Oricum, în casa lor, în ordine ierarhică, gradul cel mai mare îl deținea Ina, așa că trebuia s-o asculte. Victor îi promisese Olgăi, o dată cu oferirea inelului de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cartierului și-i scormonea în stomac. Luă un colț de pâine de cine știe câte zile, tare ca piatra, mușcă de două ori și se întinse din nou pe pat. Era încă obosit. Adormi. Când se trezi era miezul nopții. Pendula din sufragerie bătu de douăsprezece ori. Până dimineață mai erau multe ore. Mai putea dormi. După discuții de luni întregi Alex reuși să cumpere o casă veche într-o zonă rezidențială a orașului. Deși noua achiziție necesita renovări costisitoare, părinții Inei au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil pentru el să întrețină un dialog. La ora aceea, l-ar fi pus într o situație jenantă. Deschise ușa și, văzând-o pe Ina în fotoliu, apucă să spună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și visează frumos că vin și eu acușica lângă tine. Dură doar câteva minute. Când ajunse ea în dormitor, Alex întorcea o ciurdă de porci cu sforăitul lui. Ina își luă o pernă și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai părăsit astă-noapte, scumpo!? - Tu erai cu porcii la păscut și... - Sforăiam tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
familia Îmi face mare plăcere, mai mare decât În toți cei patru ani de când plecasem de acasă. Ziua Recunoștinței era sărbătoarea mea preferată, iar anul acesta eram hotărâtă să mă bucur cât mai mult de ea. Ne-am adunat În sufragerie și am atacat masa Îmbelșugată pe care o comandase mama În chip expert - varianta ei evreiască de cină În seara din ajunul Zilei Recunoștinței. Cornuri și pâinici, brânză topită, somn și latke, aranjate toate profesionist pe platouri de unică folosință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ureche, dar nu am spus nimic. — OK, știu că nu poți să vorbești, așa că vorbesc eu. Părinții tăi au acceptat să ne fie garanți, ceea ce e grozav. Apartamentul e mare, are două camere și, dacă punem și un paravan În sufragerie, rămâne destul loc pentru o canapea de două persoane și chiar pentru un scaun. Camera de baie nu are cadă, dar dușul pare OK. Nu avem mașină de spălat vase, spațiu de depozitare și nu avem aer condiționat, dar putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
servitoarea goi. O cameristă drăguță, Îmbrăcată Într‑o uniformă, cu ochii triști și umezi ațintiți În pământ, mi‑a deschis ușa și mi‑a făcut semn să intru. — Ahn‑dre‑ah! am auzit de undeva din fundul celei mai minunate sufragerii pe care o văzusem În viața mea. Ahn‑dre‑ah, costumul Chanel trebuie călcat pentru diseară, s‑a mototolit atât de tare În timpul zborului, că e aproape distrus. Aș fi crezut că compania Concorde se pricepe să mânuiască valizele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o din nou Înaintea mea. — Aici, Mademoiselle. Sper să fie acceptabil. Cam cincisprezece metri mai Încolo era o ușă fără număr Înscris pe ea. Când am intrat am văzut un apartament mic, aproape identic cu al Mirandei, dar cu o sufragerie mai mică și un pat de dimensiuni mai mici. Un birou mare de mahon pe care se aflau un telefon de secretariat, un calculator modern, o imprimantă cu laser, un scanner și un fax Înlocuia pianul, altminteri Însă camerele păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se duse la Baloleanu. El încă nu știa nimic. Se miră. Regreta. Melania de asemenea. Îl opriră la dejun. Trebuie să rămâie. Acuma nu mai are pretext... Grigore se înarmase cu o cuirasă împotriva tuturor consolărilor. Înainte de a trece în sufragerie din cancelaria lui somptuoasă, Baloleanu își luă o mutră oficială: ― Vasăzică e serios și irevocabil, Grigoriță? ― Bine, dragă Alexandre, dacă tu crezi că eu pot glumi cu astfel de... ― Atunci am să mă ocup și eu nițel de afacerea asta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe Stavrat într-un vestibul mare, unde așteptară câteva minute, până ce apăru Ileana să le spuie că conița vine numaidecât și să poftească dumnealor în salon. În stânga era salonul și un fel de cameră de lucru pentru Gogu Ionescu, în dreapta sufrageria, despărțită printr-o altă odăiță de odaia de culcare, care, de altfel, comunica direct și cu vestibulul. Gogu împărțise în două odăița de la mijloc și instalase o baie modernă, care dădea numai spre dormitor. Din sufragerie, spre fund, un coridor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru Gogu Ionescu, în dreapta sufrageria, despărțită printr-o altă odăiță de odaia de culcare, care, de altfel, comunica direct și cu vestibulul. Gogu împărțise în două odăița de la mijloc și instalase o baie modernă, care dădea numai spre dormitor. Din sufragerie, spre fund, un coridor ducea într-o cămăruță transformată în oficiu. Pe urmă venea bucătăria mare și mai încolo încăperile pentru servitori, în care locuia Dumitru Ciulici cu ai săi. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mă amestec! se feri bătrânul Lupu. D-astea am mai pomenit eu că-s cu părul alb. Tot așa, c-o fi și c-o drege s-a venit pe urmă potopul!... Nu, nu, Luco, nu-i bine! În sufrageria conacului de la Vlăduța, o fetișcană așternea masa pentru o singură persoană. Era întîia oară, căci numai ieri au plecat domnișoarele la oraș și colonelul s-a întors azi noapte târziu și mâncat. Încercase întîi să așeze tacâmurile la locul unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]