3,864 matches
-
o dase cealaltă. O singură dată, o altă proastă îi strecurase bani în buzunarul hainei. întorsese buzunarul pe dos cu o îmbinare din sprâncene, care nu era a bine. Femeia adunase banii de pe jos și zisese cu umilință: ,, Ce atâta supărare!" cu o justă mirare pentru astfel de principii. Lică nu avea principii, avea gusturi. Nu-i plăcuse procedarea. Le obicei însă femeile se purtau cu el așa cum îi plăcea lui.. Dacă îi trebuia un mic împrumut, îl găsea, și totdeauna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
precisă a greșelilor fiecăruia separat; amestecate însă la un loc o încurcau. Dacă Lică ar fi venit acum să-i spună că Sia e o străină ar fi răsuflat, desigur, ușurată, dar nu i s-ar fi schimbat prea mult supărarea. Prima ei fază, deci, după descoperire fusese de toropeală. O îndelungă oboseală o copleși. Mai apoi abia o apucase un fel ele necaz cicălitor către cei care stricau toată treaba și-i dau urât de lucru. Când e așa de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să nu vie. Probabil însă că teama și împotrivirea ei vor fi conținut și speranța de a-1 vedea totuși. Lică avea știri la telefon. Nu era chemat și nici nu dorea să vie. Sta deoparte din prudență și din supărare. Nemernica aceea avusese purtări proaste, dar cel puțin să nu afle prințesa. Ada, e drept, nu știa nimic și Lică nu se gândea la vreo catastrofă. De câteva zile nu i se mai comunicase nimic și credea chiar că lucrurile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că nu-mi plăcea. CÎnd i-a mai trecut mînia, tata m-a Întrebat ce ne Învățase de fapt preotul maghiar. — Despre niște roșii... — Cum?! — Paradicsom, am devenit eu mai explicit. Răspunsul meu a stîrnit un hohot uriaș de rîs. Supărarea alor mei, chiar Îngrijorarea lor s-a risipit cît ai bate din palme. — Ai să vezi, mi-a zis tata, că popii ăștia ai ungurilor vor să te ducă-n Rai și să-ți dea să mănînci numai roșii verzi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din cer asupra mulțimii, ca o binecuvîntare din noaptea Sfîntului Andrei. Poate de la acel miracol al Unirii, poate de la Întîmplările primului război, căpătase un simț original al mersului lumii. Deși fusese la Alba sau poate tocmai de aceea, susținea, spre supărarea multor ardeleni, că România Mare o făcuseră Fer dinand și Brătianu, nu Maniu, iar cînd comuniștii l-au amenințat că-i dau afară din facultate băiatul cel mic, s-a Înscris cu tot pămîntul În colectivă, numai de dragul de a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu’!“ Tare supărat s-a Întors Înaltul ofițer la Viena, unde, tot de supărare și de dorul fetei, a și murit. Iar pe Împăratul povestea l-a mîhnit așa de adînc, că n-a mai Îngăduit familiilor militarilor să locuiască În preajma garnizoanei, iar moroșeni În garda palatului n-a mai recrutat multă vreme. Grigore
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe cine-și face dușmană, cântă la pian și la vioară. Când e zi de sărbătoare își ia copiii și-i duce la cinematograf să vadă filme cu lupi cocoșați. Când este nervos surâde cu toți dinții, până îi trece supărarea; nicicând el nu va da nici două parale pe mașinile electrice de tocat carne.“ Somnul nu vine niciodată când îl chemi. Dacă te uiți suficient de mult și suficient de fix la corniză, va părea un tren alunecând egal peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
văzut atacul nostru, a intervenit cu o sută de Apărători, a tăiat retragerea turcilor și m-a scos din luptă. Abia am apucat să ucid trei sau patru spahii. E un nesuferit. - Și tu ești un nesocotit! spuse Oană, fără supărare. - Bine, bine, spuse Erina, o să lămuriți povestea asta mâine dimineață. - Dimineață? se miră Alexandru. Am de gând să dorm cel puțin până la prânz! Până deseară! - Atunci mâncați repede ceva, am pregătit În seara asta... și somn ușor! - Fără o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Încredințat o misiune. Iar escorta nu e pentru mine, ci pentru domnia ta. Vom face un drum Împreună, pentru lămurirea unei pricini. Vom lua și câțiva din slujitorii domniei tale, ale căror nume le cunoaștem. Și, dacă nu e cu supărare, ne vom Întâlni și cu doi din pescarii care Îți aduc pește proaspăt de câte ori e nevoie... - Desigur, căpitane... se grăbi să Încuviințeze vornicul. Voi grăbi la chemarea măriei sale... dar mă cam dor oasele, poate mâine sau poimâine voi face drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o oală spațioasă, două ore bune, timp în care cuișoarele și frunzele de dafin, precum și o ceapă netăiată, urmau să-i dea un prim gust. Atunci când, spre sfârșitul anilor ‘60, așadar într-o vreme încărcată de proteste, în care mânia, supărarea, furia se găseau la un preț scăzut ca titluri cu litere de-o șchioapă și condimente, am scris o poezie lungă cu titlul Răcituri din cap de porc, am pus la fiert în ea, ce-i drept, mirodeniile tradiționale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care stătea lângă tata. După ce părăsise mânăstirea, pentru ea nu se mai găsise o slujbă decât la munca de jos, la registratura unui spital din Köln. Suferea și nu știa ce să facă. Cineva ar fi trebuit să-i aline supărarea, dar cine, după ce Dumnezeu nu mai avea urechi pentru ea? Mama a dispărut în sicriul peste care pământul cădea cu un zgomot răsunător. Fratele nu era cu gândul decât la el însuși, la fericirea lui temerar asigurată și, parcă nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe când Lina îi uda fruntea ci, ptar. - Să te astâmperi, îți spui! ... Ce e prostia asta! Femeie cu minte. Te lași în voia nervilor! N-ai nici o voință. . . Ești cu copil bătrîn! N-ai avut niciodată necazuri, și la întîia supărare îți dai turnul! Nu vezi în ce stare ți-e inima. . . Parcă ai fi o cardiacă de celea!. O cicălea prietenește, cu accentul moldovenesc, pe care îl relua de îndată ce aveau vreo preocupare familială, dar se vedea bine că medicul Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce se petrecea fizic, care venea însă de la poruncile nemateriale ale vrajbei, ale urei și răscoalei, și transforma în așa fel ființa? Mini se uita la fața, gâtul, bustul și brațele alterate ale Lenorei. Lina șoptise lui Mini cuvinte despre supărări, mizerii, păcătoșenie. Aceste simțimînte erau procese ale sufletului, pe care îl cred imaterial, și iată, acele simțimînte acționau precis, simultan, asupra materiei. Alterarea asta Lenora vroia parcă s-o ascundă oricui, până și Linei. Aștepta chinuită, cu priviri de tâlhar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
interioare și când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se trezise prinsă. Da! Unele vorbe fac bine. Sunt erupții higienice care curăță de supărare. Urticarii blajine în trupul unei iubiri sănătoase. Dar aci părea că e vorba de o buba rea. 21 Lenora nu-și schimbase încă expresia ciudată a acelei griji. Doru Hallipa se așezase pe canapea lângă ea și îi vorbea, ținînd-o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
propunerea. S-o punem pe soră-ta cu bărbatu-său. — Nu cred că este bine. — De ce? Doar posibilități au. — Posibilități au, dar ce-ar zice soră-ta? — Vorbesc eu cu soră-mea. O lămuresc. Nu! Nu! Ca să nu fie cu supărare s-ăi punem pe nașii noștri de cununie. Dar de unde îi luăm? Ei sunt transferați cu serviciul nici nu mai știu pe unde. Crezi că lear conveni să vină aici pentru câteva zile și iar să se întoarcă? — Ai dreptate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
necăjit pe tata Sebi Cu aripile să-l pocnești Cu ciocul să-l ciocănești Și în gheare să-l strivești”. Râdeau toți cu hohote, în timp ce Prințesa încerca să-i convingă de harul ei. Fata tatei, ești nemaipomenită. — Ți-am alungat supărarea? Ți-am alungat-o. Team făcut să râzi? Te-am făcut. Când pe Zina o apuca vreo durere de cap, de stomac, Prințesa dădea fuga la farmacie să-i cumpere medicamente, să i le administreze după sfatul farmacistului și stătea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
văzut o verișoară cosânzeană de la țară și trebuie neapărat să-i spun ceva, dar să nu plece că mă întorc imediat, și fug pe scara rulantă, să fiu acolo când aterizează cosînzeana-verișoara, ca să o prind în brațe, să-i treacă supărarea, "nu, mămică, vreau și numărul tău, nu mai fi botoasă, vreau să mă împerechez cu voi toate, o să dau puțină, să ajungă la toată lumea, așa că promit să nu mai îmi risipesc sperma, uite, de exemplu, n-o să mai fac niciodată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de franci convorbirea. Turbam, nu alta. M-am întors la hotel cu coada între picioare. Vero pusese masa, ba, chiar mai mult, aranjase puțin camera aia, îi dăduse ceva viață cu niște flori rupte de prin curtea hotelului. Cu toată supărarea mea, m-am relaxat, am mâncat și am făcut dragoste. Pentru prima dată de când ne cunoșteam. Nu te uita lung la mine, că nu-ți spun nimic. E o chestiune privată, care nu te privește, că pentru asta ai cumpărat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
eu: Când a fugit cu prietenul meu, am fost atât de marcat, încît am făcut cele mai mari greșeli din viața mea. Și nu am avut curajul să recunosc, tuturor le-am spus că eu am părăsit-o și de supărare s-a combinat cu cel mai bun prieten al meu din vrermea aceea. Am mințit din orgoliu. Atunci a apărut în viața mea Manu. Sulfamida, cum i-am spus o perioadă. Am învelit-o cu bluza mea și, ca din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-le la mine, zise mîndru că poate astfel să-i dovedească Ilincăi cît este de cavaler. Cum de vă încumetați să duceți asemenea greutăți? Dar nu-s grele deloc, Vlad, rîse Ilinca. Virgil se fîstîci și rămase aproape paralizat de supărare că nu-i trecuse lui prin minte să facă acest lucru înaintea lui Vlad. Acum era prea tîrziu să mai încerce așa ceva. Bărzăunul, care urmărea totul de pe partea opusă a șoselei, rînji într-un fel aparte și rămase în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi zîmbi bucuros și, mai mult ca niciodată, își dădu seama că Vlad e un om pe care-i păcat să te superi așa... fără un motiv prea serios. Or, el nu mai avea în acel moment nici un motiv de supărare pe Vlad și pe nimeni în lumea asta. Porniră împreună rîzînd tare, de parcă numai ei erau în tot satul. Pe drum, pînă la poarta casei lui Virgil, principalul subiect de discuție a fost expediția care se plănuise la Peștera Liliecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
urăște, Sunt ruinat. De ce să mai trăiesc? Trebuie să mor..." 23 Primul efort conștient al lui Gosseyn fu de a-și mișca mâinile. Îi fu imposibil. Părea că-i sunt imobilizate sub greutatea corpului. "Ciudată poziție" ― gândi el. Resimțea o supărare nelămurită, precum și sentimentul necesității de a ieși, de a se elibera din starea hipnotică. Trebuia să facă efortul necesar ― își zise, când reveni amintirea motivelor pentru care se afla la hotel. Cu ochii închiși, așeptă ca dorința de a muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
da explicații într-o situație nu tocmai confortabilă... Dar nu mă interesează! Voi merge până în pânzele albe! Până la capăt, Cătăline! Dar pe mine chiar că mă interesează! În primul rând n-aș vrea să-i pricinuim Sorinei vreun motiv de supărare pentru că țin mult la prietenia ei. Dar și înverșunarea ta de a merge până la capăt nu mi-e destul de clară... Adică ce capăt, care anume capăt? Adică însoțirea noastră! Cum? Ai uitat că-mi ziceai la fiecare întâlnire că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]