4,531 matches
-
sunt inevitabil legați de numele înaintașului, cum este cazul lui Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Ion Băieșu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, dar și Mircea Horia Simionescu sau Costache Olăreanu, apoi o serie de scriitori pentru care o raportare la caragialism pare surprinzătoare, de pildă, la Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, I. Peltz, Gib. I. Mihăescu, Ion Minulescu etc. și, în sfârșit, categoria descendenților prometeici, a celor care par a se delimita intenționat de tradiția
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în sprijinul luptei de clasă, "slujind construirii României socialiste"22, dar care, în ciuda deghizării impuse din rațiuni politice, putea provoca dezastre asemenea unui cal troian. Academicianul post-mortem Caragiale își putea oricând trăda noii "amici", manifestându-și ingratitudinea printr-o ofensivă surprinzătoare îndreptată chiar împotriva celor care i-au făcut cinstea acordării distincției. Încă din 1962, Monica Lovinescu observa cu satisfacție efectul de bumerang al punctelor de suspensie inserate de cenzură și al răstălmacirilor care, în cazul lui Caragiale, nu reușesc să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acidă satiră la adresa lumii occcidentale noncomuniste este de găsit nu în literatura proletcultistă, în lucrările comandate expres prin ordine de partid, întinate de balastul doctrinar, ci chiar în literatura exilului românesc, într-un roman cu certe calități literare și cu surprinzătoare raportări la dimensiunea satirică a caragialismului. 3.4. Modul parodic Sintagme precum "satira literară"71, "ironie livrescă, mimetică"72, "citare ironică"73,"mimotext"74 etc. încearcă să surprindă esența parodiei și avertizează că paradigma sa teoretică include, pe lângă problematica definirii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sorescu Răceala (1976) și A treia țeapă (1978). O funcție similară poate fi remarcată în cazul ironiei din romanul lui Ion Minulescu Roșu, galben și albastru (1924), foarte apreciat de Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stereotipii bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu una cu două): Domnule casier, dumneata n-ar trebui să spui asta... Când ți-a fost fetița bolnavă, Mitică ți-a ținut locul și ți-a făcut și lucrările de la cealaltă slujbă!49 Se observă deja cum, în mod surprinzător, eroul camilpetrescian se îndepărtează printr-o stranie dedublare de modelul caragialian, evoluând spre statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decisiv de aparențele ingenios exploatate de întârziatul student impostor, norocos omonim cu un eminent licențiat în drept, litere și filosofie. În mod similar, comparația lui Mihnea cu Rică Venturiano se poate întregi în finalul unei alte "nopți furtunoase", într-o surprinzătoare scenă de slapstick, și anume, cea în care tânărul chiriaș este constrâns de energica Vevé și de părinții acesteia să o ia în căsătorie, după o încăierare decupată parcă din filmele fraților Marx, cu clare trimiteri și la violențele și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vizită, La Moși, Tren de plăcere, dar și din D'ale carnavalului sau din scenele marcate de prezența Ziței din O noapte furtunoasă, este, din păcate, una încă reiterabilă. O dovadă este oferită tot de textul lui M. Eliade, prin surprinzătoarea inserție a unui pitoresc discurs caragialesc într-un context conversațional neutru, în fragmentul Apocalipsul, publicat postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra: Într-adevăr, D-lui Popescu îi era tot frică să nu spună nevastă-sa vreo prostie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
săl strângi în brațe sub formă de perină pe al tău care te dorește ca un câine turbat Johnny.163 Descoperirea hipotextului caragialian într-o astfel de scriere-experiment, multietajată, excesiv de metatextualizată, imbricată într-o nesfârșită rețea intertextuală, nu este totuși surprinzătoare, ci previzibilă, în acord cu programul literar anunțat deja de numeroși reprezentanți și teoreticieni ai generației '80, din rândurile cărora se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că premiera piesei Cântăreața cheală la Theatre des Noctambules în 1950, a constituit punctul de plecare al unei dramaturgii de avangardă care aduce în prim plan o problematică subsumată absurdului. Ulterior, întreaga creație dramatică ionesciană, în ciuda sau poate chiar datorită surprinzătoarelor metamorfoze formale și a inepuizabilelor năstrușnice mecanisme de iritare, consternare, dar și de trezire a conștiințelor, este simultan o punere în scenă și o defulare a propriei angoase a imposibilității de comunicare (Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele), a singurătății în existență
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrisă deja în 1928, apare drept "verigă lipsă" nu între Urmuz și Eugen Ionescu, așa cum nota Nicolae Manolescu 72, întrucât absurdul urmuzian nu explorează niciodată ludicul verbal din discursul personajelor, ci, mai degrabă, între Caragiale și autorul Cântăreței chele. Puțin surprinzătoare la Tudor Arghezi, un artist prolific, proteic și mai ales, cu mare aderență la experiențele avangardei literare 73, aceste scenete străbătute de un umor absurd vesel, cu tentă satirică sublimată, anunță o anumită predispoziție spre înregistrarea sau construirea de cazuri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anamorfoza, distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de viață românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea de astăzi, spre deosebire de ineditul și surprinzătorul univers urmuzian, lipsit de corespondent recognoscibil în istoria umanității. În legătură cu acest aspect, nu putem susține până la capăt nici teoria lui Nicolae Balotă, conform căreia Urmuz ironizează realitatea 18, nici observația lui George Pruteanu, care susține că "personajele lui Urmuz trăiesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și epuizare a bătrânei cerșetoare și nebănuita ei "virilitate" care-l vlăguiește pe Prichindel. Sub învelișul incontestabil de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui Stamate. Fragmentul următor este elocvent în acest sens: Baba, adică fata de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
model de limbaj și de viziune îl asimilează constructiv. Dacă prin Eugen Ionescu se poate demonstra modernitatea dramaturgiei caragialiene, care a profetizat multe din atributele teatrului absurdului, prin scrierile tărgoviștenilor și apoi, prin proza, dar și poezia optzeciștilor, se revelează surprinzătoarea actualitate și viabilitate a formulei sale epice, purtătoare de germeni ai postmodernismului "metaficțional" și "antropocentric"5. În acest sens, Constantin Trandafir a contabilizat deja elementele anticipatoare: "În afară de interesul pentru proza scurtă și pentru realitatea cotidiană, sunt de găsit în scrierile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
soție a acestuia refac pe aceleași coordonate situația incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment 25 de minute (și nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a marcat diseminarea intertextuală nu doar în operele unor scriitori vizibil influențați de Caragiale, precum G. Ranetti, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, ci și în lucrări ale unor autori pentru care o astfel de înrudire pare surprinzătoare, fie că a fost subliniat precursoratul în raport cu Urmuz, Eugen Ionescu, în privința absurdului și cu reprezentanți ai "Școlii de la Târgoviște" și ai generației 80', din perspectiva postmodernismului românesc, prezența caragialismului în literatura veacului trecut credem că a reieșit cu prisosință. Am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
emoției religioase", și nicidecum o abordare lucidă a fenomenului religios, prin apelul la un procedeu retoric facil, și anume aplicarea unor atribute mistice ("sacru", "total", "divin", "cosmic") unor noțiuni dintre cele mai vagi, mai imateriale, pentru "a produce un efect surprinzător, o atmosferă misterioasă, atemporală, ireală".381 Într-un rechizitoriu devastator pentru un om de știință, fie aceasta și mai puțin rigidă decât a științelor naturii, Dubuisson susține că "sincretismul lui Eliade preia, deformează, simplifică, amestecă fără a justifica vreodată opțiunile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
agresiv, ireverențios, sau chiar absurd.513 De altfel, tot Wright subliniază că "puține expresii durabile ale culturii americane sunt atât de ușor de recunoscut și totuși atât de puțin înțelese precum comics."514 Definiții și aspecte tehnice ale benzii desenate Surprinzătoarea dificultate în definirea clară a benzii desenate a fost observată de către toți teoreticienii și istoricii domeniului, care deși propun diverse perspective, admit că marea dilemă rezidă în a conferi o definiție care să delimiteze net banda desenată de alte câmpuri
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
bandă desenată), decât prin publicații.718 În banda desenată din Australia femeile sunt portretizate rar și de asemenea în mod condescendent (pentru publicul minor ele ar "încetini" acțiunea, iar pentru cel matur, imaginea lor de obiecte sexuale nu ar fi surprinzătoare), într-un simbolism sexual bogat, însă fără contact între reprezentanții celor două sexe (tabu-ul sexual a fost cel mai puternic, urmat de violența fizică și verbală). Viața de familie este idealizată (familii standard cu doi părinți și doi copii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
senin, frumos, cu părul și barba crescute, astfel cum artiștii îl redau pe Isus. Aspectul lui fizic și îmbrăcămintea, menite să impresioneze orice observator, arătau cum un bărbat care avea puterea și gloria în Cuba, printr-un gest neobișnuit și surprinzător, se dezbracă de tot și, neștiut de nimeni, pleacă în pădurea boliviană, unde își va da ultima suflare într-o îmbrăcăminte de condamnat; de aceea, apărea cu ușurință ideea, că bărbatul trebuia să treacă printr-un calvar înainte de a muri
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
său ochi, adânc și cenușiu, plângea și se bucura... Numai acolo, în poiană, în apropierea lizierei, putea visa și urmări cu ochii treji ai minții, magnifica natură în permanentă schimbare, -chiar dacă, în puținele clipe de luciditate-, când făcea reflecții surprinzătoare asupra vieții și morții. Într-una din zile, la lepădatul amiezii, amândoi erau în poiană. Bătrânul Fanachi îl asculta crucit de ceea ce auzea de la un om cu mintea scăpătată. - Într-o zi, măi Fanachi... voi muri! Iată un fapt absolut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
multe filme de la Hollywood și că nimeni din Galway nu îi găsea pe oameni prin intermediul cărților de credit, ce naiba!) și trântise pe pat geanta în care se aflau articolele de toaletă, lenjeria curată și câteva tricouri. Proprietara casei, o femeie surprinzător de tânără și de veselă care se prezentă ca Mary Mackle, o întrebă dacă voia o hartă a zonei, dar Nieve îi spuse că nu, era doar obosită și voia să se odihnească. Așa că se întinsese pe patul extrem de confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
unei fete cu părul blond, a cărei piele fină ca piersica era acoperită de un strat generos de fond de ten. —Am o programare la Yvonne Hughes. Fata s-a ridicat în picioare. —Bună, spuse ea calm, cu o încredere surprinzătoare. Eu sunt Yvonne Hughes. —A! Clodagh se aștepta la cineva cu mult mai în vârstă. Apoi Yvonne i-a strâns mâna în asemenea hal de puternic, încât ai fi zis că se antrenase pentru a deveni politician. —Ia loc. Clodagh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]