3,370 matches
-
vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt Într-o pozițiune pitorescă și mizericordioasă și sufăr peste poate. O, da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta sublimă Într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune care m-a făcut pentru ca să-Ți fac aci anexata poezie...”. Ori Rică a memorat textul epistolei de câte ori l-o fi rescris, chinuit de amoare, ori - indiferent de destinatară - textul rămâne același, cu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
se vestejesc pe rând...792. Și totuși sentimentele integrează calea adevărului în mister, iar neliniștea creată universului din noi e plenitudine și vid în același timp. Chiar Sfântul Paul desemnează bine pasiunea dragostei când afirmă că duhul se roagă în suspine negrăite. Religie, magie și știință. Magia și știința țin de obiectele fizice, vizibile, care se aud, miros și le putem pipăi. Există tehnologie și știință în magie. Iar toate cuceririle științifice par a fi miracole. Religia respectă suveranitatea lui Dumnezeu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înaintând mereu. Zbori cât mai sus de-aceste morbide emanații, În aerul din slavă, curat, superior; Și bea, să te purifici, ca dintr-un sfânt izvor, Din limpezile focuri ce rătăcesc prin spații, Lăsând în urmă vaste mâhniri și lungi suspine Ce-apasă cu-a lor noapte un cenușiu destin, E fericit acela ce, de vigoare plin, Aripile-și deschide spre câmpuri mai senine: Cel ale cărui gânduri, cum stoluri ne-ntrecute, De ciocârlii, se-avântp spre cer în dimineți, Cel ce, planând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
omul poate să aibă imaginea divinității sale. Dar nu oricine știe acest lucru, chiar dacă magii, preoții și inițiații le repetă în ritual, versuri sau cânt. Tot mișcă, încântă a noastră gândire;/ Tot are un farmec, tot este mister;/ Nădejdile noastre, suspin, suferire,/Dorinți fără nume, se-ndreaptă spre cer.// Acolo în stele ca-n lumi de lumină,/ Sunt suflete, îngeri, ce cânt și ador;/ Ființi grațioase ce blând se înclină,/ Cântându-și în lume tovarășii lor964. Și doar cei ce înțeleg
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
manifesta ca un produs al spontaneității sufletești creatoare, a devenit o modă care prin canoane prestabilite și într-o limbă modelată de experiența artei a deschis drumul mesajului de dragoste. De cea mai largă sferă, mai în sus, al inimii suspin se duce-n zbor; inteligență nouă, ce Amor, spre-al ridica, înlăcrimat i-a pus1204. Distinctă de noblețea sângelui, conceptul de noblețe utilizat de poeți constă într-o dispoziție generală a sufletului care determină apariția virtuții. Sufletul purificat și înnobilat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
am fost dus în secția de pedeapsă și predat chiar acestui tânăr milițian pentru a-mi administra lovituri de bâtă sau de frânghie, după dispoziția ofițerului politic. Când m-a văzut, a închis ochii și-a început să plângă; printre suspine mi-a șoptit: „Fă-te că țipi și tăvălește-te pe jos, altfel mă nenorocești, ai înțeles?”. Așa am făcut, în timp ce milițianul care mă adusese se întorcea, probabil rânjind satisfăcut, să aducă și alți clienți. Nu știu dacă și cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anularea fizică și compromiterea morală a legionarilor. Oamenii se prăbușeau rând pe rând, mai ales cei bătrâni și bolnavi. Uneori erau duși la infirmerie. În rest se salvau în liniștea și bucuria divină, „Unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”. Fie-le țărâna ușoară, dacă or mai fi avut parte și de mormânt. Lumea e oarbă și astăzi, orbită de actul calomniei, al minciunii și al dezinformării, de frica de a ști altceva decât ceea ce debitează oficial stăpânirea. Un doctor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să spună la proces toate hoțiile care s-au făcut la moară, de alde Gherman și de securitate. Procesul s-a ținut cu ușile închise... Și iarăși au plâns. Am îngenuncheat apoi și ne-am rugat cu toții, în lacrimi și suspine, Tatăl nostru și Născătoare de Dumnezeu, cu frunțile la pământ. Mama a repetat singură, plângând: „Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, acum și în ceasul morții...”. Din cauza emoției mult timp nu ne am putut vorbi, ne tremurau bărbiile și buzele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-te pentru noi, acum și în ceasul morții...”. Din cauza emoției mult timp nu ne am putut vorbi, ne tremurau bărbiile și buzele; vrând să spunem câte ceva, ne Înecau lacrimile. Pune ciorbița la încălzit, Costică, s-a adresat mama tatii, printre suspine. L-a trimis pe tata să pregătească masa pentru că dânsa mergea foarte greu, făcuse și așa mare efort să mă primească. De mâine începând, noi postim. Începe postul Sfintei Maria și știi că noi ne împărtășim..., zise mama, cerându-și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prăbușeau spre el, prosternându-se la picioarele lui. Efectul a fost impresionant. La repetiția acestui din urmă moment fuseseră doar cei trei ciobani. De aceea, emoția era generală, a sălii și a realizatorilor. Singura apreciere, imediată, au fost lacrimile și suspinele întretăiate. Mi-am dat seama târziu că trebuie să trag cortina. După aceea au venit aplauzele. În comisia de notare împuternicitul cu problemele de cultură n-a vrut să dea notă pentru baladă. Între inspectorii veniți de la Mizil era și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de sărutul ce-mi va fi răpit, de luminarea ce-mi va fi luată. Hartley, Hartley a mea! Da, te văd limpede, sărind coarda, o coardă ridicată din ce în ce mai sus; și Hartley zburând peste ea, în timp ce spectatorii scoteau de fiecare dată suspine de ușurare și de admirație; iar mie îmi creștea inima de mândrie. Era campioana la sărituri a școlii, a multor școli, precum și campioană la cros; Hartley întotdeauna în frunte, și eu aclamând-o alături de ceilalți și râzând de tainică bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dori să-l cunosc. Aș putea să-l ajut. — Să-l ajuți? Da, de ce nu? De pildă bănește, sau... am o largă experiență a lumii, Hartley... oricum, a unei anumite lumi. Ce vrea să fie, ce studiază? Hartley scoase un suspin adânc, apoi își frecă obrajii cu mâinile-i roșii. Își scoase batista, cea pătată cu ruj de buze. Ochii i se umplură de lacrimi. — Hartley... draga mea... — A plecat, a fugit, e pierdut, nu știm unde e. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce este substituit sau substituibil în mod frecvent printr-o propoziție sau frază: „Ce voi? Aș vrea să nu mai stai/ Pe gânduri totdeauna.” (Ibidem, p. 174) ± uman: care, câți, câte, al câtelea: „N-aud eu din toate părțile aceleași suspine ordinare, aceleași doruri (...), căci, care-i scopul lor?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 86), „Pe care din ei l-ai văzut aseară?”, „Dintre sute de catarge/Care lasă malurile/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Arghezi, p. 263) - verbe semiauxiliare (de modalitate, temporalitate, aspect): „ - Trebuie să-i fie mai cald acolo, zic eu și trec, printr-o săliță, din cârciumă în bucătărie... ” (I.L.Caragiale), „Cine era să plătească? taica?.” (I.L.Caragiale), „Iată îndărătul palatului Puntea suspinelor pe care treceau cei ce n-aveau să se mai întoarcă niciodată.” (N.D. Cocea, p. 270) „De la o vreme-ncoace, suspecții, strânși grămadă, De osteneli și foame sunt slabi și stau să cadă.” (T. Arghezi, 152) În afara acestor unități lexico-gramaticale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
par azi.” (M.Eminescu, P.L., 24) Când complementul dezvoltă o comparație explicită, elementele de relație devin mărci distinctive pe baza situării regentului la comparativ sau la superlativ relativ: „În ce pârău de rece și curgătoare rouă a pus natura un suspin mai adânc de dureroasă dragoste decât glasul Negrei Broștenilor noștri?” (C. Hogaș, 109) Când complementul dezvoltă o comparație implicită, se impun ca mărci distinctive locuțiunile prepoziționale față cu și în raport cu, singure, la nivelul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înviorător, vitalizant, plin de sevă și corp, are gustul complex de pere busuioace și fragi de pădure și un post-gust lung, de înaltă clasă. Asa ne glasuiește slova Că te-ai avut cu lumea bine Și prin popor ai stins suspine Cotnar, vin de la Moldova E plină cronica de tine. Tămâioasa Românească ( dulce). Soi aromat, din care, în toamnele lungi și însorite ale podgoriei Cotnari, se obține un vin de înaltă ținută: Tămâioasa Românească. Senzualitatea rafinată a gustului se armonizează fericit
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
turi și volumele vremii așa cum o găsim în lucrarea h ușanului Avram D.Tudosie „Podgorii românești în literatură” din care reproducem poezia: Dionysos plânge în Cotnar Strugurii Din miere, din tăcere, din trudă, din paparudă, din cântec, din jivine, din suspine, din stea, din lalea, din soare, din Carul Mare, din humă, din cărbuni, din nebuni, din mine, din tine, mor, tulburător, în vii, Amin! ȘTEFAN BOBOC -PUNGEȘTEANU Născut la 14 mai 1932, în localitatea Pungești județul Vaslui. Poet, epigramist, umorist
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
drum, misiune și au închegat ș i niscai va planuri pentru zilele ce vor veni. S au și tachinat, ca totdeauna, când bărbații sunt lipsiți o vreme de compania dom nițelor, cu aluzie și chiar cu referire directă, la oarecare suspine și oarece orăcăituri pruncești, ce se bănuiesc a fi prin diferite colțuri de țară de la Istru la Lwow, de la Bistrița la T ighina, Soroca și cine mai știe pe unde. Numai Petru a scăpat săgetă rilor, f iindcă e om
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cu diblele și cu țimbala lor, încep ură a câ nta o melodie care nu fermecă deloc urechile abatelui; totuși, întovărășind-o cu vinul neprețuit, o găsi acceptabilă și în armonie cu pădurile și sălbăticiile săracei Moldove. Mai mult decât suspinurile și plângerile instrumentelor îl interesau chipurile negre cu ochii scăpărători ale robilor și zdrențele lor peti cite și felurit colorate și gurile lacome cu dinți albi de fiară tânără. „De ce-or fi suspinând așa acești țigani, se întreba într-
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și pot slăvi dorința mea fierbinte ce către voi m-a-mpins, când înainte zăcea-necată de dureri în mine. Acum vă văd, și-atât de dulce-mi este vederea voastră-ncât îmi uit de soartă, de răul ei, de lacrimi și suspine. Vă ție ceru-n pază, blânde creste, pe veci, precum pe veci rămâne moartă, decât de voi orice dorință-n mine7. Roxelana / Roxalana (? 1500 / 1506-1558) Fiica unui preot rutean, Roxelana, a fost răpită de tătari și vândută marelui vizir Ibrahim
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îmi redau verdeața. Astfel se joacă Amoru-n veci cu mine, Și când durerea pare că m-a frânt , Deodată piere, spulberată-n vânt. Dar când mă-cred în bucurii depline Și ceasului dorit în culme sunt, Recad în jalea primelor suspine. * De-ndată ce lumina mi se stinge Și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat, Biet sufletu-mi, de tine însetat, Pornește, rătăcind, până te-atinge. Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge Tot ce atâta vreme-am
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scena 7, versurile 998-1019) a Iuniei din Britanicus de Racine: T54 Să tac spre-a vă salva. De cîte ori, O CERURI, nu fost-am ispitită v. 1000 Să-ți strig cu disperare cît sînt de chinuită. De cîte ori suspinul în piept mi-l sugrumam Și-ți ocoleam privirea, deși ți-o căutam. Ce chin să taci văzîndu-l pe cel care-l iubești Cum suferă și geme! Iar tu să-l chinuiești, v. 1005 Cînd numai cu-o privire tot
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
indicațiile prozodice (cuplurile de rimă plată, structura metrică a versurilor). T54 Să tac spre-a vă salva. v. 999 De cîte ori, O CERURI, nu fost-am ispitită Să-ți strig cu disperare cît sînt de chinuită. De cîte ori suspinul în piept mi-l sugrumam ) Și-ți ocoloeam privirea, deși ți-o căutam. Ce chin să taci văzîndu-l pe cel care-l iubești Cum suferă și geme! Iar tu să-l chinuiești, Cînd numai cu-o privire tot chinu-ar fi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
absent, Să dau un nume viselor, Să pot număra Picături de ploaie Și Universul meu Să încapă într-un cuvânt. Mi-ar plăcea să iubesc Printre zbor de îngeriă Îngerii care plâng, Plâng pentru mine. Să-mi fie gândul întrebare Suspinul, loc de întoarcere În trecutul-prezent În viitorul ce-l compun Din triste amintiri. Voi locui acolo Unde cuvântul este acasă! SINE NOMINE III Îmi amintesc de tot și toate Și n-am să uit nimic din ce n-a fost
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Mura... fetița cu ochii de mură. Cu buzele care au uitat sa zâmbească și să pronunțe cuvântul Mamă! Cu mâinile muncite și crăpate de greutățile vieții! Și de-ar fi fost numai mâinile sfâșiate. Dar era și inima, care, printre suspine încerca să-și domolească bătăile și să oprească lacrimile suferinței. Suferința copilului orfan... În vale, zorile anunțau mereu o nouă zi. Pentru Mura, nimic nu părea a fi ceva nou. Toate zilele erau la fel, la fel de sărace, la fel de
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]