6,881 matches
-
inele pătrate din vise deșarte mă are suspinul cu drag în noroi sub haine sunt eu un sânge sărac uscat fără rost sub haine nimicul îmi face cu ochiul tu omule mergi în zile de post mă uită și taci tăcutele rosturi Referință Bibliografică: te rog să mă uiți, să nu uiți să mă uiți / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TE ROG SĂ MĂ UIŢI, SĂ NU UIŢI SĂ MĂ UIŢI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/373075_a_374404]
-
mai rostească numele împreună Cât de reali sau nu am fost...Te ascult! Numai Dumnezeul nostru va ști Să ne potrivească lumina-i sub pleoape Să nu rupă chipul încovoiat în a fi Neîmpăcat cu sine în noapte. Te-aștept tăcută pe lespedea albă de noi De parcă nici o așteptare nu a fost inventată încă Și reînnoiesc veșnicia cu noi amândoi Pastrandu-ți cuvintele toate. De mult prea demult... Peste cerul albastru și marea adâncă Mă încălzesc în cuvintele tale cuminți Și
ÎNSCRISUL DIN STÂNCĂ... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373093_a_374422]
-
Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am uitat de mult povestea fatidică de amor Dintre mine și femeia devenită o saltea din banalul dormitor. Am plecat apoi în lume singur și amar tăcut Căutându-mi umbra fără de contur de personaj nesatisfăcut. Am încercat să fiu la străini un rob mizer dement Prin suflet răzuind un ciob absent prezent și-apoi iar absent. Am iubit de multe ori prin timpuri pur mentale și-aiurite
MI-S BĂTRÂN DISTINSĂ DOAMNĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373087_a_374416]
-
așteptat-o pi Ioana șî nu am îndrăznit... - Gata! S-a terminat! Nu mai vreau să aud nimic. De aici încolo, mă ocup eu. Mergi la treburile tale! Zicând asta, intră în` casă cu fetița și cu Cristina, care asistase tăcută și dezgustătă la acest dialog, dar și mândră de decizia de a o fi anunțat pe Emanuela. Daniela era vizibil moleșită, transpirată și era cu hăinuțele ude până la sub-braț. Se vedea clar, că nu a fost schimbată de câteva ore
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
din ghearele mizerabile ale acestor nenorociți... Dumnezeu să te ajute! Daniela adormise. Emanuela a așezat-o cu grijă pe pat, privind-o. Dormea ca un înger, liniștită și mulțumită. A pus mâna pe telefon și a format un număr, așteptând tăcută. La celălalt capăt, apelurile prelungi au rămas fără vreun răspuns, la un moment dat, timpul de apelare setat, terminându-se. Emanuela a reapelat. După câteva încercări, o voce plictisită, în care se simțea iritatarea față de insistențele apelantului, a tăiat eterul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
adresa, doamna Romașcanu, vom vedea ce putem face... - Notați: Strada... nr... - ... Da, bine, am notat! Ajung în zece minute, maxim un sfert de oră. La revedere! - Vă aștept. La revedere! răspuse Emanuela și răsuflă ușurată, privind spre Simona care, cuminte, tăcută, a asistat la toată discuția. - Sistemul! Își poartă numele degeaba. Auzi, câtă laudă în denumire: “Instituția de Protejare a Intereselor Copilului”! Habar nu au de situațiile reale prin care trec acești copii. Urmăresc trecerea timpului și ziua de salariu... Unul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Nu cred că instituția dumneavoastră, cel puțin în momentul de față, este pregătită să facă față acestei situații. Mă tem că nu și-ar mai justifica existența... Vizibil încurcată, aceasta a ridicat receptorul telefonului și a format un număr, ascultând tăcută. - Bună ziua, doamna director! ... Da, eu sunt, Ana-Maria Bejan. Sunt..., da..., pe teren..., mă aflu la doamna Romașcanu..., nu..., nu am rezolvat nimic. Doamna este extrem de revoltată și fermă pe poziție. Situația este complicată, s-au întâmplat lucruri destul de grave în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Doamne ajută! Bine că i-ați găsit și pot veni! Mulțumesc! Bineînțeles că vă voi ține la curent... La revedere! ... Doamna Romașcanu...?!? Emanuela privea către Ana-Maria Bejan, dar părea că o privește fără să o vadă, privea prin ea. Devenise tăcută, prinsă între două stări. În sinele ei se petrecea un ceva ciudat, un ceva inexplicabil. Simțea un ceva ca un gol. Un gol în suflet, care se transforma într-un hău. Starea aceasta a prins-o de îndată ce s-a conturat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus o nouă încercare va să vină când astrul se va trece spre apus din nou clipesc pe boltă de departe tăcute stele peste noaptea rece privesc comete ce se duc spre moarte și doar arar un fulger le întrece *** Ciclul "Pasteluri" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: clipesc pe boltă stele de departe / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012. Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh an în an Albul lacrimei... Citește mai mult SloiuriMierle ciugulindNeaua la colțul caseiZăpor cu peneResemnareștergare albe-Poveste fără sfârșit
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
-ntunericul frânge. O mână te-ajută, când ești în... cădere Prieten în brațe te strânge. Un drum singuratec sfârșit în tăcere Lumina te-așteaptă la... Capăt. Lacrimi uscate, suspin de durere In pernă s-ascunde... un geamăt. Aspecte, nuanțe, imagini tăcute Secunde rupte din timp. Un ultim freamăt de frunze căzute Omagiu adus în răstimp. © D. Theiss Referință Bibliografică: In pernă s-ascunde... un geamăt / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1611, Anul V, 30 mai 2015. Drepturi de
IN PERNĂ S-ASCUNDE... UN GEAMĂT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373204_a_374533]
-
cu pasu-i de șarpe și gându-i durut, o umbră-n apusul răsărit printre ceață! Se-apleacă gemând peste-un blid de lumină, sub zorii ascunși peste cușma-i săracă, un înger l-adapă cu privirea-i blajină, el soarbe tăcut și-ndrăznește să treacă! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: UN BIET TRECĂTOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UN BIET TRECĂTOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373234_a_374563]
-
la el Transformate, toate-n..." Vers"... Cântă struna poeziei Romanța fără de sfârșit... Geme sub condei hârtia, Și-așa va fi la infinit... Am cântat copilăria, Frumusețea tinereții... Am cântat maturitatea... Și toate drumurile vieții... Sunt rapsodă a naturii, A dorințelor tăcute... A pasiunilor ascunse... Și-a iubirilor știute... Și voi cânta și mai departe Cât ar fi viața de grea... Versurile-mi sunt destinul... Eu, Poezie....sunt A TA! Referință Bibliografică: VIATA DE POET / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VIATA DE POET de ADA SEGAL în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373284_a_374613]
-
pe margine de drum, Ce șerpuind ,înalță dealul mai mult decăt îmi pare acum . Și după deal ,privirea-mi cată nerăbdătoare și avidă Splendoarea ierbii ca smaraldul ,retina-mi toată s-o cuprindă Iată Somova ! Lacul verde unde domnește țipirigul , Tăcut ,discret ,o parte a deltei care a uitat cum este frigul . Pontonul vechi din blană dură de care sunt legate vase , Umbrit de-o salcie bătrănă se pierde-n lacul de mătase . De o parte și de alta nuferi ,ce
SOMOVA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373292_a_374621]
-
porțile-ncuiate...” Copiii mei lucrează prin străini, Își vând acolo tinerețea multă, Aici în țară, nimeni nu-i ascultă, Aici, în țara celor mai puțini... Nu le mai pot cu mintea mea cuprinde Tristețea lor trecută-n C alendar Și-mbătrânesc tăcut, ca un părinte Și bătrânețea mea e în zadar... Cum pot să fiu de timpul meu fălos, S-a spulberat și visul lor de ieri, Au școli și dacă au, cu ce folos Licențele acestea de șomeri?! Copiii mei lucrează
CÂNTEC DE TATĂ, LACRIMĂ DE MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372098_a_373427]
-
și pentru plajă nu se găsea în tot izlazul și nu se da în lături de stat câteva ore dezbrăcată la soare. ...Dar azi, că din cauza aceasta n-a avut somn azi-noapte, o bântuiau impresiile unei întâlniri în liniștea pădurii tăcute. Intrase într-o dilemă provocată întâmplător cu câteva zile în urmă, când a avusese mari emoții, mai ales că era și atunci singură, și era sigură că se afla numai ea prin aceste locuri adăpostite în valea dintre păduri... ...Vacile
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
de la maică-mea. În viața ei a fost profesoară de geografie și din studenție s-a măritat. Bunicul a murit în război și ea nu s-a mai măritat. Mama a rămas orfană de mică și a fost un copil tăcut, nu ca mine, care iar pusei stăpânire pe discuție. În compartimentul aerisit plutea un miros plăcut, discret, de parfum Velur pe care l-a simțit și la Dan când s-au sărutat. „Probalil a călătorit și el în acest loc
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
Publicat în: Ediția nr. 172 din 21 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Sssstt!!!! Linișteeee!... Se ivesc zoriiiii... Plaja e-acum o-ntindere pustie de nisip decorat pe-alocuri cu scoici și pietre rupte parcă din temelii de suflet... Mă plimb tăcută răcorindu-mi picioarele desculțe pe nisipul umed, când se sting lumini încet, încet și se ridică umbra nopții iar malurile se-nroșesc....să fie gândul meu? Din mare văd cum se ridic-alene, precum o minge-arzând în flăcări falnicul astru-al
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
ÎNSINGURARE Autor: Stroie Mugurel Cătălin Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Însingurare Amurgul m-a primit cu buze roșii, Sărutându-mi fierbinte tâmplele, Într-o îmbrățișare de nori cuminți. Peste zări, înserarea mă privea tăcută, Întreruptă doar de cocoșii grăbiți, Spre o altă poiană,dintr-o altă pădure,cântând. Ulițele toamnei strigau nucii,golindu-i de suflete, Înfrigurate priviri căutau tremurânde mâinile tari, Aruncate spre tainice porți,închise mereu,dormind . Referință Bibliografică: Însingurare / Stroie Mugurel
ÎNSINGURARE de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372172_a_373501]
-
sale viinde. Să nu se schimbe nimic, În aer,în flori,în cuvinte, Nimeni și nimic să nu rupă Al nopții echilibru cuminte. Fie Luna la fel înainte, Regina noastră prin ierburi trecută, De veghe somnului dulce, Mângâindu-ne umbra tăcută. Referință Bibliografică: Rugă Soarelui / Stroie Mugurel Cătălin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1717, Anul V, 13 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stroie Mugurel Cătălin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
RUGĂ SOARELUI de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372190_a_373519]
-
prin inspirație din astralul acela al poetilor de unde izvorăște poeziei, ce fără dor și poate e de origine divină.„/ Tainica șoaptă a Lunii/ Îmi vorbește despre Tine/ Și îmi trimite răvașe” („Șoaptă”). Poeta are o permantă comunicare cu Luna, martoră tăcută și înțelegătoare a unei iubiri ce se consumă imaginar, între doi oameni ce nu s-au văzut niciodată. Sentimentul e „curat și dulce”,„neatins de murdăria gândurilor urâte”( „Simțire”), de parcă ar fi acea iubire edenică de dinaitea izgonirii lui Adam
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
Amurgu-nsângerat spintecase zarea, Iar asfințitul purpuriu se pierduse-n noapte; Copacii-și scuturaseră-n grădină floarea Într-un miros îmbălsămat de șoapte ! Era o noapte plină de mister, senină De parcă rare nopți am mai văzut așa... Pe cer sclipea, tronând, tăcută o regină, Iar mai departe se desprindea o stea! O geană de lumină pătrunse prin frunziș Și obosită, parcă, se-nfipse-n pământ ! O alta reușise de se-așternu pieziș Pe iarba presărată cu pete de argint! Un mugure de
AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (D U M N E Z E I R E !) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372201_a_373530]
-
frunze rănite, De dureri ne-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi spre Rai să pice... În acest posac melanj, Oamenii din peisaj, Trăindu-și povești de viață, Hoinăresc ‒ făpturi de ceață. Tăcuți, vii, îndrăgostiți, Se strecoară zgribuliți; Nu de timpul care-i rece, Ci de timpul care trece. Referință Bibliografică: TRISTEȚE DE TOAMNĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
zis: ‘Geaba-i strădania! Și l-am crezut... i-am dat dreptate, exemplu fiind Adrian Păunescu. „L”-ul creionat de palma ridicată cu degetul mare perpendicular pe inelarul îndreptat în sus, lângă celelalte trei strânse în pumn, era simbolul rezistenței tăcute și al speranței în eternele idealuri ale omenirii: „Lumină, Luptă, Libertate”. Din tot ceea ce a gândit și a făcut în raport cu aceste idealuri, într-un anumit raport de „condamnare a comunismului”, nu s-a consemnat nimic. Dimpotrivă, cel care l-a
„LUMINĂ, LUPTĂ, LIBERTATE” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372228_a_373557]
-
a povestit că le bucea sângele pe nas și pe gură. De-aia a leșinat, de n-o mai puteam pune nici eu pe picioare, cu atâtea leacuri. Săraca de ea, nu mai are pe nima în afară de noi! Gheorghe rămase tăcut. Descinse de pe burtă funia din betelii de tei, anume adusă pentru legat brațul de lemne de foc, ca să le ardă în seara aceea, și le legă strâns, să nu le piardă. - O ținem la noi ș-om vedea ce-o
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]