5,450 matches
-
tablouri metaforice unice. „Atunci închid ochii, privind adânc în mine, / Spre o lume necunoscută ce vine de la sine!” Sunt întrebări și răspunsuri, răspunsuri și întrebări, meditații până la hotarul „nirvanei”, simbioza cu natura și comuniunea cu Divinitatea într-o multitudine de „tainice simțiri”. În timp ce parcurgi poemele sale simți că te afli pe aceeași lungime de undă cu poetul alunecat într-o reverie profundă, sau că percepi zbuciumul din interiorul corpului uman și auzi strigătul de disperare împotriva unei lumi imperfecte. Parcă te
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
Alteori sunt create imagini clare, adevărate tablouri mișcătoare: „Un pui de câine se înghesuia lângă ușă / O fetiță ținea în brațe o păpușă, / O strânge așa de tare și părul răvășit / Se împrăștie în valuri ca vălul liniștit” În volumul „Tainica simțire” predomină tema ccopilului inocent ca o eliberare de stresul vieții cotidiene, o „fugă” în natură, la satul natal, sau uneori în ancestral „Să ne visăm iarăși copii”, „Satul adormit” etc. În poemul din finalul volumului „Învață tu, copile” se
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
adânci, / Învață tu, copile să nu te lovești de stânci! / Învață mersul lumii și-al ceasului oprit, / Învață ca în goana vieții să fii mereu iubit”, „Învață de la oameni tăcut să fii în fire / Așa cum în suflet îți intră o tainică simțire, / Ce-o simți când primești frumosul din înalt, / Dând o strălucire ca piatra de bazalt!” / Învață de la noapte tainele vieții / Așa cum apar lumini în zorii dimineții! / Învață de la mama să fii duios, gentil, / C-așa este un suflet de
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
din înalt, / Dând o strălucire ca piatra de bazalt!” / Învață de la noapte tainele vieții / Așa cum apar lumini în zorii dimineții! / Învață de la mama să fii duios, gentil, / C-așa este un suflet de copil.” Poemele poetului Vasile Hatos din volumul „Tainica simțire” îți ung rănile sufletului. Ele vin de undeva din adâncul sufletului dintr-o dorință aprigă de cunoaștere și absolut după cum chiar dânsul afirmă. „Singurul maestru (spiritual) este suferința, setea de absolut, deoarece calea cunoașterii de sine este o cale
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
după cum chiar dânsul afirmă. „Singurul maestru (spiritual) este suferința, setea de absolut, deoarece calea cunoașterii de sine este o cale a suferinței! Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște nemurirea!” ION NĂLBITORU - membru al Ligii Scriitorilor Români Referință Bibliografică: Tainica simțire sau pelerinaj spre Absolut / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
În ape calde și curate Își spală părul galben grâu. Era mlădie și frumoasă Toată un zâmbet și cânta Ca ciocârlia, dar sfioasă De taina ce în piept purta, Ascunsă celor de acasă. Clătind cosița-n apa lină, Gândea la tainicul iubit, La față-i arsă, dar senină Sub puful feței doar mijit, Ce-n ochi îi aducea lumină. Visa cum poate-o să-l dezmierde, Trântit pe spate, visător, De vraja ei cum se va pierde Când părul desfăcut, ușor
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
candoare Să unduie ca un izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte, Sărutul meu să-ți fie mângâiere. Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii, Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte, Seve țâșnind din trupul primăverii Să umple golul dragostea fierbinte. Sunt prizoniera viselor, dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
caldă, plină de candoareSă unduie ca un izvor prin munteși-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte,Sărutul meu să-ți fie mângâiere.Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii,Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte,Seve țâșnind din trupul primăveriiSă umple golul dragostea fierbinte.Sunt prizoniera viselor, dorinței,Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte,Când setea-mi sting cu lacrima credințeiSimt răni săpate-n lut de-al fricii dinte.De-ți
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
vioară gândul Iar trupul să-ți vibreze ca o liră Când freamătu-i se stinge în alintul Mătăsii care-n lied-uri se deșiră. Mă-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufăr Împovărat de dor, de puritate Cum se deschide ca un tainic cufăr Nebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe ape Cu inima bătând, dorind să zburde Printre petale, vrând să se adape Din lacul lin, nu din ecouri surde, Nu din muțenia tăcerii sparte Sau cioburi
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
aripaCu sufletul. Să-ți simți vioară gândulIar trupul să-ți vibreze ca o lirăCând freamătu-i se stinge în alintulMătăsii care-n lied-uri se deșiră.Mă-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufărîmpovărat de dor, de puritateCum se deschide ca un tainic cufărNebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe apeCu inima bătând, dorind să zburdePrintre petale, vrând să se adapeDin lacul lin, nu din ecouri surde,Nu din muțenia tăcerii sparteSau cioburi de oglinzi amăgitoare!Oare-ai
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
raportare la Taina Spovedaniei, ca taină a împlinirii umanului prin revelarea sensului autentic al omenescului din om“, așa cum spune Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Laurențiu Streza - Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în prefața lucrării. Fiecare credincios, ca mădular al Sfintei Biserici, Trupul tainic al Domnului, năzuiește continuu spre ținta bucuriei sufletești, unirea cu Iisus Hristos Domnul prin Sfânta Euharistie, după cuvântul Mântuitorului: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (In 6, 56). Pentru realizarea
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
poetică Dl Ion Bâlba, Președintele Asociației Culturale „Parcova Nova”) Motto: „Eu cred că veșnicia S-a născut la sat” (Lucian Blaga) Renaște, veșnicia, Prin porți de Paradis, Uniți în Simfonia Picturilor de vis... Pășim, smeriți, prin iarbă, Chemați de-un tainic glas, Ca inima să fiarbă Prin lacrimi pe obraz... Artiști cu dor de casă, Copii, un pic cărunți, La Parcova duioasă, Ne-mbățișăm tăcuți... Aici, la scumpa vatră A Casei Părintești, Trăim povestea sacră A vieții românești... Mai blânzi, mai grămăjoară
SATUL PARCOVA – LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEŞTI de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375096_a_376425]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CULOARE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sub ale toamnei nuanțe, sub valul marii renașteri, sub vraja muzicii gândului tainic, în albul seninelor zări mă adulmeci, mă respiri în ivorii clipe, în atingeri incandescente, în vrăjite stări... Și setea ți-o stingi cu visul meu ... Un pas spre mine, de fapt un pas spre tine, viorile lumii acompanianându-te celeste sunete
CULOARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375144_a_376473]
-
nu apucă să vadă Operatorul să-i pună vreo întrebare sau să se disculpe, sau să se scuze ori să-I ceară iertare, căci nu mai are voie și ar încerca zadarnic, fiind prea târziu, iar, pe deasupra, El rămâne veșnic tainic, invizibil și de neatins, deși mie, pentru o clipă, mi s-a părut odată că L-am deslușit pe Acela, dar chipul Lui dobândi pe loc o lumină solară sau de fulger care m-a orbit pentru câteva momente, amețindu
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
dușmani colții urii, Umple-ți cu cer arterele, plămânii, Prăvale-n coarne peste ei Carpații, Și-atunci, din somn, se vor trezi românii! CERBII Ca-n vis plutesc prin ierburi de poiene Cu herbul coarnelor înveșmântate-n rouă, Ieșind în tainici nopți de sânziene, Mugindu-și doru-n raza lunii nouă. Stau florile-aplecate și-i ascultă, Cununi de tei le plouă pe grumaze; Hoinari robiți de luna cea ocultă - Li-s ochii plini de lacrimi și de raze... ----------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
cântec etern tulburător, Vin să te-admir o clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele. Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător, Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin ele Sporind apropierea prin tainice tunele - Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer; Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel, Tălăzuind himere care nicicând nu pier Și-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el... Vom răspândi
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
Cuvântul Cuvântul nescris E cuvântul din veac, Cu slove ascunse În unghere ce tac. Cuvântul nescris Se face poveste, Ce leagănă pruncul Și falnic îl crește. Cuvântul nescris Bătrânii îl spun În fapt de seară, Când lumile-apun. Cuvântul nescris, Cel tainic șoptit, Ascunde în el Legendă și mit. Cuvântul nescris În noi s-a cernut, Când Tatăl a pus Hotar de Început. Cuvântul nescris, De atunci lăsat, Sfințitu-s-a-n noi, În Fiu Întrupat! Referință Bibliografică: Cuvântul / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CUVÂNTUL de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375263_a_376592]
-
cântec etern tulburător, Vin să te-admir o clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele. Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător, Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin ele Sporind apropierea prin tainice tunele - Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer; Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel, Tălăzuind himere care nicicând nu pier Și-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el... Vom răspândi
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
din cântec etern tulburător,Vin să te-admir o clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele.Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător,Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin eleSporind apropierea prin tainice tunele -Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer;Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel,Tălăzuind himere care nicicând nu pierși-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el...Vom răspândi-n eteruri
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CLIPELE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Clipele betege au fost iar pansate, În mir și aloe tainic îmbrăcate, Peste ele-un înger a turnat și apă Chiar din coasta Ta să fiu împăcată... Clipele sărace au primit Lumină, Ochii cei legați au fost unși cu tină, Orbul s-a proptit de-o rază de soare, Mâna Ta
CLIPELE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372609_a_373938]
-
sediu al reflectării ființei umane în care este păstrată esența memoriei originare), întrucât el [Eul] simte că se află sub semnul setei metafizice. Prin expansiune, Eul ideal investește, cu o aură simbolică, și toposul oglindit în titlu; aspirând astfel la tainicele hiperspații onirice. Odată cu posibilitățile sporite de înălțare spre o vedere superioară, „Ochiul somnului“ (prin care privește Eul ideal), ipostaziat, se identifică cu „Darul iubirii” ancestrale, ale căror energii abundă în proiecții erotematice. Deși pare a fi un paradox, la această
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
în timpul gândirii. Practica invocării Numelui lui Iisus nu are, contrar unor păreri, nimic antiintelectual, căci Sfântul Nicodim, de pildă, nu era un antiintelectual, dimpotrivă: ea răstignește și învie mintea. Inima eliberată fiind de închipuiri ajunge să producă în ea însăși tainice și sfinte gânduri, așa cum pe o mare liniștită vezi peștii mișcându-se și delfinii dănțuind. În rugăciunea curată este vorba de unirea minții (nous) cu inima. Nu trebuie ca mintea să rămână singură, nici ca inima să rămână singură. O
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
la împlinirea a 600 de ani de nașterea sa în Ceruri? Dobândim liniște aducătoare de bucurie și reconfortare sufletească, împăcare cu Dumnezeu și cu sine. Minunea rugăciunii nu constă atât în împlinirea ei, în înduplecarea lui Dumnezeu, ci în atingerea tainică ce se efectuează între sufletul nostru limitat și Duhul nemărginit al lui Dumnezeu, experiență pe care au trăit-o și Sfinții, din belșug. „Inima omului se află într-o stare prielnică primirii harului și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Din această atingere
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
alta, transpunerea, schimbarea formelor noastre să nu se producă, să ne mobilizăm și să revenim la realul neimaginat al cursului nostru de literatură fantastică. Am întrebat, privindu-i: Credeți că suntem îndreptățiți să schimbăm ceva în Universul acesta atât de tainic și extrem de evoluat? Un student din partea dreaptă a catedrei, rândul de la fereastră, a răspuns: Nu cred că noi, cât el, sistemul de funcționare al Universului ne va schimba treptat. Este o schimbare în bine a evoluției omului, cred eu. L-
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
pârghia de echilibru... descoperind-o, mi-am dat seama că ea face parte din însăși ființa mea interioară unde stătuse, cuminte, de când Dumnezeu a vrut să mă nasc.”, ne explică Georgeta Resteman. Poeta se destăinuie ca fiind copleșită de un tainic dor. Reușește prin versul său să dea profunzimi nebănuite acestei trăiri. Strălucirea astrelor și smaraldul privirii debordează cu înduioșare un fior de dor ce poartă un dulce parfum: „Mă arde-un dor tainic dor, mă viscolește Cu fulgi de foc
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]