5,159 matches
-
Vanghelis, J.M. Jarre, Bon Jovi, Enigma, apoi aparatul de ras, after shave, periuța de dinți, pasta Colgate, săpun, hârtie igienică, Dumnezeule, și dintr-o dată mi-e rușine de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure în suflet, filtrul mic de cafea, numai pentru o persoană, adus de mine din Italia, îl port peste tot, două pachete de cafea vidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înnebuni în această odaie simplă spoită în culoarea infinitului, închid blocul de desen, domolindu-mi zvâcniturile neastâmpărate dintre coapse și-mi las privirea să rătăcească cum stau așa pe spate pe mandala dezordonată a nervurilor din scândura de brad a tavanului, nu mă gândesc la nimic și am vaga senzație că pentru un timp mi-am abandonat propria viață și calc pe un drum alăturat, care nu știu deocamdată unde mă poartă, Sâmbătă, în biserica cu bolta zugrăvită de meșterul Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cinci minute, Joy. Vorbesc serios, nu mai mult. Petrecerea - la fel ca majoritatea petrecerilor studențești din Dublin - se ținea în Rathmines, într-o casă din cărămidă roșie de patru etaje, care fusese transformată în treisprezece apartamente ciudate și minuscule. Avea tavanele înalte, structura originală, vopsea care se cojește și un miros înțepător de igrasie. Prima persoană pe care a văzut-o Ashling când a intrat a fost entuziastul care îi dăduse biletul cu „Bellez-moi“. —Căcat! exclamă ea. —Ce? șuieră Joy, înspăimântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
talent special pentru culoare. —Probabil. Clodagh nu mai era foarte interesată. Fusese foarte încântată de noul ei tapet. Dar acum, că era gata, satisfacția și mulțumirea nu se mai făceau simțite. Dintr-odată, toată lumea se simți obligată să privească înspre tavan, deoarece din camera de deasupra răzbătea o erupție de zbierete. Clătirea părului lui Craig. Chiar că face ca și cum ar fi ars de viu, chicoti Ashling. Sărăcuțul. După o vreme, țipetele ascuțite s-au domolit în văicăreli isterice. Înapoi la hrănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar trebui să înceapă o conversație cu pereții, a luat o decizie. Se va duce la cumpărături. Și nu era vorba doar de terapie prin retail, ci avea un scop. Un fel de scop, oricum... Plănuia să găsească jaluzele din tavan până-n podea pentru unul dintre pereții dormitorului ei, pentru a contrabalansa senzația de cabană și a-i da un aer mai urban. Și apoi va face un material despre asta în revistă, oferindu-le astfel ocazia să plătească o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ce vrei? M-am uitat prin sală. În jurul ringului erau vreo treizeci-patruzeci de spectatori așezați pe scaune pliante, majoritatea polițiști ieșiți din tură și reporteri, mai toți cu țigara în gură. O ceață subțire plutea deasupra ringului, iar reflectoarele din tavan îi dădeau o strălucire sulfuroasă. Toate privirile erau ațintite asupra lui Blanchard și asupra loviturilor lui și toate strigătele și huiduielile lui îi erau adresate - dar fără mine, gata să răzbun niște treburi mai vechi, nimic nu avea importanță. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din colț, cu brațele petrecute pe după coarda de sus. Blanchard adoptă aceeași poziție. Privirile ni se întâlniră. Jimmy Lennon îi făcu semn arbitrului să treacă într-un colț neutru, iar microfonul de ring coborât de pe o grindă de lângă reflectoarele din tavan. Lennon îl apucă și strigă peste vuietul mulțimii: — Doamnelor și domnilor, polițiști și suporteri ai elitei L.A.-ului, a sosit momentul tangoului cu Foc și Gheață! Mulțimea era în delir: ovaționa și tropăia. Lennon așteptă până când vuietul se transformă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui în cerc și lansam câte o serie prelungă de lovituri. Blanchard mă încolțea și căuta o breșă în apărarea mea, ca să-mi dea lovitura de grație. Runda era pe terminate și mi-am dat seama că reflectoarele strălucitoare din tavan și fumul ce se înălța din mulțime mă făceau să nu disting clar suprafața ringului. Pur și simplu nu mai vedeam corzile. Cu un gest reflex, m-am uitat peste umăr. Asta m-a făcut să încasez un pumn zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
auzit nimic. Lee scoase un inel de chei-șperaclu din buzunar și le introduse pe rând în broască, până când una se potrivi și mecanismul cedă cu un clic ascuțit. Am pătruns într-o odaie încinsă și întunecoasă. Lee aprinse becul din tavan și lumină un pat lat acoperit cu animale din pluș - ursuleți panda și tigri. Cuibușorul duhnea a transpirație și un soi de miros de medicamente pe care nu știam de unde să-l iau. Am strâmbat din nas, iar Lee mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vie. Cum și-a așternut, așa a dormit. Nimic nu-i fără rost pe lumea asta. Vreți s-auziți alibiul meu? M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să ne spuneți, dați-i drumul. Short se trânti pe scaun și-și înfipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luă un răgaz și-și aprinse o țigară. — Știi ce-a făcut pentru mine? întrebă ea, suflând fumul pe nas. — Știu și ce-a făcut pentru mine, i-am replicat. Kay își dădu capul pe spate și se uită în tavan, la stucaturile și lambriurile din lemn de mahon. Suflând inele de fum, îmi mărturisi: — Eram îndrăgostită de tine ca o școlăriță. Bobby De Witt și Lee mă târau după ei la meciuri de box. Îmi luam cu mine caietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-ți faci griji din cauza lui Bobby De Witt. Când iese, o să am eu o vorbă cu el. O să-i spun vreo două de dulce. N-o să se mai apropie niciodată de tine sau de Lee. Kay își desprinse privirea din tavan și mă fixă cu o căutătură dură, dar tristă. — Am încetat să mă mai tem de Bobby De Witt. Se ocupă Lee de el. — Cred că lui Lee îi este frică de el. — Într-adevăr. Dar cred că asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ostile și tot atâtea răspunsuri negative, toate pe o tonalitate englezească tipică. Când am intrat în La Verne’s Hideaway, eram pe jumătate trotilat și șucărit fără vreun motiv anume. În La Verne’s era întuneric. Becurile cu abajur din tavan răspândeau o lumină difuză pe pereții acoperiți cu un tapet ieftin, cu palmieri. Cuplurile de lesbiene gângureau între ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi mut privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când luminile se stinseră. Pe ecran apăru o imagine neclară. Fumul țigărilor pluti spre el. Urmă titlul - Sclavele din infern -, apoi, în alb-negru, încețoșat, apăru o cameră înaltă, cu hieroglife egiptene pe pereți. Tavanul era susținut de stâlpi ce aduceau cu niște șerpi încolăciți. Aparatul de filmat oferi un prim-plan cu doi șerpi de gips care-și înghițeau coada unul altuia. Apoi șerpii dispărură și în locul lor apăru Betty Short, doar în ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vezi imediat despre ce-i vorba. Am închis ușa și am pus zăvorul. Fritzie ne conduse pe un coridor ce duhnea a carne, la capătul căruia se afla o hală imensă. Podeaua de ciment era acoperită cu rumeguș, iar în tavan erau fixate șiruri de cârlige ruginite pentru carne. De aproape jumătate din ele atârnau carcase de vită la temperatura camerei, un adevărat festin pentru muște. Simțeam că mi se întoarce stomacul pe dos. Deodată am zărit la capătul halei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
conturul cadavrului trasat cu cretă. Arma, o pușcă cu doua țevi de calibru 12, era exact acolo unde trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți într-o culoare pastel și tavanul erau plini de sânge și creier împrăștiat, iar fragmentele de dinți și alice dovedeau că victima își vârâse ambele țevi în gură. Timp de o oră am tot măsurat traiectorii și am însemnat urme, am răzuit materie în eprubete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
astea o vizită de la Standarde Profesionale. Dar credeți-mă, spuse Insch rar și apăsat, vânătoarea asta de vrăjitoare va fi floare la ureche În comparație cu a mea. Și când o să aflu cine a făcut-o, Îl voi atârna cu fuduliile de tavan! Făcu din nou o pauză pentru a se uita amenințător la fiecare. — Bine, acum sarcinile de azi. Inspectorul se așeză pe marginea biroului și citi cu voce tare numele: cine va merge din ușă În ușă, cine va face investigații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
despărțitori, iar mesele de lucru ale jurnaliștilor se revărsau unele peste altele. Teancuri de hârtie, bilețele galbene și măzgălite se scurgeau de pe un birou pe următorul, ca Într-o avalanșă filmată cu Încetinitorul. Monitoarele computerelor licăreau sub lumina becurilor din tavan, iar posesorii lor, cocoșați deasupra tastaturilor, concepeau știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Isobel. Poate are noroc și dă peste vreunul din ajutoarele ei. Dar la norocul pe care Îl avea În ultimul timp, se cam Îndoia. Morga era ciudat de luminată și de aerisită pentru acea oră din noapte, luminile de pe tavan strălucind deasupra meselor de disecție și a sertarelor frigorifice. Era aproape la fel de rece Înăuntru ca și afară. O cantitate mare de dezinfectant aproape reușise să ascundă duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
procese; Sandy Moir-Farquharson a plecat Înapoi la biroul său; inspectorul Insch a plecat la repetiția lui. Logan și Watson merseră Într-un pub. Archibald Simpson’s fusese inițial bancă, sala cea mare a băncii transformându-se ulterior În barul central. Tavanele ornate cu trandafiri și cornișele Înalte se vedeau neclar prin perdeaua de fum de țigară, dar cei care veneau aici erau mai degrabă interesați de băuturile ieftine decât de detaliile arhitecturale. Cum barul era la două minute de mers de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care nu mai putea fi Împăturit, o despături cu atenție și o luă de la capăt. — Ceai? Bernard? Mai vrei niște ceai? Împăturește. Împăturește. Împăturește. Logan se scufundă În scaun și-și lăsă capul pe spate până ajunse să privească În tavan. Plăci cenușii de plafon, genul cu pete. Din acelea care semănau cu suprafața lunii. Doamne, ce se plictisea. Și era aproape șase! Trebuia să se Întâlnească cu agenta Jackie Watson la un pahar, În liniște. Împăturește. Împăturește. Împăturește. Logan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să poată face puțină lumină aici. La ora douăsprezece, Logan stătea În fața unei farfurii mari de plăcintă cu carne și bere, cartofi și fasole. Prince of Wales era un loc de modă veche: panouri de lemn și bere adevărată, cu tavanul jos Îngălbenit de generații Întregi de fumători. Era aglomerat, plin de tipi obligați de neveste și iubite să mergă sâmbăta dimineața la cumpărături. Asta era recompensa lor: o halbă de bere rece și-un pachet de creveți prăjiți. Barul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
niște bucăți din el, nu-i așa? Cu o foarfecă de grădină? — Nu! Doamne, nu! N-am făcut-o eu! Nu l-am atins! Se prinse de masă de parcă era gata să cadă de pe podea și să se prăvălească pe tavan. N-am făcut nimic! — Nu te cred, Duncan. Insch zâmbi din nou ca un crocodil. Ești un rahat murdar și-am să te-nchid. Și când ajungi la Închisoarea Peterhead, o să afli ce se-ntâmplă cu ăia ca tine. Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan Îl văzu pe Hoitar În viață. Doamna inspector Steel nu fu surprinsă să afle că nu reușise să scoată nimic de la Doug Disperatul. În schimb, se lăsă pe spate În scaunul ei, cu picioarele pe birou, și pufăi către tavan inele de fum. — Dacă nu vă supărați că vă-ntreb, doamnă, spuse Logan, frământându-se pe scaunul de vizavi de biroul ei, cum de n-ați mers personal să-l interogați? Îi zâmbi languros printr-un văl de fum. — Dougie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]