5,751 matches
-
Iar elementul cel mai spectaculos din interiorul acestui univers formulat pe o premisă unicordă este acela că știm întotdeauna de unde pornim, însă rareori intuim unde ajungem. * * * După ce am încercat, în măsura în care mi-a permis spațiul, să realizez o radiografie conceptuală a terorii scripturale, vă propun, în continuare să fim atenți la subtilele metamorfoze pe care le cunoaște ideea, aplicate tendințelor de dezvoltare istorică a literaturii universale. 1.2. Teroarea în diacronie Evoluția modelului în literatura universală Înainte de a trece în revistă scriitori
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
am încercat, în măsura în care mi-a permis spațiul, să realizez o radiografie conceptuală a terorii scripturale, vă propun, în continuare să fim atenți la subtilele metamorfoze pe care le cunoaște ideea, aplicate tendințelor de dezvoltare istorică a literaturii universale. 1.2. Teroarea în diacronie Evoluția modelului în literatura universală Înainte de a trece în revistă scriitori și opere, trebuie să precizez că generarea unei stări de anxietate în psihicul lectorului prin intermediul narațiunii nu poate fi complet separată de intenția auctorială. Se întâmplă extrem de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Se întâmplă extrem de rar (în literatura română, îmi vine în minte doar cazul lui Miron Costin) ca o proză, destinată în mod explicit unui alt telos să devină cu adevărat și în mod constant terifiantă. Or, nu putem vorbi despre teroare (în sensul curent, utilizat de exegeza occidentală al termenului) înainte de 1760-1765. Scriitura recuperabilă pe coordonatele goticului și anterioară nașterii sale glisează numai parțial pe direcția acestui model. Primul autor tentat să traseze o genealogie a ideii de "teroare" în literatura
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vorbi despre teroare (în sensul curent, utilizat de exegeza occidentală al termenului) înainte de 1760-1765. Scriitura recuperabilă pe coordonatele goticului și anterioară nașterii sale glisează numai parțial pe direcția acestui model. Primul autor tentat să traseze o genealogie a ideii de "teroare" în literatura universală este îndelung lăudatul H.P. Lovecraft, însă acestuia îi lipsesc criteriile exegetice ferme și clare cu care este obișnuit un filolog profesionist. În deja citata sa lucrare, autorul american plasează, absolut arbitrar, începuturile temei în Biblie (Întâia Carte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să precizez că una dintre cele mai echilibrate expuneri se găsește în consistenta lucrare editată de Jean-Charles Seigneuret, Dictionary of Literary Themes and Motifs. Chiar și aici însă, există unele afirmații mai slab fundamentate. De exemplu, discuția despre conceptul de "teroare" (definit, în prealabil, în conformitate cu paradigmele estetice instituite de modernitate) este împinsă fără probleme până la Evul Mediu (cazul eposului anglo-saxon anonim Beowulf) și chiar până la Antichitate (cazul piesei Oedip Rege a lui Sofocle)17. În cazurile citate mai sus, nu ne
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
modernitate) este împinsă fără probleme până la Evul Mediu (cazul eposului anglo-saxon anonim Beowulf) și chiar până la Antichitate (cazul piesei Oedip Rege a lui Sofocle)17. În cazurile citate mai sus, nu ne confruntăm cu textura strânsă și sugestivă a unei terori în accepțiunea contemporană a termenului, ci doar cu exemple de acțiuni stranii sau supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion eroic 18. De aceea mie mi se pare mai prudent a identifica germenii terorii moderne abia în perioada elisabetană 19, în dramaturgia lui Thomas Kyd și, câțiva ani mai târziu, în cea a lui William Shakespeare, dar, mai ales, în cea a lui John Webster 20. (Nu voi insista asupra acestor titluri, de vreme ce, să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în prim-plan tribulațiile lui Don Hieronimo, dobândește și valoare de pionierat: ea inaugurează, în literatura engleză, moda tragediilor având la bază motivul răzbunării. Ulterior, la Shakespeare, fantoma răzbunătoare a regelui ucis din Hamlet (aprox. 1599-1601) constituie o reificare a terorii. Același motiv, recontextualizat și rafinat în direcția cruzimii, apare în Macbeth (aprox. 1603-1606), atunci când eroul eponim trebuie să se confrunte cu fantoma lui Banquo. În fine, mai puțin titratul John Webster este autorul a două piese, The White Devil (1612
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ultima conține atâtea scene terifiante (incluzând uciderea ducesei cu ajutorul unei Biblii otrăvite și o serie de înjunghieri succesive), încât violența pusă în scenă de autor nu poate fi nici întâmplătoare, nici gratuită. Este semnificativ însă faptul că aceste insule de teroare nu vor reapărea, cu modificările de rigoare reclamate de transferurile dintre genuri, la nivelul prozei propriu-zise decât în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea21. Abia atunci un roman, The Castle of Otranto (1764) al lui Horace Walpole, se orientează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de transferurile dintre genuri, la nivelul prozei propriu-zise decât în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea21. Abia atunci un roman, The Castle of Otranto (1764) al lui Horace Walpole, se orientează, mai mult sau mai puțin instinctiv, în sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii sunt cele care alimentează interesul deopotrivă al autorilor și al publicului pentru teroarea gotică, ci și condițiile istorice înseși, "climatul revoluționar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea" (van Gorp, 2008: 251). Altfel spus, realismul sentimental al lui Richardson nu mai era suficient: trebuia să apară un suflu nou. Opera lui Walpole, imperfectă și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
concretă pentru a celebra deschis și fără falsă pudoare neverosimilul cel mai exagerat" (2008: 183), subliniind emergența simultană a eroului demonic, înzestrat cu o voință și cu o rezistență la efort ieșite din comun. În continuare, cercetătorul precizează că sursele terorii în romanul gotic sunt două: "una pune accentul pe caracterul sufocant al decorului și cealaltă pe personajele demonice" (2008: 188). Personajul central, negativ până la caricatural, Manfred, este proiectat pe fundalul unor castele fantastice, ridicate în mijlocul unui cadru natural amenințător.22
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
narator, totul cu scopul de a surprinde lectorul prin barochismul detaliilor de atmosferă și al peripețiilor fantastice, diseminate cu generozitate aproape în fiecare paragraf. Continuatoarea tradiției gotice walpoliene, Ann Radcliffe (care îmi oferea, vă amintesc, distincția seminală dintre conceptele de teroare și groază de la care mi-am permis eu însumi să inițiez discuția din subsecțiunea anterioară), nu se mulțumește să însceneze episoade terifiante admirabil încatenate, ci aspiră la mai mult decât atât. Într-un gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1796, The Monk, este o terror-romance, amestecând, de-a valma, elemente de erotism fără perdea, de satanism și de vrăjitorie, totul cu scopul de a-și copleși sau șoca auditoriul (avem, în acest caz, un exemplu timpuriu de proză de teroare construită cu multiple elemente de horror șocant, la fel cum, mutatis mutandis, va proceda Rebreanu în Adam și Eva). Totuși, trebuie să subliniez, odată cu Louis F. Peck, că "a încadra The Monk în tiparele literaturii deliberat pornografice este nedrept și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ci o ființă umană obișnuită, izolată de umanitate din cauza urâțeniei extreme [...]" (1983: 44). La rigoare, oricare dintre noi se poate substitui monstrului: spaima provine, așadar, din tulburătoarea omologie virtuală. * * * Nikolai Gogol 30, considerat de Edmund Wilson maestru absolut al povestirii terorii, se înscrie cu destulă fidelitate în descendența ilustră a lui Hoffmann, împărtășind fascinația acestuia pentru diabolic. Nuvela O răzbunare teribilă (din volumul Seri în cătunul de lângă Dikanka, publicat în 1831) are în centru figura unui vrăjitor atât de înspăimântător, inamic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1989: 33). Astfel se întâmplă, de pildă, în arhicunoscuta și arhidiscutata proză scurtă Nasul (publicată în 1835). * * * Prosper Mérimée31, autor al renumitei proze Carmen, care stă la baza operei omonime a lui Bizet, este un strălucit reprezentant continental al prozei terorii. Contribuția sa la dezvoltarea tipului de povestire supranaturală este indelebilă. Două sunt capodoperele sale: La Vénus d'Ille (1837) și Lokis (1869). Prima povestire are în prim-plan scenariul însuflețirii pygmalioniene a unei vechi statui a zeiței iubirii, care învie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să simbolizeze o luptă între bine și rău" (2006: 93). * * * Edgar Allan Poe constituie, fără îndoială, cea mai autoritară voce auctorială din secolul al XIX-lea în domeniul fantasticului supranatural 35. Aproape că nu s-ar putea concepe dezvoltarea literaturii terorii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în absența lui Poe. Desigur, contemporanii l-au receptat cu prudență: dacă opera autorului american a cunoscut numeroase recenzii entuziaste, atunci este onest să afirm că aproape tot atâtea cronici de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a dezechilibrului social, la fel cum boala și contagiunea sunt utilizate în Ciuma lui Camus și în Moartea la Veneția a lui Mann" (2005: 139). Boala însăși este reificată, grație figurii prozopopeii, și propulsată în ipostaza unui actor care seamănă teroare într-un spectacol cu măști pe fundal gotic (ideea transpare cu acuitate și în ecranizarea semnată, în 1964, de Roger Corman). * * * Până a ajunge să se cristalizeze în forma devenită clasică, scriitura lui Théophile Gautier a suferit multiple influențe (romantismul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
moarte a lui Gautier s-a manifestat cu atâta forță, încât, în jurul anului 1830, sădise în el impulsuri contrare de fugă și imobilitate" (1972: 38). Bântuit în permanență de această anxietate, promotorul celebrului dicton "artă pentru artă" creează scenarii ale terorii expresive, străbătute de o undă discretă de ironie. Piesa de rezistență rămâne proza scurtă Clarimonde (1836), descriind iubirea damnată a unui preot torturat, din specia Bernanos, de tentațiile cărnii, dar și de semnificațiile existențiale ale păcatului. Romuald se îndrăgostește de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și pentru că este primul în care își fac apariția atât de popularii, astăzi, androizi. Teatrul său, încărcat de poezie simbolistă, cu pronunțate influențe romantice, rezistă prin piese precum postuma Axël. Cea mai stranie, mai erotică și mai tulburătoare povestire de teroare semnată de Villiers de l'Isle-Adam este, în opinia mea, Véra, având în centru o palpitantă istorie de dragoste dintre contele d'Athol și tânăra și frumoasa lui soție, moartă de timpuriu. Iubirea continuă dincolo de mormânt: în final, de pe patul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu și-au pierdut relevanța nici astăzi" (1982: 185). Precum credea, la un moment dat, un om de știință celebru, contraria sunt complementa. Ajung, în fine, la Guy de Maupassant și la nuvela sa, Le Horla. Dintre multiplele versiuni ale terorii reificate în narațiune, aceasta din urmă mi se pare a fi o adevărată capodoperă (în pofida rezistenței mele ironice la orice hiperbolă conceptuală din laboratorul romantic); de aceea am și selectat-o pentru o examinare mai atentă. Opțiunea mea se explică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
propoziție, fiecare cuvânt este plasat în locul potrivit și depinde de context" (1959: 202). După doar câteva zile (12 mai), apare, inevitabil, starea de malaise, nutrită, subtil, de referințe oblice la invizibilitatea atmosferei, care conțin, precum coaja de nucă miezul, esența terorii subsecvente: "am puțină febră; mă simt bolnav sau mai curând trist. [...] S-ar spune că aerul, aerul invizibil, e plin de puteri necunoscute și că vecinătatea lor misterioasă ne influențează". Câteva zile mai târziu (16 mai), simptomele se acutizează: " Hotărât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pare un semn clar al vulnerabilității inamicului: Deci eram salvat; îi era frică, frică de mine". Sentințele parfumate soteriologic nu întârzie să apară (18 august): El e cel mai tare, dar va veni o vreme...". Osmoza ontologică este sursa adevăratei terori a eroului, care îndrăznește, pentru prima oară, să-și numească într-un fel adversarul și, astfel, să încerce să-l reducă la proporțiile unei ființe perisabile (19 august): "Ce am? El, el, Horla, mă hărțuiește, mă face să gândesc la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
soi de horror vacui în conștiința antropică, pe care este destinat s-o substituie prin cucerire. Umanul dispare în maelstromul terifiant al noii ordini ontologice. Maupassant ne oferă, în Le Horla, cel mai edificator document natural despre laboratorul supranatural al terorii. Până la data redactării acestor rânduri, cel puțin, nici un regizor n-a îndrăznit să ecranizeze o asemenea nuvelă, în bună măsură din cauza deficiențelor frapante pe care le-ar întâmpina un mediu artistic, ale cărui vehicule de reprezentare sunt pur vizuale și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sau indirect, nu numai segmente importante ale prozei de anticipație din secolul al XX-lea, ci și romanele distopice din literatura mainstream. Iar odiseea receptării sale nu s-a sfârșit încă. * * * Lista scriitorilor cu o contribuție semnificativă la edificarea prozei terorii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea poate fi extinsă ad libitum. Totuși, din lipsă de spațiu, m-am oprit doar la câteva dintre numele reprezentative. Din fericire pentru amatorul de literatură și din nefericire pentru filologul profesionist
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]