5,246 matches
-
transmite penitentului prin dialogul sacramental. Alături de acestea, sunt utile și cunoștințele filozofice, psihologice, sociale și antropologice, nu pentru a face psihoterapie sau psihanaliză în confesional, ci pentru a putea ajuta penitenții să își mărturisească mai ușor păcatele, mai ales cei timizi, dar și pentru a apăra slujirea sa, fiind capabil să recunoască și diferite boli psihice, distingându-le de bolile spirituale. O astfel de pregătire intelectuală se înfăptuiește în timp, atât în mediul scolastic, în anii de formare seminarială, cât și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dușmanului, Jeanne. Va trebui să fii puternică și să nu-ți pierzi speranța în Dumnezeu. Indiferent ce se va întâmpla cu tine, El te va ocroti.” Fata a rămas adânc îngândurată. A străfulgerat-o o idee, ce semăna cu un timid protest: „Doamne și Sfântă Fecioară, dacă mă ocrotiți, pentru ce mă lăsați prizoniera dușmanului? Oare aceasta să-mi fie răsplata cea adevăraă? îți cer iertare, Doamne, dar simt cum mă cuprinde disperarea. Eu nu am dorit altceva decât să fac
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
vreme de când gândurile au pornit către locuri dragi. Spre zări unde m-am legat cu trup și suflet de oamenii acelor meleaguri. Aștept doar să-mi bată în poartă mesagerul trimis de bătrânul călugăr... Toamna încearcă să facă primii pași, timizi încă. Semnul că zâna a poposit deja pe culmea Repedii sunt cele câteva frunze galbene atârnate pe un firicel de ram al teiului din fața cerdacului meu. În fiecare toamnă, pe aceeași crenguță. Le așează precum o doamnă cochetă își punea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o ia În seamă, nimeni nu știe că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc și am să intru adînc În toate oglinzile biblice, dar deocamdată mi-e bine... ― Încrucișez mîna ca și cum aș creștina un prunc; pășesc timid să nu trezesc golgotele care-mi brodează tîmplele. Cu cît Înaintez În scrierea acestui poem securea mi se tocește... În toate cele ce mă Înconjoară există un nerv care tremură ― organele reci tresaltă chiar și pe masa autopsierului. Jocul nu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc le-au apărut mici umflături roșcate care în câteva zile s-au mărit și șiau schimbat culoarea. Vârfurile s-au albit. După o noapte de inconștiență, zorii se apropie timizi și printre norii dimineții răsar primele raze de soare. Zarzărul se trezește, în grădină totul se trezește la viață. Vrăbiile își încep obișnuitul tărăboi. Li se alătură curând guraliva de Ingrid, care locuiește aici, în curte. Deodată, lângă zarzăr, se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și pe urmă tot eu pun flacăra pe un bloc de gheață. Pentru că asta au fost pasiunile mele, flăcări pe un bloc de gheață, încercări disperate de a ieși din imobilitate, din cleștele ezitărilor. E un lucru destul de cunoscut că timizii sânt uneori mai curajoși decât curajoșii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare. După cum nehotărâții sânt capabili de pasiuni nebunești. Numai că eu în zadar mă avântam. După o vreme ajungeam de unde am plecat. Pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sîntem vinovați. De ce ne aflăm aici. Nu asta vroiai? Când eram copil, am urmat o școală de înot. Dintr-un motiv de neînțeles pentru mine, am învățat să înot extrem de repede, mai repede decât alți copii. Eram un copil amărât, timid, sperios și chinuit, n-am sesizat progresul meu și nu i-am dat nici o importanță. Ceilalți copii însă nu m-au iertat. Și, într-o seară, în care întîrziasem în bazin, când am intrat în cabină să mă îmbrac, m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aerul și lumina. Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile ei crescute până în adâncurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sânt tocmai acelea de care te îndoiești mai mult. Totuși, în rânduiala aceasta cuminte a morții, un gând se agață timid de viață. A tras un colț de umbră și mi-a luminat drumul pe care l-aș fi străbătut de aici înainte: politica, profesoratul, căsnicia. Mi-a arătat perspectivele, bucuriile, victoriile care mă așteptau. Degeaba! Toate îmi par șterse, serbede
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înghițit ultimele pâlcuri de zăpadă. E primăvară în toi. În afara codrului, culmile întinse aduc bucuria mieilor drăgălași cu blana deasă și moale. Câte-un iepuraș, pe ici, pe colo, aduce și el bogăție și optimism întregului tablou de primăvară încă timidă și ușor încurcată de grosul strat de zăpadă ce a plecat cu greu... Gospodarii caselor au ieșit afară... câmpul îi cheamă, îi ademenește și, în același timp, le face promisiuni cu brazdele sale asemenea unor felii de pâine rumenită într-
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
putea face ordine aici!“. Pe fondul ăsta, la 20.35 văd fluviul uman că se îndreaptă greoi dinspre poarta principală (pe unde ar fi fost normal să se intre) către ușa din stânga, deschisă numai pe jumătate. Ne aruncăm și noi, timid, în vâltoare, dăm stânjeniți din coate și glezne ca la cozile la bilete din anii studenției, pentru ca, după câteva momente de panică generalizată, un bodyguard îmbrăcat în negru să anunțe ritos că posesorii de bilete sunt rugați s-o vireze
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și prietenii mei se nghesuiau la Ateneu ca martori la dialogul dintre Amos Oz și Gabriel Liiceanu -, eu mă holbam la unul dintre noile blocuri de sticlă și aluminiu plombate cu subtilă eficiență pe Bule var dul Aviatorilor, alunecând apoi timid într-un lift silențios, către un etaj sadic răsfățat gastronomic. Acolo unde - culmea - alt Mihăilescu, adică gentila Andra, șeful departamentului Private Banking al BCR-Erste, avea să-mi domolească palpitațiile: nu se aștepta dinspre noi, culturalii, la cine știe ce performanță dialogală academo-fi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai...” „Așa am să fac.” - m-am învoit eu, fără să bag de seamă că țiganca a dispărut deja și doar vorbele ei mai pluteau în aer... Am pornit cu pas timid. Mergeam împins parcă de ceva nevăzut. Ușile se deschideau pe rând și, în cele din urmă, m-am trezit în sala tronului curții domnești...Mi se părea cunoscută. Așa era...și totuși părea schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai sune unii și alții la orice moment, că o să vie ea ziua când n-o să mai ceară la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru: - Tanti, sună! în adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria. - Deschide, fată, deschide! Ce lași să aștepte! zise Lina tihnit. La ușă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim și căutase puțin până să descopere tăblița strălucitoare a Linei: ,,Dr.
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui voință. Elena nu avea prilej să se acuze că nu-și iubește bărbatul, nici să-și impună datoria de a-1 iubi, deoarece Drăgănescu se da singur la o parte. Prestigiul lui social creștea mereu, dar în intimitate rămânea timid și își ascundea sentimentul sub forma unui devotament tăcut. Sfiiciunea lui devenise o pudoare în care se complăcea. Se mulțumea să iubească pe Elena ca pe o divinitate inviolabilă și contrariul l-ar fi stânjenit. Cum Elena nu ducea nici o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ceva separat, ca două straturi distincte despărțite de atmosfera de filtrare a muzicii. Bine îndrumat de Ada, Marcian se întreba de nu era de datoria lui să-si manifeste aprobarea pentru concertul Bacii, poate chiar să-și ofere concursul efectiv. Timid însă, nu vedea modalitatea. Bine pregătit pentru a servi scopurile Adei, nu lipsea decât ocazia. Aprobarea lui rămânea încă tacită. Vorbea puțin, în genere, și pălă-vreala neobosită a Adei ajuta mult cordialitatea dejunurilor ele familie. Foarte deșteaptă, cu oarecare instrucție
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
toate faptele mari ale Elenei; putea descrie un dlner la care Norica nu asistase și unde Elena strălucise între oameni de înalt merit; putea arăta temeri pentru succesul planurilor ei muzicale si admirația pentru reușita lor, putea chiar risca o timidă dezaprobare pentru severitatea cu care era crescut băiețelul. Mika-Le era un ecou fidel. Față de ea putea emite păreri și da ordine, pe care >ă le revoace, când veneau sentințele Elenei, deoarece Mika-Le nu reacționa față ele acele contradicții. Drăgănescu, care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prezența Elenei ii da bătăi de inimă în chip absolut, dar printr-un resort logic .și succesiv de zguduiri nervoase. își zicea glumeț că e amorezat de Elena, idee ce-1 mulțumea naiv, idee de altfel închisă ermetic în gânduri timide, ca și corpul strâns cu nasturii stricți ai redingotei. Tocmai în ziua aceea, după ce muzica se terminase și cind ceaiul era pe sfârșite, Nory intră ca un vârtej. Era singura căreia îi era permis să calce protocolul și care aducea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
demersuri numeroase, resimțite de la agenția Stuart până la secretara Norica ce bombănea pe noui-venit. Fără voie, Marcian revoluționase tot mecanismul. Drăgănescu, convocat de Elena anume, nu lipsise de la prima vizită a maestrului. Ca de obicei, venise cam spre sfârșit. Cei doi timizi, ce se temeau reciproc de momentul întîlnirii, se simțise de îndată plini de simpatie și înțelegere. In afară de transfigurarea pe care arta o da chiar exteriorului, erau între Marcian și Drăgănescu multe puncte de asemănare: origina salubră și obscură, firea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vor cădea fără voie. Avea dorința de a fi Linei de ajutor, dar cu speranța că o vor ajuta împrejurările. La început concursul ele împrejurări păru a fi puțin amabil și gata să o întoarcă de la ușă. La soneria ei timidă întîi, apoi întărită, nu răspundea nimeni. Stărui prin partea bucătăriei, dar și acolo era pustiu. Pe la ferestre nu se ivea nici un cap. Lipseau, oare, toți, la trei abia după dejun? Ideea de a pleca fără să-i vadă păru deodată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
după Sia. Amintindu-și acuma de Ada, se gândea ce ar fi preferat ea, deși era într-o fază de răzvrătire și emancipare. Vardali, emisar fin, aduse Adei pe Lică. 281 - Te duci până acolo? îl întrebă încet și cam timid. Toată afacerea asta o descumpănise puțin. - Da! răspunse grav, deși până în secunda aceea nu știa sigur că se va duce. - Iei automobilul cel mic și pe urmă vii la palat?! Lică aprobă prin tăcere. Ada făcu cu el câțiva pași
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
coborî pe trotuar fără să observe, fără să facă gălăgie. Înainte de a deschide portița grilajului luxos, se întoarse spre șofer și-i spuse preocupată: - Du-te înapoi după domnul! După o secundă de ezitare, înțelegînd de cine era vorba, obiectă timid că cellalt auto era dus cu domnul. - Totuși, du-te! porunci Ada. Rămase nițel în loc gânditoare. Aspectul nou al lui Lică și vorbele lui Vardali i se gravase în minte. Figura aceea voluntară, gura cu desenul crud îi da o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu se poate să nu aibă pagini valoroase care-și așteaptă cu răbdare timpul să vadă lumina tiparului. Am credința fermă că nu mă înșel cu această afirmație... Îndrăzniți! Faceți primul pas și... cum pofta vine mâncând, așa și scrisul timid al începutului își așteaptă cuminte timpul apariției. Dacă primul meu volum se referă la viața și evenimentele la care am fost părtaș în vremuri de cumpănă, făcând parte dintr-o generație de sacrificiu, născută în timpul primului război pentru ca în războiul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trecut prin comuna sa. Curtea școlii unde Margareta e directoare era pustie. Un porc guița pe lângă gard. Cu glas plin și autoritar, o femeie groasă dădea instrucțiuni unui individ cu obrazul triunghiular și urechile pleoștite ca două frunze. Am așteptat timid căci, în acest templu al afacerilor publice atât de elocvent ilustrate de autoritatea vocii ce răsuna în curte, eu veneam cu daraveli sentimentale. - Vă rog...! Când s-a întors, am simțit deasupra mea un trăsnet. Era Margareta, groasă, lată, cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cataloage, în loc să piardă vremea învățând, preferau să chiulească. Băgați în păpurișuri, deveneam, sub cerul senin, visători, pătrunși de farmec până în suflet iar de lene până în unghii. Într-o astfel de împrejurare a avut loc un incident. Dintre colegi cel mai timid era Carpinschi. Blond, șpanchi, când trebuia să vorbească, băiatul se înroșea. În fața profesoarei de desen de care toți eram îndrăgostiți, dădea un adevărat recital de fețe-fețe, bâlbâieli și cele mai desperate tăceri. Ce farmec neîntinat aveau femeile pe-atunci și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
capul locului, poate, că mă străduiam în zadar. La petrecerile pe care n-am avut inteligența sau prevederea să le ocolesc, mă mișcam ca un elefant printre porțelanuri, cum m-am ironizat eu însumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care ține să demonstreze că nu e timid, fie prea serios, iar asta mă făcea și mai neîndemînatec, și mai greoi. Nestăpânind arta șuetelor, îmi era groază că plictisesc, că stric cheful celorlalți. Și reușeam să mă inhib atât de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]