11,843 matches
-
undeva mașina aia. Rahat. Cu aerul cît mai firesc de care sînt În stare, Îmi răsucesc capul să văd ce vede el. E un Ford maro, iar la volan e un tip. Un tip brunet, genul ciupit de vărsat, figură tipică de detectiv. Rahat rahat rahat. — Hai să dăm drumul la radio! zic. Încep să schimb frecvențele, dau volumul mai tare, Încercînd să-i distrag atenția. Și, dac-o știi, ce contează? SÎnt tone de Forduri maro pe lume. Cine știe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care mi s-au lipit de ruj. E noul concept de fashion al lui Danny. — Aha, iar Venetia aruncă o privire Îndoită mega-eșarfei mele boa. Doar că, știi și tu, nu e prea sănătos să te Încălzești exagerat În timpul sarcinii. Tipic. Mă ia ca pe o școlăriță. Iar Începe cu „moda nu e sănătoasă“. Dar adevărul e că am cam Început să transpir cu atîtea straturi de haine pe mine, așa că, fără prea mare tragere de inimă, mă decojesc de pene
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spus, că Încercăm să excavăm În pregătirea noastră intelectuală modernă argumente pentru a susține un termen postmodern. De pildă, Doru Pop vorbea de un „refuz al explicării”. Nu este un refuz. Refuzul stârnește o anumită tensiune, refuzul este un termen tipic modern. Dimpotrivă, În anarhetip este o anumită permisivitate, o proiecție plurală, o geneză multiplă. De aici vine și recursul la ontologie - dar nu la cea heideggeriană, ci la cea nietzscheană, dacă e să luăm foarte strict de unde vine povestea. Pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o primim, de pildă, din partea acelui domn care a trimis Observatorului cultural vreo două scrisori entuziasmate, legitimând public lansarea conceptului, cu accepțiuni diferite, pe care nu le putem nici măcar bănui. Cine știe ce asociații se petrec În capul respectivelor persoane... Procedura e tipic postmodernă: un concept se naște direct prin diseminare, fisional, multiplu, plural, antireductiv. Pe de altă parte, avem gestul spontan al Simonei Popescu, care a reacționat imediat și a spus: „Vreau să scriu, vreau să particip, să Îmi trimiteți de acum
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
teoriile anglo-saxone sunt mai mult interesate de imagini decât de imaginar. Un lucru cu care aș fi În dezacord este ideea conform căreia abordarea calitativă este non-europeană. Studiind În America, oricărui student abordarea calitativă Îi este prezentată ca o cercetare tipic europeană, deci non-americană. Sciziunea vine de la faptul că metodele calitative au fost „debarcate” În America când a avut loc descinderea Școlii de la Frankfurt pe continentul nord-american. Apoi a urmat dezvoltarea Școlii de la Chicago și a celorlalte școli analitice noncantitative. Pentru că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
idei: operând cu aceste metode de cercetare a imaginilor, poate cercetătorul configura, poate da seama despre imaginarul unor anumite grupuri sociale, de exemplu, sau chiar al anumitor civilizații? Doru Pop: Răspunsul la prima Întrebare este: nu știu. E Întrebarea sofistă tipică: „Cine a fost mai Întât: oul sau găina?”. Nu știu! Mă Întrebi: imaginarul generează imaginile sau imaginile generează imaginarul? Ceea ce știu să răspund ține parțial de Întrebarea a doua. Pot să spun dacă aceste metode oferă posibilitatea de a pătrunde
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
imaginar și imagine, iar răspunsul este afirmativ. Un exemplu la Îndemână este cartea doamnei Carmen Andraș România și imaginile ei În literatura de călătorie britanică, apărută În colecția „Mundus imaginalis” În 2003, mai ales partea a doua, care conține exemple tipice de studii aplicate, bazate pe documente de factură „calitativă”. Corin Braga: Da, e o cercetare de imagologie.... Doru Pop: Prin urmare, un exemplu la Îndemână sunt studiile de această factură: psihologia sau imaginarul românilor văzute de românii Înșiși, rezultate din
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
românești, să zicem un studiu despre cum s-au turcit românii În secolul al XVIII-lea, despre reprezentările de sine, analiza făcută pe aceste texte originale pentru a extrage niște concluzii despre mentalul colectiv din acea perioadă e un exemplu tipic de abordare calitativă. Efortul calitativ este unul științific, pentru că nu mai merge pe speculații de natură filosofică sau politică - din categoria „românii sunt leneși” -, ci se bazează pe un fond „documentar”. Acest fond de documente fie există, fie este „creat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
observat că pentru o perioadă Îndelungată proprietatea a fost una tribală 1, iar În timpul epocii staliniste a fost vorba de „un vacuum de proprietate”2. Între aceste două limite, proprietatea individuală la români nu a fost nicicând descrisă ca fiind tipică unei „clase de mijloc”, ceea ce comportă cel puțin două consecințe: prima asupra polarizării sociale, a doua asupra comportamentului individual și conceptual de muncă, adică valorizarea simbolică a muncii. Imaginarul românesc modern este bogat În dovezi că nu evaluează munca drept
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am referit sunt convergente În punctul figurării unei „rezistențe” În istorie, deși nu această așa-zisă rezistență m-a interesat, ci nevoia de reprezentare a acesteia. M-am referit la modelele propuse de Blaga și Ralea deoarece mi se par tipice pentru felul de reprezentare a imaginarului nostru Într-o perioadă de apogeu a lumii românești care avea trăsăturile unei societăți democratice, liberale. Am considerat că proiecțiile celor două modele au avut un ecou care s-a prelungit după perioada lor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
patriarhală a conacului cu pridvor al lui Amza Jianu; boierul poartă ișlic și haine orientale, e diplomat și sedentar, încercând să salveze liniștea propriului cămin prin compromisuri, cum e acela de a invita la masă pe Cârc Serdarul Pervanoglu, fanariotul tipic, muiat în aur, cu un chip hâd și vorbind românește stricat. Lacom, libidinos, prost și laș, Pervanoglu e îmbrâncit afară de Iancu Jianu; toți actorii narațiunii se întâlnesc înlăuntrul acestui unic episod. Deși lipsite de adâncime, personajele rămân viabile prin detaliul
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
ci dintr-o poezie națională în altă poezie națională, adică din cultura poetică a unui popor în cultura poetică a altui popor. Asta înseamnă, în al treilea rând, că ceea ce se vehiculează dintr-o cultură în altă cultură, ca bagaj tipic cultural, nu e o sumă de semnificații ideatice desprinse de expresia verbală transfigurată ce le conține, ci tocmai această expresie înțeleasă ca «punere în figură» estetică a lor... Rezultă, în al patrulea rând, că traducerea poeziei universale în românește nu
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
F. propune poezia sensibilă și delicată a singurătății asumate prin fuga de înregimentare în banalul cotidian. Se produce o schimbare radicală a discursului, poeta apelând la imagini provocatoare, șocante, fără a ocoli însă confesiunea melancolică și lirismul discret. Această sensibilitate tipic feminină, pe care a încercat să o suprime uneori, se pare că o „salvează” de la uniformizarea totală cu generația optzecistă, cu care altminteri a făcut efortul să-și potrivească pasul. SCRIERI: Iluzii pe cont propriu, Craiova, 1981; Paradis pentru ziua
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
elaborat, cu personaje mai puțin uniformizate, romanul conține, de asemenea, o serie de clișee, parcă mai mult pentru a ascunde falsul. În Vântul din fața soarelui (primul volum al trilogiei Pavilionul), evoluția personajului feminin central se suprapune perfect traseului „eroinei revoluționare” tipice, încât neverosimilul, de-a dreptul strident, trebuie să se drapeze într-un soi de miraculos, cu note de picaresc. Terenul e preparat de un tablou al dezastrelor războiului în Moldova, alcătuit în manieră cinematografică, de o forță incontestabilă. În Patima
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
de Marina italiană și de cea franceză 21. Totuși, o metodă mai puternică decât seducția este folosirea sexului pentru a atrage în cursă și a șantaja un oficial ce are acces la materiale sau informații de importanță deosebită. Un exemplu tipic de acest gen îl are în prim-plan pe Maurice Dejean, ambasadorul francez la Moscova în anii ’50 și ’60. Aflând despre caracterul imoral al ambasadorului căsătorit, KGB a angajat o femeie frumoasă (cetățean sovietic forțat să coopereze) să-l
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
opinia că principalul câmp de luptă ideologic al Europei viza forțele de stânga și că organizațiile mai conservatoare ar avea, în orice caz, mai puține dificultăți de a obține fonduri de pe plan intern. Totuși, ea scoate în evidență o ambiguitate tipică acțiunilor secrete: este adesea posibil să lucrezi cu oameni cu care ai divergențe de opinie majore. Problemele pe care le-ar cauza divulgarea unui astfel de aranjament devin un alt motiv pentru păstrarea secretului. Un program american mai controversat de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
pe formularele pentru avizul de securitate, are toate șansele să rămână nedescoperit. În plus, schimbările sociale din Statele Unite au făcut și mai dificilă obținerea unor răspunsuri sincere de la cunoștințe, colegi, vecini și alte persoane. În primul rând, există un resentiment tipic american față de verificările guvernului, ceea ce îi determină pe mulți să nu fie dispuși să transmită informații negative. Apoi, creșterea mobilității geografice a societății americane îngreunează și mai mult localizarea fostelor cunoștințe sau a foștilor vecini, care oricum pot avea doar
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
activității de informații în ansamblu, începând prin a face o comparație între așa-numita „viziune tradițională asupra activității de informații” (care pune accentul pe obținerea, protejarea și valorificarea informațiilor secrete cu relevanță în relațiile dintre națiuni) și viziunea mai recentă, tipic americană, asupra activității de informații, care s-a conturat după cel de-al Doilea Război Mondial. Într-o anumită măsură, viziunea „tradițională” prezentată aici ne aparține. Deși ea reflectă conceptele tradiționale ale activității de informații, ele nu au fost formulate
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
singur individ. În 1985, conform unor noi informații, ținute secrete până în acel moment, era posibil ca Bulgaria și Uniunea Sovietică să fi fost implicate în atacul împotriva Papei; astfel, Robert Gates, adjunctul DCI, a ordonat elaborarea unei evaluări în stilul tipic „avocatului diavolului” pentru a aduce argumente în favoarea implicării Uniunii Sovietice. Această evaluare a fost folosită în timpul audierilor de către cei care se opuneau nominalizării lui Gates, ca exemplu al presupusei lui disponibilități de a modifica o analiză astfel încât aceasta să corespundă
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
la documentele - sau, mai precis, absența acestora - care ar fi dovedit că CIA a primit la începutul anilor ’60 misiunea de a-l asasina pe Fidel Castro.) Este ilustrată, de asemenea, evoluția relației serviciu de informații -decident, de la cea unipersonală, tipică începuturilor statelor moderne, la o relație constituțională, în care executivul și aleșii, parlamentul, își exercită pe deplin atribuțiile prin accesul oficial la informații, notificări privind anumite tipuri de activități și cerința ca fondurile pentru activitățile informative să fie alocate prin
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
existenței-calvar - este privită ca o eroare; Noaptea de ianuarie deplânge soarta cântărețului ivit într-o lume opacă la frumusețe, lipsită de vocația proiectării în ideal și de respect față de „focul sacru”. Când nu e râsul distructiv, una dintre cele mai tipice reacții ale sufletului macedonskian ulcerat va fi întoarcerea spre trecut, adevărată punere în paranteză a prezentului ingrat. Copilăria și tinerețea, vârste paradisiace ale candorii și elanurilor pierdute („Oh! sufletul! - curatul argint de odinioară”), devin tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
timp, foarte accesibilă; putem presupune că Augustin a vrut să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească și că a vrut ca opera sa să fie înțeleasă de cât mai mulți oameni. Acest nou stil, tipic pentru Confesiuni, apare aproape exclusiv în partea narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește, autorul recurge la o redactare mai rece și lipsită de podoabe, proprie pentru limba filosofiei. Opera a stârnit foarte mari emoții în Africa și în afara
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu exclusiv, este scrisă lucrarea cea mai importantă de exegeză a lui Augustin, adică Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la orice interpretare alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (vezi p. ???); renunță până și în ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Acest studiu este fără îndoială unul dintre cele mai semnificative dintre cele dedicate de autorii vechi interpretării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Origen și Basilius (citiți în traducere), apoi de cunoștințe de fizică, astronomie, medicină sau aritmologie: într-un cuvânt, de toată știința profană, astfel încât opera pare lipsită de un principiu organic și de unitate în compoziție, excesiv de minuțioasă și de aplicată, tipică pentru discuțiile inițiate de Augustin. Scriitorul nu se adresează doar maniheilor, ci și păgânilor. Augustin a lucrat la această operă mai mulți ani, revenind asupra ei în mai multe rânduri: a alcătuit proiectul lucrării în timp ce compunea ultimele cărți ale Confesiunilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea transformării lor în timpul vieții cerești. Virginitatea n-ar fi fost atunci un merit, așa cum este acum - concepție susținută de Augustin în conformitate cu convingerile tipice din epocă, în sprijinul cărora el scrie, în jurul anului 400, două scurte tratate despre Folosul căsătoriei (De bono coniugali) și Despre sfânta virginitate (De sancta virginitate). O altă problemă capitală este aceea a creării sufletului omenesc: Dumnezeu, creînd-o pe Eva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]