4,226 matches
-
așa? Barem trage ușa aia că îmi sufla vântul în foc. Bătrânul intră, vântul suflă cu putere, fulgii s- au îndesit, frigul își făcu loc înaintea lui în casă. Apucă clanța, dar o scăpă repede. Îl durea mâna. Ușa se trânti de perete și viscolul întră cu putere și nepoftit în casă, suflând în foc. țața Tinca fugi să prindă ușa purtată de colo colo de vânt. Scârțâia ușor. O apucă și o împotrivi cu putere vântului. Trase de ea. Nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
când nevasta lui strângea totul și îi pregătea țoale noi. O săruta rușinat de durerea ei și își urma treaba prin ogradă sau la câmp. Viorica era la dulap, încercând să mai scoată ceva de mâncare. Auzi cum strachina era trântită pe masă, dar nu apucă să se întoarcă. O mână era în părul ei, împingându-i capul în dulap. - Da’ ce, credeai că mă lași să mor de foame și tu ascuzi mâncarea. Lasă că el e prost și nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu reluări poruncitoare, încât muncitorii se opriră din lucru. Ballester o ascultă, surprins, apoi se hotărî și porni încet către ușă. Plecase de câteva clipe, când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Daru. - Nu, spuse Balducci. Nu te strădui să fii politicos. M-ai jignit. Îl privi pe arab, care stătea nemișcat în același loc, oftă cu necaz și se întoarse iar către ușă: - Rămâi cu bine, fiule, spuse el. Ușa se trânti în urma lui. Balducci se ivi în dreptul ferestrei, apoi dispăru. Zăpada îi înăbușea pașii. Calul se mișcă dincolo de zid, găinile cotcodăciră speriate. O clipă mai târziu, Balducci trecu din nou prin fața ferestrei, ducând calul de căpăstru. Înainta spre potecă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
atunci pe copil, care își arăta mulțumirea așa cum putea, adică țipând cât îl ținea gura. Tatăl, încântat de capacitatea pulmonară a fiului său, alerga să-l răsfețe, înlocuit fiind curând în această treabă de nevastă-sa. Jonas ridica atunci pânzele trântite pe jos, apoi, cu penelul în mână, asculta fermecat vocea nepotolită și răsunătoare a fiului său. Tot în acea vreme succesul îi adusese lui Jonas nenumărați prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru prima dată, o privire rea, înrăită, ca unei nenorocite care nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase, se vedea, să fie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic : mă agăț de mânerul ferestrei : trag, cu toată greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou pe galbenul de muștar învechit al canapelei de mușama. Tâmplele, urechile, gâtul sunt grele. Vârtejul mă ridică spre suprafață. Pe obraz se evaporă reziduurile lungi și vâscoase ale nopții. Legănarea trenului care se înșurubează, tenace, în ceața iernii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
toc, picior mare. — N-am chef de mâncare. Pe căldura asta, am să-mi fac o cafea. — Coboară la noi, bem împreună. Am un nes rece. Dar repede, altfel iar adormi. Te aștept peste zece minute. Spălat, îmbrăcat și treaz. Trântește ușa. Zece minute trec repede, abia te dezmeticești. Și-apoi, la familia Mitulescu nu te poți prezenta neglijent, ca un servitor, chiar dacă ți-au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat chilia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atârnând, nu mai bolborosește, parcă a și zâmbit. Respiră mai încet, lin. Ferestruica se zbate, brusc, izbindu-și marginea canatului. Luna e mai albă și îngustă, tot mai adâncă noaptea în care s-a aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica fereastră. Rama încă mai balansează, scârțâind, ca vântul pornit afară. Somnorosul tresare, speriat de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
își luă seama și păși brusc în tindă. Nu găsi ușa odăii și se înfurie: "El cântă în loc să..." în odaie, pe o masă, ardea lampa cu flacăra gâtuită, cu sticla funinginită. Bologa își așeză casca pe laviță, pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă la masă am să mă odihnesc puțin, să-mi alung gîndurile", își zise
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tuturor cum crede de cuviință... Klapka îi strânse mâna fierbinte... În clipa următoare, Apostol Bologa se pomeni singur, pironit în același loc, cu ochii în gol, uluit de vedenii. Își veni în fire și, simțindu-se sleit de puteri, se trânti pe pat. Pe masă, în sfeșnicul improvizat, lumina începu să pâlpâie repede, să sfârâie și apoi deodată se stinse. Pe Bologa întunericul îl zgudui, buzele-i arse însă șoptiră cu îndîrjire: ― Nu se poate! 8 ― Știi vestea, Petre? zise a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inimă, amice! răspunse Apostol cântând și gesticulând ca un actor într-o operă italiană. Război, război, război, înainte, la război! Locotenentul de huzari înmărmuri și, în cele din urmă, convins că Apostol își bate joc de dânsul, ieși din odaie trântind ușa. Bologa încetă cântecul brusc, parcă de-abia atunci și-ar fi dat seama ce face. Îi păru rău și se lungi pe pat, cuprins de o tristețe ciudată. Peste câteva minute veni Petre, aprinse lumina și-i întinse o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar o frică nelămurită parcă-i strângea gâtul ca un laț. În cele din urmă izbuti să rostească cu o voce aproape poruncitoare: ― Ilona... Fata, ca și când atâta ar fi așteptat, răspunse cu o privire întunecată și apoi o zbughi afară, trântind ușa, alergând undeva, să-și ascundă inima. ― Fac și eu singur, don' locotenent, zise Petre, crezând că Apostol ceruse fetei să le dea o mână de ajutor. Bine că ne-a ajutat Dumnezeu să ne mai tragem și noi pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se întoarse repede, deschise ușa și ieși bolborosind în neștire. ― Bine... Bine... Bine... În antreu își luă pălăria din cuier și văzu pe Rodovica, speriată. Din urmă ușa se trânti cu zgomot așa de mare, că se cutremurară pereții casei... 10 Doamna Bologa, care nu fusese acasă, află de la Rodovica, spre seară, că s-a întîmplat ceva și că notarul a plecat cu barba plină de sânge. Deși o muncea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ființa lui ar fi fost amenințată de pieire dacă nu i-ar fi jertfit ei toate clipele. Teama că Ilona nu va veni îl ustura până în măduva oaselor. Cartea îi tremura în mâini și lumina lămpii începu să-l enerveze. Trânti volumul pe laviță și se plimbă de ici-colo, din ce în ce mai repede, ca și cum ar fi vrut să grăbească mersul vremii și apropierea clipei hotărâtoare. În sfârșit nu mai putu răbda lumina și stinse lampa. Mai umblă câteva minute prin odaie, dar neliniștea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și disciplina ei, se zdruncină ca o mașină între ale cărei roți ai zvârlit un bolovan, de îndată ce e pusă în fața zidului ce desparte ființa de neființă... Mai bine să dorm și să treacă peste mine întîmplările în voia lor!" Se trânti iar pe pat, căutând să alunge gândurile, care totuși veneau să-l chinuiască, întocmai ca niște vrăjmași fără îndurare. În răstimpuri îi soseau în ajutor zgomote de afară, schimbarea santinelei, câte un huruit de motor, câte un strigăt mânios... Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
amândoi sculați, voi oropsiți ai vieții... La televizor, bucureștenii se distrează În aer liber, gustând micii oferiți de Vanghelie. Înghesuială, că e de luat, nu de dat. Urlă un câine În vecini și se-ntunecă a ploaie, iar Sandu Șpriț trântește șapca de pământ. 1 Mai Capitalist... 01.05.2009 Romania - land of choise, criza și Eurovisionul Căldură mare, numai bună de stins cu bere rece. Sub umbreluțele inscripționate cu Ursus - Regele berii În România sau Bergenbier - Prietenii știu de ce, Șpriț
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu mai au nevoie de nimic. Eu, când mă uit În cutia poștală, În perioada a asta a lunii, și văd plicurile cu facturi, simt un dor de ducă pe pustii. Iei cu o mână, dai cu două. Sandu se trântește și el pe scaun și Îi salută pe cei doi. Băieții veseli au mutre plouate. Câte corăbii vi s-au Înecat? Hai, că viața e frumoasă, uite ce vară se anunță, iar nevastă-mea vrea să spele covorul. Sticla de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nu merserăm noi la Înmormântare, nu gustarăm o măslină și-o colivă la pomană? La șase săptămâni te-ai Îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce tea decorat Într-o noapte cu Steaua Republicii. Sandu Șpriț trântește ceașca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea. Bă, vă spun eu că s-a țicnit, socră-miu s-a țicnit, s-a dus și l-a votat pe Băsescu, am și eu sursele mele credibile. El era, mort și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
viu. Gore și Gicu se privesc unul pe celălalt ca și cum ar fi dejà pregătiți pentru Înmormântarea lui Sandu. Iar Sandu Împăturește tacticos foaia de hârtie, se dă jos de pe scaun și bea vinul direct din sticlă. Gâlgâie secunde bune, apoi trântește sticla pe masă. Bă, anu’ ăsta or va fi cu dragoste de Dumnezeu - chiar și pe scara blocului, nu numai la biserică -, or nu va fi deloc ! Că ne-așteaptă vremuri grele și numai de sus mai poate veni ceva
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tăiem de pe listă anu’ ăsta, mai bine pui. Că puiul e sănătos, are carnea subțire... Da’ la cozonaci nu renunță, aici e arta ei, cu cozonacii m-a cucerit și-n tinerețe... Sandu Șpriț scoate cancanul din buzunar și Îl trântește pe masă. Vai de capul vostru de tolomaci! Vorbiți de ceasul pierdut și regăsit, de Voicu, de Teo, de f16 la mâna a doua sau de cozonacii tinereții. Că nu mai puteai tu de cozonacii ei. Te uitai la cozonacii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
casetă pe care are muzică de dinainte de scandalul din 89, după cum spune chiar el. Pare abătut, e roșu la față, oarecum transpirat Și respiră sacadat. Îi tremură Și mâinile, dar asta poate observa doar cine este foarte atent. S-a trântit pe scaun Și a rămas câteva minute ca o stană de piatră, În vreme ce Sandu Și Gicu Îl urmăreau mirați. Primind sticla cu vin - Sandu s-a manifestat imediat, e grav, e cu lacrimi ca-n telenovele, ăsta bea bere de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu-și lase gâturile uscate până la pensie sau salariu. Cum oamenii se cunosc de multă vreme, iar vizitatorii temporari nu sunt acceptați În postura de datorinici, există premise serioase pentru depășirea crizei naționale, astfel Încât toată lumea să fie mulțumită. Sandu se trântește pe scaunul gol și pune ziarul pe masă. Nu spune nimic. Gore ia ziarul și-l aruncă pe terasă. Foile zboară precum păsările, iar câțiva clienți se apleacă și iau câte o pagină, pentru a o parcurge ca să mai treacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Câteva minute nu mai vorbește nimeni. Din boxe se aude melodia șapte văi și-o vale-adâncă, pe-aici lupii mă mănâncă. Cei trei ascultă și Își sorb băuturile. Apoi sună telefonul lui Sandu. Acesta răspunde și se Îngălbenește. Închide și trântește mobilul pe masă. Era soacră-mea, iar m-a Întrebat ce fac. Cică mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică. Gore, Gicule, frații mei Întru credință și șpriț, pe unde scot eu cămașa cu soacra asta a mea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cap! Asta arhitectură politică, nu ce vor bilderbergii... 09.06. 2011 Sandu Șpriț, trupele de comando și Osama bin Laden Of, of, măi, măi! Uite-așa aș vrea să moooor, cu paharul lângă mine și cu berea lângă mine! Gore trântește halba (goală) pe masă și face semn (prin pocnirea degetelor) că dorește Încă una. Apoi oftează, ca omul care vrea să facă loc În burta umflată și altei beri. Urmărindu-l cu coada ochiului, Gicu dă propria halbă peste cap
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]