9,719 matches
-
SIMION, ȘTEFAN (?-1656), cărturar, traducător. Mai întâi preot la mănăstirea din Bălgrad (Alba Iulia), unde probabil și învățase, devine în 1643 „arhiepiscop și mitropolit scaunului Bălgradului și a Vadului și a Maramurășului și a toată țara Ardealului”. Împrejurările politice ale numirii sale fiind delicate, el
SIMION-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289683_a_291012]
-
SLĂTINEANU, Iordache (? - 1822), traducător. Boier muntean, cu rang de paharnic și mare vornic, S. a tradus o piesă de Metastasio, sub titlul Ahilefs la Schiro, și Istoria lui Sofronim de Florian (ambele după intermediare grecești) și le-a publicat într-un singur volum, la
SLATINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289716_a_291045]
-
ambele după intermediare grecești) și le-a publicat într-un singur volum, la Sibiu, în 1797. Tragedia lui Metastasio este transpusa în proza, cu excepția unor pasaje lirice, versificate. Unele dintre aceste secvențe nu aparțin originalului italian, fiind, probabil, introduse de traducătorul grec. Versurile sunt curgătoare, vioaie, iar limba este superioară versiunilor anterioare, manuscrise, din același autor. Traduceri: Metastasio, Ahilefs la Schiro; Florian, Istoria lui Sofronim, pref. trad., Sibiu, 1797. Repere bibliografice: Ramiro Ortiz, Per la storia della cultură italiană în Rumânia
SLATINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289716_a_291045]
-
, Nicolai (2.VIII.1837, Iași - 20.VI.1872, Viena), poet și traducător. După unele informații, bunicul lui S., Constandin Schelitti, ar fi făcut studii de drept la Padova. În Arhondologia Moldovei Constandin Sion susține însă că se numea Gheorghe Skelet, venise la Iași pe la 1816 din Grecia, ca dascăl de limba greacă
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
, Ludwig Adolf (25.V.1832, Suceava - 19.V.1897, Cernăuți), etnograf și traducător. După studii gimnaziale la Cernăuți, urmează filosofia și literele la universitățile din Cernăuți și Viena. Înflăcărat de ideile revoluției de la 1848, debutează în liceu cu o poezie patriotică în limba germană. Un timp (1852-1856) practică la Viena gazetăria, semnând și
SIMIGINOWICZ-STAUFE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289680_a_291009]
-
editată până în 1895. În 1863 este numit profesor la Gimnaziul Romano-Catolic din Brașov, perioadă în care poartă o susținută corespondență cu membrii Astrei. Se întoarce la Cernăuți după 1870, funcționând ca profesor principal la Institutul Pedagogic din localitate. Activitatea de traducător a lui S.-S. se concentrează inițial asupra narațiunilor populare. Impresionat de bogăția și varietatea repertoriului folcloric bucovinean, el transpune patruzeci și opt de povești populare. Culegerea Romänische Märchen aus der Bukowina, inclusă în „Zeitschrift für deutsche Mythologie und Sittenkunde
SIMIGINOWICZ-STAUFE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289680_a_291009]
-
Friedrich Schuller, Schriftsteller. Lexikon der Siebenbürger Deutschen, IV, Sibiu, 1902, 441; Erich Beck, Bibliographie zur Landeskunde der Bukowina. Literatur bis Jahre 1965, München, 1966, passim; Ludwig Adolf Simiginowicz-Staufe. Dichter und Schriftsteller, „Der Süddeutsche” (München), 1963, 2, 5; Virgil Tempeanu, Vechi traducători germani ai prozei românești, SLU, 1969; Anca Goția, Din corespondența lui L. A. Simiginowicz-Staufe cu Astra, T, 1986, 9; Joachim Wittstock, Scriitorul bucovinean Ludwig Adolf Simiginowicz-Staufe în Transilvania, „Filosofie și istorie” (Sibiu), 1990; Emil Satco, Ioan Pânzar, Personalități bucovinene, Suceava, 1997
SIMIGINOWICZ-STAUFE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289680_a_291009]
-
, Theofil (27.I.1892, Iași - 15.XII.1968, Iași), filolog și traducător. Este fiul Emiliei și al lui Teofil Simenschi, revizor de vagoane. În orașul natal urmează cursurile primare la „Gh. Asachi”, Liceul Național, absolvit ca șef de promoție în 1910, și este licențiat magna cum laude al Facultății de Litere și
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Solomon Silberman; 22.I.1921, Moinești), dramaturg, prozator, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Leibu) și al lui Nathan Silberman, negustor. Urmează cursul secundar la Liceul „Regele Ferdinand” din Bacău și la liceul israelit din București, absolvit în 1945, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, susținându
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
SLUȘANSCHI, Barbu (13.III.1908, Vinița, Ucraina - 13.I.1993, București), poet, publicist și traducător. Este fiul Corneliei Slușanschi (n. Berariu), pedagog, și al lui Emilian Slușanschi, avocat. Student la Universitatea din Cluj (1926-1930), în 1931 devine bursier al Statului francez la Universitatea din Strasbourg, apoi bursier al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses (1932-1933). Întors în
SLUSANSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289728_a_291057]
-
, George (pseudonim al lui Silvius Golliger; 2.I.1901, Focșani - 16.V.1971, Paris), poet, dramaturg, prozator și traducător. Este fiul Herminei și al lui Iancu Golliger, arhitect, președinte al Comunității israelite din Focșani. Urmează cursurile Liceului „Unirea” din orașul natal, iar după primul război mondial se înscrie la Facultatea de Drept din București, pe care o va absolvi
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
SLUȘANSCHI, Dan (12.IX.1943, Sibiu), traducător și editor. Este fiul Silviei Slușanschi (n. Procopovici), profesoară, și al lui Barbu Slușanschi, scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie, secția de filologie clasică, a Universității din București. I-a avut ca profesori și mentori pe Aram Frenkian, Petru Creția
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
ȘIREAGU, Octavian (21.III.1901, Potău, j. Satu Mare - 26.XI.1986, Cluj-Napoca), poet și traducător. Este fiul Aureliei (n. Manu) și al lui Petru Șireagu, preot și învățător. Face școala primară în Topa de Jos, județul Bihor (1908-1912), apoi urmează liceul romano-catolic la Șimleu Silvaniei, Liceul „Gh. Șincai” la Baia Mare (bacalaureat în 1920) și Facultatea
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
scurtă vreme (1951-1952) la Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor, fiind nevoită să se recalifice că desenatoare tehnică la Institutul pentru Proiectări în Industria Alimentară (1952-1954). Un timp reușește să angajeze colaborări la diferite instituții de cultură grație certificatelor de traducător (obținute în 1953 și în 1963) sau să aibă un post de dactilografa. Treptat începe să publice traduceri și prefețe, manuale și dicționare de limba franceză. Din 1963 preda la Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București, unde e
SLAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289718_a_291047]
-
C.[onstantin] (14.XI.1874, Tichilești, j. Brăila - 21.III.1927, București), prozator și traducător. Este fiul Tudorei și al lui Sandu Petrea Pârjol, plugar, apoi cărăuș în portul Brăila, oraș în care S.-A. va urma școala primară (1881-1886) și liceul (1886-1892). Frecventează apoi Școala de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău (1892-1896), îmbrățișând cariera
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
Scufundătorul), Goethe, Heine, Lenau, în transpunerea lui Barbu Nemțeanu, fără a fi uitată Carmen Sylva (tălmăciri de Elena Poenaru). Din versurile lui St. O. Iosif este reluat Blestemul bardului (prelucrare după Uhland), lui Ilarie Chendi i se retipărește articolul Despre traducătorii români ai lui Heine, în alte numere fiind introduse articole, nesemnate, despre Faust de Goethe, despre poezia austriacă, despre Heinrich von Kleist, Friedrich Hebbel, Theodor Fontane, Franz Grillparzer, Eduard Mörike ș.a. D. Karnabatt scrie despre Goethe, dar și despre George
SAPTAMANA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289479_a_290808]
-
SÂRBU, Ioan (15.I.1830, Ignăței, j. Orhei - 10.IV.1868, Mășcăuți, j. Chișinău), poet și traducător. Era fiul Smarandei (n. Tomovici), originară din Iași, și al lui Gheorghe Sârbu, moșier și căpitan „de margine”. Urmează cursurile gimnaziului la Chișinău, absolvind în 1848. Om de țară, dezinteresat de funcțiile administrative - lucrase, în 1849, într-o cancelarie judecătorească
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
, M.[enny] (29.XI.1901, București - ?), prozator și traducător. Absolvind în 1921 Academia Comercială, T. (al cărui prenume era, de fapt, Domenic), lucrează în domeniul editorial, mai întâi ca procurist, iar din 1930 ca director la Editura Cartea Românească. Primele scrieri, încercări în proză, i-au apărut în „Calendarul
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
grafice din România” (1938). Din 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, însă în septembrie 1944 va fi exclus. A mai semnat Kiribiri (transpunerea în românește a romanului Smaragdul din Ceylon de Emilio Salgari, din 1929) și Menton, ca presupus traducător al romanului Triunghiul adulterului (1932) al unui scriitor străin fictiv Kiribiri, text care, în realitate, îi aparținea. T. e autor - de cele mai multe ori în colaborare cu Alexandru Bilciurescu - de romane de consum, frivol-erotice și satirice: Triunghiul adulterului, Doamna Casanova (1932
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
Păcățian, I. E. Prodan, I. Kalinderu. Folclor trimit Ion Pop-Reteganul, I. E. Prodan, G. Coșbuc, Maria Cioban. Paginile rezervate traducerilor oferă versiuni din Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, Goethe, Mark Twain, I. S. Turgheniev, Alfred Hennequin, Heine, Vladimir Korolenko, Émile Zola ș.a. Traducători sunt I. Pop-Reteganul, D. Karnabatt, Margareta Moldovan, I. E. Prodan, Elena din Ardeal, Elena Pop Bota, Iulian Devale (pseudonim al lui Ion Băilă), Simion Henegariu. Dintre articolele, studiile și alte contribuții dedicate literaturii române sunt de reținut Manual de stilistică de
TRIBUNA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290254_a_291583]
-
TOHĂNEANU, G.[heorghe] I. (7.V.1925, Galați), stilistician și traducător. Este fiul Emiliei (n. Rășcanu) și lui Ion Tohăneanu, doctor în drept roman al Universității din Berlin, profesor de latină și germană. Urmează cursurile Liceului „V. Alecsandri” din Galați (1935-1943) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
, A.[lexandru] (11.II.1875, Urziceni - 15.VIII.1954, București), poet și traducător. Este fiul Zeliei și al lui Leibu Moscovici, hangiu și negustor de coloniale. Prenumele la naștere era Solomon; va adopta oficial pseudonimul, ales, se pare, de I. L. Caragiale, cu prilejul publicării unui poem în „Epoca literară”, în 1896. Utilizase, la
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
țară, al simpatiei față de dezmoșteniții societății, al temelor biblice ori împrumutate din mitologia Antichității greco-latine, T. a realizat și numeroase transpuneri - unele foarte libere, mai degrabă adaptări - din poezia universală. Probabil că rezultatul cel mai viabil al activității lui de traducător e o versiune, în versuri, a piesei Tartuffe de Molière, jucată în premieră în 1919, deseori reeditată și utilizată pe scenă la Teatrul Național din București, elogiată de critică. Lirica scrisă în timpul celui de-al doilea război mondial, cu mesaj
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
TEODORESCU, Virgil (15.VI.1909, Cobadin, j. Constanța - 24.VI.1988, București), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Elenei Teodorescu (n. Drăgulescu), educatoare, și al lui Nicolae Teodorescu, învățător. Urmează Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1935. La Constanța, în 1932, sub pseudonimul Cocoi
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
ȚOPA, Tudor (27.V.1928, Cernăuți - 10.VIII. 2008, București), prozator și traducător. Descendent pe linie paternă al unei familii de cărturari și militanți pentru drepturile românilor bucovineni, Ț. este fiul Angelei Țopa (n. Almăjanu), profesoară, directoare a Școlii Normale din Cernăuți, și al lui Ovidiu Țopa, profesor, doctor în istorie. Învață la
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]