15,763 matches
-
și simboliști, ori la reprezentanți ai literaturilor nordice și orientale. Spre pildă, în 1909 Ioan Borcia tălmăcea Blestemul bardului de Ludwig Uhland, Horia Petra-Popescu (sub pseudonimul Radu Paltin) dădea o versiune la Corbul de Edgar Allan Poe, iar Nicolae Budurescu transpunea Serenadă de Paul Verlaine. Alți colaboratori: Ion Agârbiceanu, Sextil Pușcariu, Vasile Savel, D. N. Ciotori, Al. G. Doinaru, I. Ionescu-Boteni, D. Cristorian, Ernest Ene, D. Ionescu-Morel, Ecaterina Bălăcioiu, C. Sfetea, Gheorghe Săpunaru, C. Rădulescu-Codin. I.I.
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu înclinații justițiare. Adânc influențat de lirica antică în
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
etc.), doar că macabrul se insinuează prin repetarea mirosului de putreziciune și a ororii de canibalism. Bazat pe absurd, comicul permite uneori trimiteri surprinzătoare. De altfel, orașul București, de care S. se dovedește atât de legat în scrierile sale, e transpus - cum remarca Adrian Marino - „absurd și straniu, grotesc și parodic, proiectat pe un fundal simbolic-kafkian, care deschide perspective imaginare total inedite”. SCRIERI: Camera copiilor, București, 1969; Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989; Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ed. (Isidore
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
1930) e o micromonografie în care autorul se dovedește a nu fi lipsit de pricepere atunci cînd se apropie de artele plastice. Ca traducător, îl atrage literatura rusă, S. recurgând însă, după cât se pare, la un text intermediar nemțesc. A transpus din scrierile lui Dostoievski, Lev Tolstoi, Cehov, Turgheniev, dar și din Șalom Alehem îndeosebi, apoi din H. Sienkiewicz, Musset și Byron (câte un poem), străduindu-se să respecte spiritul originalului. A mai tradus cărți de Herbert Eulenberg, D. Merejkovski, Emil
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
poeme în proză semnate de Constanța Hodoș, Mihail D. Paleologu, Maria Popescu, Maria Aldea, Ioan Demetrescu, G. Marinescu ș.a. Cele mai multe comentarii privesc literatura străină, fie că este vorba de cronici teatrale, literare sau de traduceri propriu-zise. Astfel, Mihail D. Paleologu transpune articolul Shakespeare (după Octave Uzanne), Cristian P. Popovici tălmăcește un fragment din eseul Hamlet și Don Quijote al lui I. S. Turgheniev, N. Livescu un fragment din lucrarea Tragedia de Hippolyte Taine, iar Spiru Prasin schițează portretul lui Catulle Mendès. Din
SCENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
Asachi și, într-o măsură, lui Grigore Alexandrescu, S. se înfățișează în poezie ca un fals romantic, divagând pe tema ruinelor ori a soartei proprii. Prin temperament și prin formație, e mai curând un clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria națională. Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
italieni (Luigi Pirandello, cu Șase personagii în căutarea unui autor, Giuseppe Adami, Rosso di San Secondo, Giovanni Penzato, Gherardo Gherardi, Federico Nardelli, Alessandro de Stefani) și francezi (Alfred Gehry, Charles Vildrac; o dramatizare după Jules Renard, Morcoveață). Prin intermediul unor texte transpuse în limbile pe care le stăpânea, a mai realizat versiuni românești din Shakespeare (Macbeth), Calderón de la Barca (Viața e vis), N. V. Gogol (Cartoforii, împreună cu Th. Kiriakoff), Eugene O’Neill, Thornton Wilder, poate Karel Capek, precum și din Franz Molnar (Molnár Ferenc
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
al XIX-lea, traducând Însemnare a călătoriii mele de Dinicu Golescu, ori pentru proza din prima jumătate de secol XX: romanele Ion de Liviu Rebreanu sau Donna Alba de Gib I. Mihăescu. Ținând seama de preferința pentru exotic a cititorilor, transpune, împreună cu germanista Ruth Kisch, romanul istoric Fanar de Horia Stancu, nu neglijează nici pe amatorul tânăr de literatură, oprindu-se la Cei de la Crisanta de Gica Iuteș și la Coiful de aur de Alexandru Șahighian. În perioada berlineză S. descoperă
SCHUSTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
Horia Stancu, nu neglijează nici pe amatorul tânăr de literatură, oprindu-se la Cei de la Crisanta de Gica Iuteș și la Coiful de aur de Alexandru Șahighian. În perioada berlineză S. descoperă povestirile și romanele unui scriitor emigrant, Norman Manea, transpunându-i în germană mai multe cărți. Traduceri: Teofil Bușecan, Vetternwirtschaft, București, 1962; Gica Iuteș, Die Leute von Crisanta, București, 1962; Zaharia Stancu, Frühlingsgewitter, București, 1962; Alexandru Șahighian, Der goldene Helm, București, 1964; Tudor Arghezi, Ketzerbeichte, Berlin, 1968 (în colaborare cu
SCHUSTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
1977). Pana ironică și corozivă a lui S. exprimă, cum spune Radu Cosașu, „hazul și tristețea ghetto-dacă”, plasându-l oarecum în sensul unei tradiții ilustrate de Tudor Arghezi (ca foiletonist) și mai ales de I. L. Caragiale. Între contemporani, scrisul lui, transpus în foiletoane, cronici fanteziste, secvențe dramatice etc., își află spirite congenere în Al. Mirodan, Radu Cosașu, Ion Băieșu. Glosarea ironică pe marginea miturilor iudaice nu semnifică, plasate în cotidianul israelian, o abjurare. Dimpotrivă, este o formă de adeziune, cenzurată însă
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
Bun filolog, S. folosește limbile pe care le cunoștea - latina, franceza, rusa - pentru traducerile sale din Cornelius Nepos, Platon (Viața lui Socrate), Fénelon (Dialogurile morților) și, păstrate în manuscris, Tragodia lui Brutus (1838) după Voltaire și Ambrosie Cruzoe (1836), roman transpus prin intermediar francez după Daniel Defoe. Din scrierile lui Alexandru Sturdza, prietenul și protectorul său, S. a tălmăcit din rusește „epistoliile” pastorale (I-II, 1843) și din franceză Învățături religioase, morale și istorice (1844). Tot acum realizează o bună transpunere
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
volumul bilingv Poezii - Gedichte, apărut la Mainz. Tipărește frecvent cărți proprii, dar și traduceri, deseori în colaborare cu soția sa, romanista Simone Reicherts-Schenk, apărute în România sau în Germania, inclusiv la Editura Dionysos, pe care o conduce. Soții Schenk au transpus din română în germană o seamă de poeți contemporani, printre care Stefan Aug. Doinaș, Ion Caraion, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Emil Manu, Dorin Popa, Lucian Vasiliu, Valeriu Stancu, George Vulturescu. S. e membru al unor organizații precum Uniunea Scriitorilor din
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
și D. Bodin (Bogdan Petriceicu Hasdeu). Se adaugă o cronică a revistelor din țară și străinătate, cronica plastică, cronica dramatică. Mai colaborează cu publicistică N. N. Tonitza, D. Tomescu, Al. Lascarov-Moldovanu, Ion Dragu. Cât privește secțiunea de traduceri, I. U. Soricu transpune un fragment din Faust de Goethe, Al. Marcu dă o versiune la Cântul lui Ulise de Dante și D. Nanu un fragment din Britannicus de Racine. Alți colaboratori: I. M. Rașcu, A. Bădăuță, Ilariu Dobridor, Radu Vulpe, I. Berciu, Ion
SECOLUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289599_a_290928]
-
sau Moartea fantasticului (2001), o analiză a textelor din La țigănci, Cele trei grații și Noaptea de Sânziene. Perspectiva abordării pentru care optează S. este cea folclorică : La țigănci constituie călătoria în lumea de dincolo, narațiunea din Cele trei grații transpune credința în nemurire, iar Noaptea de Sânziene exploatează eresurile legate de ziua de 24 iunie. Concluzia, într-un fel derutantă, e că din unghiul interpretării folclorice aceste scrieri nu ar avea țesătură fantastică. Cu preocupări constante privind cultura populară și
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
S. în prima ei carte, Drum peste vină (1977; Premiul Editurii Facla), sunt marcate de o sinceritate intensă, în ciuda alternării sau a amalgamării ezitante de formule lirice clasice și moderne. Datini, lucrarea câmpului, tradiții, rituri de trecere, obiceiuri magice, toate transpuse în sugestii metafizice, participă la alcătuirea ființei, ca într-un descântec de ursită al celei care se închipuie „zămislită din balade”. Mereu în consonanță cu natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
bănățean, Călina (1982) recompune lumea foarte diversă din care se desprinde protagonista - naratoare, alter ego al autoarei, acțiunea fixându-se în preajma celui de-al doilea război mondial. Enunțul sec, alert, care evită descrierea și explicația, ritmul nervos al derulării secvențelor, transpus în propoziții minimale, fac din narațiune mai degrabă o panoramă dramatică a încrâncenării personajelor, a intenției lor de a-și menține intact propriul univers. Învolburata lume a Călinei (1986) imaginează, prin vocea aceluiași personaj-narator, etapele maturizării Călinei, ruptă nu întru
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
și predicile tipărite de către „luminătorii” preoți (Samuil Micu, Petru Maior), precum și manualele ori calendarele întocmite de unii (Paul Iorgovici, C. Diaconovici-Loga). La scrierile mai mult sau mai puțin originale, de toate felurile, se adaugă tot atât de variate traduceri. Printre operele literare transpuse în românește se numără Istoria adevărată a lui Lucian din Samosata, Întâmplările lui Telemah de Fénelon, Bucolicele și (parțial) Eneida de Vergiliu, Halima (prin intermediar), tălmăcitorii fiind Samuil Micu, Petru Maior, Vasile Aaron, Ioan Barac. Principala înfăptuire în materie de
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
a vieții, atitudine ce se accentuează în al doilea volum cu același titlu generic, Sonete (1924). Acum frumusețile lumii „se aștern pe suflet ca un cânt” și se simte intensificarea bucuriei de a fi, identificată cu o stare aproape extatică, transpusă într-o viziune panteistă: „Sunt iarba, câmpul, zările bogate/Și gândul meu atunci e Dumnezeu,/ Când tot ce văd și tot ce simt sunt eu” Când în vârtejul). Poeta compune însă îndeobște doar versuri notabile tehnic, epuizându-și substanța lirică
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
Seb. Leonard, Șarpele cu ochelari. S. și-a asigurat un loc în istoria literaturii române prin traducerile din literaturile antice și moderne, atras de autori diverși, de toate mărimile, de la Vergiliu la Pitigrilli. Printre cei pe care i-a mai transpus în românește se numără Horațiu, Iuvenal, Petrarca (Rime de dragoste), Fernando de Rojas (Celestina), Leopardi, Lermontov, Flaubert (Doamna Bovary), Federico García Lorca (Nemaipomenita pantofăreasă), Alfredo Panzini, Miguel de Unamuno (Negura). În schimb, un interes doar documentar prezintă producțiile sale originale
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
Streinu, Georgeta Horodincă, Horia Bratu, Florian Potra, Dan Hăulică, Lucian Raicu, Andrei Ionescu ș.a. Traducerilor din literatura universală, care formează partea cea mai consistentă a publicației, li se adaugă eseuri și comentarii ale unor traducători și exegeți, prefațatori ai lucrărilor transpuse în română. Dintre aceștia sunt de menționat Mihai Ralea, N. Steinhardt, Petru Comarnescu, Sorin Alexandrescu, Mircea Martin, Mihai Isbășescu, Gheorghe Grigurcu, I. Negoițescu, Mihnea Gheorghiu, Romulus Vulpescu, Radu Tudoran, Dumitru Solomon, Ion Vlad, Dan Grigorescu, Sânziana Pop, Andrei Brezianu, B.
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
literatura universală sunt selectate după criteriul valorii, dar și al noutății, indiferent dacă este vorba de schițe, nuvele, povestiri, fragmente de roman sau romane întregi publicate în foileton. Cititorul român ia astfel contact cu o seamă de scriitori și opere, transpuse în românește în premieră: romanul Herzog de Saul Bellow, Ulysses de James Joyce, critica lui George Steiner, reflecțiile lui Herbert Marcuse. Se publică fragmente din Numele trandafirului de Umberto Eco, traduse de Florin Chirițescu, Vocile tăcerii și Antimemorii de André
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
românește în premieră: romanul Herzog de Saul Bellow, Ulysses de James Joyce, critica lui George Steiner, reflecțiile lui Herbert Marcuse. Se publică fragmente din Numele trandafirului de Umberto Eco, traduse de Florin Chirițescu, Vocile tăcerii și Antimemorii de André Malraux, transpuse de Sanda Râpeanu, Dan Hăulică și Alexandru Baciu, romanele lui Albert Camus Ciuma, tradus de Marin Preda și Eta Preda, și Străinul, tălmăcit de Georgeta Horodincă, Zgomotul și furia de William Faulkner, în versiunea lui Mircea Ivănescu, Omul fără însușiri
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Străinul, tălmăcit de Georgeta Horodincă, Zgomotul și furia de William Faulkner, în versiunea lui Mircea Ivănescu, Omul fără însușiri de Robert Musil, în traducerea lui N. Argintescu-Amza, O sută de ani de singurătate și Toamna patriarhului de Gabriel García Márquez, transpuse de Mihnea Gheorghiu și Andrei Ionescu, romanul lui Franz Kafka America (în mai multe numere din 1967 și 1968), tălmăcit de Pop Simion și Erica Voiculescu, Lupul de stepă de Hermann Hesse, tradus de Al. Al. Șahighian, La răsărit de
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Boris Pasternak, în versiuni realizate de Alexandru Balaci, Dumitru Mazilu, Georgeta Horodincă, Sanda Râpeanu, Virgil Tănase, Catinca Ralea, I. Igiroșianu, Cristina Hăulică, Dragoș Vrânceanu, Eugen Barbu, Ovidiu Cotruș. S.20 inserează, de asemenea, dramaturgie de Luigi Pirandello (Uriașii munților, piesă transpusă de Florian Potra), Erich Maria Remarque (Ultima etapă, dramă tradusă de Laurențiu Fulga și Aneta Dobre), Samuel Beckett (Așteptându-l pe Godot, în versiunea lui Gellu Naum), T. S. Eliot, Mihail Bulgakov, Guillaume Apollinaire, Tennessee Williams, Hugo von Hofmannsthal, Bertolt
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
română, la INALCO-Paris VII. Ulterior lucrează la Editură Seuil din Paris. Traduce mai întîi, la propunerea lui Virgil Tănase, cartea despre Gogol a lui Lucian Raicu (1993), după care purcede la realizarea unui proiect ambițios, de durată, acela de a transpune în franceză opera românească a poetului care o fascinase în facultate, Benjamin Fondane. Astfel, apărea versiunea franceză a Priveliștilor (în volumul Le Mal des fantômes, 1996), apoi traducerea paginilor de critică literară (Images et livres de France, 2002), dramă Tăgăduința
SERRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]