5,174 matches
-
lacrimi, iar ea se chinuia să se țină în frâu. Dacă e să fiu sinceră, de multă vreme au început să mă roadă îndoielile astea triste. Atunci ar trebui să le dai cu cremă, a râs Julia, după care a tresărit ușor când a văzut-o pe Fiona uitându-se urât la ea și făcându-i semnul fermoarului peste buze. Însă Alison n-a sesizat nimic. —Mi-am îngropat adevăratele mele sentimente pentru că eram disperată să rezist, a continuat ea. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cuptor îngrozitor nu putea ști, dar presimțea, aproape simțea, că acel fapt ascundea un vicleșug. Dacă un targuí cu apă puțină se deplasează și-și deplasează cămila, trebuie să existe un motiv foarte serios. Auzi un zumzăit la ureche și tresări. — Haidem, strigă. Țânțarii! Săriră în mașini și, de cum demarară, începură săse pălmuiască peste mâini și peste față, îndepărtându-se cu toată viteza permisă de terenul accidentat, ferindu-se pe cât posibil de zona mlăștinoasă. Apoi se despărțiră, luând-o fiecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aceea, i se scurse pe mustața groasă și-i alunecă pe gât în jos, spre pieptul păros. Se ridică fără chef și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sașii și o cicatrice adâncă ce-i brăzda obrazul până la gât, întrebă dintr-o dată, cu voce tulburată: — Tu ești Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, a cărui familie și-a așezat tabăra în guelta din munții Huaila? Simți cum îi tresare inima. — Da. Eu sunt. — Am vești proaste pentru tine, spuse tânărul cu părere de rău. Vin din nord... S-a răspândit vestea din trib în trib, din jaima în jaima... Soldații ți-au luat nevasta și copiii... Și pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și amenințător, întrebă în spatele său: -Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu mai prididește răstindu-se: — Io am dat niște bani, dom’le, am plătit pentru locu’ ăsta ca să dau la pește! Auzind de bani, paznicul tresare și grăbește pasul, ca și cum ar da s-o ia spre nea Matei, să-i spună că nu se cuvine să strige în gura mare, să știe toți proștii de afacerile lor, și uite-l și pe Rafael îndurându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pâlcul de case împresurat de blocuri amestecate și risipite în vârtejul de cenușă al cerului, scufundate într-un nor uriaș de cenușă; cenușa și fumul, și umezeala, și nu se vede țipenie de om, abia a trecut de cinci dimineața... Tresare. Ăsta chiar nu-i în firea lui. S-a sonat definitiv, auzi, că nu puteai să fumezi cât a fost geamul deschis?... După șapte ani, ți-e dat să afli că-l deranjează fumul de țigară. La supărarea asta mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe carnețel și să le taie chitanțe precum pescarilor. Oricum, îi face program, auzi, după zece-ncolo... Cât tupeu pe jivina asta scheletică. Rafael își trecu palmele peste luciul căpățânii rase, într-un gest de stupefacție, prea brusc pentru celălalt; tresări și scoase ceva din buzunar, și Rafael, râzând: — Ai făcut bordel din balta asta, prietene. Plătește cine vrea să dea la pește, și dacă nu prinde nimic, dacă nu i se școală, dă vina pe cine apucă și poate vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta până să vadă că într-adevăr, îi merge mintea? Lua aminte curioasă și mai degrabă pofticioasă, iar el că să facă totuși ceva folositor vieții ei, cum ar fi, bunăoară, să se mărite. Dintr-odată i se tăie pofta, tresări și se schimbă la față, ca și cum ar fi pălmuit-o. Se răsti: cu cine dracu’ să mă mărit?! Chestia asta i-a pus capac. În ruptul capului n-ar fi crezut că ar jigni-o în așa hal, dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spuse să-l aștepte puțin. Fusese chemat la o masă de la celălalt capăt al parcelei terasei, ocupată de trei inși. Vorbea acum cu ei stând în picioare și sprijinindu-se cu pumnii în marginea mesei. După un minut, se îndreptă tresărind, ferindu-se, parcă, de o lovitură, și începu să-și frământe pumnii în buzunarele adânci ale șortului din material de camuflaj. Rafael umbla printr-o ceață a memoriei, încercând să lege imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cont, Mirelo, așa-i omul, veșnic dispus să se amăgească, lipindu-se de ce i se pare că i s-ar potrivi și i-ar îndulci amăreala - o familie, niște copii, o slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-mi tu cine ar fi putut să fie persoana, dacă nu madama de colo? Lou indică violent cu degetul mare spre biroul Lindei. Până atunci, vorbisem cu voce scăzută, așa că era imposibil ca Linda să fi auzit ceva, dar am tresărit amândouă ca niște școlărițe vinovate când s-a deschis ușa. Fliss ieși cu o figură preocupată. Respirarăm ușurate. — Ce-i cu voi două? spuse ea. Puneți la cale o revoltă? Înfigându-și mâinile În buzunarele pantalonilor, se lăsă pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nou În meserie, dar de vreo trei ori mai repede. După aceea, m-a condus afară din biroul Lindei și a mers să aducă următoarea victimă pentru interogatoriu. Era rândul lui Lou. Arăta foarte obosită, trasă la față și-am tresărit amintindu-mi că avea totuși cincizeci de ani. De obicei, părea mult mai tânără de atât. Am rămas o clipă În picioare la recepție, neștiind ce să fac. Polițistul-secretar tocmai dispărea În interiorul biroului. — Mă scuzați, i-am spus eu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Deci, era vorba de un obișnuit al sălii, dar unul curat și ordonat, de vreme ce instinctul Îi dictase să așeze gantera cu partea murdară În sus, ca să nu păteze podeaua. Din spatele meu se auzi un zgomot care m-a făcut să tresar și să mă Întorc. Nu era decât o cutie goală de bere, care zdrăngănea pe trotuar. Mi-am dat seama, jenată, că-mi ridicasem pumnii ca pentru a mă apăra și m-am simțit ridicolă. Brusc, am realizat că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă molipsesc și eu. Ieșind pe neașteptate În stradă, m-am trezit față În față cu o tânără care Își făcea de lucru cu reverul unei haine lungi până la pământ și groaznic de urâtă. Își ridică ochii spre mine și tresări când m-a recunoscut. — O, sal’tare, Îmi zise. Am știut de-ndată că era prietena celulitică a lui Naomi. 10 Nu vreau să-mi bat joc de oamenii care au celulită; nici eu nu sunt imună la efectele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rămas pe loc, Întrebându-mă ce să fac. Nu distingeam ce spune și eram pe punctul de a coborî iarăși, când una dintre uși zboră În lături și Jeff se strecură afară, cu o expresie foarte rușinată pe chip. A tresărit vizibil când m-a văzut, de parcă Îl surprinsesem făcând cine știe ce ilegalitate. — Ești bine, Jeff? am Întrebat curioasă. — O, da, minunat... Arăta mai palid și mai slab ca niciodată, Înfofolit În eterna sa canadiană și cu umerii aduși Înainte. Părul castaniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai Înainte. Pe moment, am decis să fiu Îngăduitoare, dar am trecut-o la răboj. Da, asta face. Bănuiesc că, acum, după moartea Lindei, speră să-i ia locul. O supravegheam cu atentie pe Naomi, dar ea nici n-a tresărit la auzul numelui Lindei. — Dă-o-n mă-sa, repetă ea, cu exprimarea elegantă ce o caracteriza. A căuta-o cu lumânarea. — Vorbești de Linda, nu? am zis eu cu Îndrăzneală. Dar mi s-a părut că eram destul de În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vreme În urmă. Dar n-aș fi făcut-o dacă mi-aș fi Închipuit că va ieși un asemenea tărăboi. Poate că nu era cel mai nimerit moment să Încerc o Înseninare a atmosferei cu un strop de umor. Gavin tresări vizibil, iar chipul fermecător al lui Janice Încremeni precum cel al lui Grace În Fereastra din spate, În scena În care Jimmy Stewart reușește În sfârșit să o convingă de faptul că Într-adevăr avusese loc o crimă vizavi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a terminat. Omul era dintr-aceia care ridică fiecare obiect și Întreabă de preț, chiar dacă scrie asta clar pe etichetă, Îndepărtându-se apoi, fără măcar un cuvânt de mulțumire. — Fliss? am Întrebat ezitant. Ea privi Împrejur și, când mă zări, tresări surprinsă. Pe chip i se citea o prudență pe care n-o mai afișase până atunci. Se lăsă pe călcâie, Își Îndesă degetele mari În buzunarele din față ale blugilor și mă măsură cu privirea. Geaca de pilot neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din buzunar un mic pieptene, și-l trecu prin păr, Îl puse la loc și rosti Încet, de parcă se Îndrepta spre o hotărâre silită: — Andy, stai de pază, te rog. Tre’ să vorbesc cu Sam. A fost rândul meu să tresar, căci nu-mi dădusem seama că Andy, prietenul lui Fliss, era și el de față. Privind În direcția În care vorbise, am realizat că fusese la vedere tot timpul, chiar dacă ascuns, de la brâu În jos, de maldărul de valize din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că Fliss era turbată de gelozie. Nu l-am crezut atunci și nu-l cred nici acum. Stai o clipă. Tot nu știu pe cine a văzut Jeff la subsol, spuse Rachel cu Încordare. Am tras din țigară și-am tresărit la gustul ei Îngrozitor. Părea incredibil că oamenii fumează de plăcere. — Cred că nu a văzut pe nimeni, am spus. M-am uitat În jos, la cana cu ceai, care Începuse deja să se răcească. Nu prea aveam chef s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
podea. În ultimele douăzeci de minute, mă concentrasem atât de puternic asupra mesei albastre, urâte și ciobite, și asupra acelei părți din Rachel pe care o vedeam deasupra tăbliei ei, Încât, atunci când gardiana a intrat În raza mea vizuală, am tresărit surprinsă. — Sunteți gata de plecare? Întrebă aceasta cu o voce Înțelegătoare. M-am ridicat În picioare. — Da, am răspuns. S-ar putea spune și așa. În romanele polițiste ieftine, când cineva iese din Închisoare, lumina soarelui Îi rănește ochii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor: „Nu-i nimic, nu-i decât Jaber-cel-Lung!“ Omar tresare, un fior de rușine Îi străbate grumazul, murmură: „Jaber, tovarășul lui Abu Ali!“ O poreclă dintre cele mai obișnuite, Abu Ali. Dar atunci când un literat, la Buhara, la Cordoba, la Balkh sau la Bagdad, Îl pomenește astfel, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu dispreț, și strigă: Aceasta este oare pedeapsa pe care trebuie s-o Îndure cel care s-a luptat ca un bărbat? Alp Arslan n-a răspuns, și-a Întors fața. Prizonierul Îi spune: — Ție, Fătălăule, ție-ți vorbesc! Sultanul tresare, ca mușcat de un scorpion. Își Înșfacă arcul, așezat În apropiere, Înstrunează săgeata și, Înainte de a trage, le poruncește străjilor să dea drumul prizonierului. Nu poate, fără a risca să-și rănească propriii soldați, să tragă asupra unui om legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
abia trezit În odaia vecină, vine să vadă ce-l poate distra atâta pe stăpânul său, după sângele rău din ajun. — Tocmai am primit o invitație generoasă: găzduiți, plătiți, apărați până la capătul vieții. — De ce mare stăpânitor? — Cel din Alamut. Vartan tresare. Se simte vinovat. — Cum de-a putut ajunge scrisoarea până aici? Am cercetat toate ieșirile Înainte de culcare! — Nu Încerca să afli. Sultanii și califii Înșiși au renunțat să se mai apere. Când Hasan hotărăște să-ți trimită o misivă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]