6,656 matches
-
cronicar plastic și dramatic. Debutează editorial cu volumul de versuri Orizonturi (1963), urmat de Cercurile dragostei (1966), culegere de poezie intimistă, așezată la încrucișarea unor influențe diverse, nedecantate încă suficient. Următorul volum, Jurnal literar (1967) include cronicile literare semnate în „Tribuna”, pe marginea unor volume de Tudor Arghezi, T. Vianu, I.L. Caragiale, Ion Barbu, Adrian Maniu, Geo Bogza, Al. A. Philippide, Ion Negoițescu, Miron Radu Paraschivescu, Ion Vlasiu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș, Ion Brad, Virgil Teodorescu, Ștefan Aug. Doinaș
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
mai 1910. Dobândește oarecare notorietate cu volumul De la țară (1906), pentru care este premiat, în 1907, de Astra, colaborează la „Viața românească” (din 1906), la „Revista politică și literară” (Blaj), „Lupta” (Budapesta), „Neamul românesc literar”, „Falanga”, apoi la „Cosinzeana” (Orăștie), „Tribuna” și „Românul” (Arad), continuând să publice în „Luceafărul”, „Foaia poporului”, „Viața românească”. Transferat la Orlat, lângă Sibiu, rămâne aici până în 1919, cu o întrerupere în timpul războiului. În 1910, îi apar volumele În întuneric și Două iubiri, în 1912 - Schițe și
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
protopop al districtului, iar în anul următor, este înaintat arhidiacon, canonic al bisericii catedrale. Ostil violenței, condamnă mișcările extremiste de dreapta. Cum viața politică devine tot mai agitată, iar integritatea României tot mai amenințată, acceptă, în octombrie 1938, conducerea ziarului „Tribuna”, în fruntea căruia se află până în august 1940. Nu era un jurnalist prin vocație, ci mai curând un observator și un moralist. Iscălind în ziare, fie cu numele său, fie cu pseudonimele Sevastian Voicu, I. Turcu sau Ion Olariu (Olariu
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
era marginalizată cu obstinație de regimul comunist. În 1979 a fost ales membru al Uniunii internaționale de scriitori „Die Kogge”. Din decembrie 1989, devine membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat și senator în Parlamentul României. A debutat în revista „Tribuna” din Cluj cu poezia Floarea mea (1960). În anii de studenție bucureșteană a fost membru al redacției revistei „Amfiteatru”. A colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Steaua”. Prima lui carte, Cum să vă spun, a apărut în 1964
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
se săturau după o vreme - de obicei șase luni - de ciorovăielile din congregație, de atacurile personale asupra felului În care cântau, de nevoia constantă de a-i șușui pe enoriașii care se comportau În biserică de parcă ar fi fost În tribunele de la Tiger Stadium și, În cele din urmă, de efortul de a ține predica În fiecare săptămână de două ori, mai Întâi În greacă și apoi În engleză. Biserica Adormirii Maicii Domnului: cu orele ei Însuflețite În care se bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
W.C. Grimes se făcea deja bărbat. Lucra la un magazin de discuri și seara urma Dreptul la Universitatea din Detroit. Se Întâmpla ceva În țară, În special În cartierele de negri, ceva care favoriza ascensiunea unui camarad ca Marius În tribuna de la colțul străzii. Dintr-o dată era mișto să știi lucruri, să perorezi pe marginea cauzelor războiului civil din Spania. Și Ché Guevara avea astm. Și Marius purta beretă. O beretă neagră, paramilitară, și ochelari negri și un barbișon subțire. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Medii. Dar după călătoria În Grecia domnului da Silva i-a venit ideea să transforme terenul de hochei pe iarbă În amfiteatru. Cu peluzele sale În pantă și acustica naturală, era un mini-Epidaur perfect. Personalul de Întreținere a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În anul pasiunii mele nebune pentru Obiectul Obscur, piesa pe care a ales-o domnul da Silva a fost Antigona. Nu s-au dat probe pentru roluri. Domnul da Silva a pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un mare semicerc. Piesa era programată să Înceapă la ora șapte și să se Încheie Înainte de apusul soarelui. Era 6.55. Din spatele scenei auzeam cum se umple terenul de hochei. Vuietul de afară creștea În intensitate - voci, pași, scârțâitul tribunelor și zgomotul de uși de mașină trântite În parcare. Toate eram Îmbrăcate cu robe lungi până la pământ, vopsite neregulat În negru, gri și alb. Obiectul Obscur Însă purta o robă albă. Concepția domnului da Silva era una minimală: fără machiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a rămas așezată. I-am văzut pe părinții mei venind. Milton s-a oprit pe coama pantei ca să se uite În jos, la terenul de hochei. Expresia de pe chipul lui sugera că spectacolul care i se Înfățișa - iarba de smarald, tribunele de lemn alb, școala din depărtare, cu acoperișul ei de șisturi albastre și cu iederă - Îl Încânta. Ca să te speli de etnicitate În America, te prefaci că ești englez. Milton era Îmbrăcat cu o bluză sport albastră și cu pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pălăria, găsite În cuierul de pe coridor. Sertarele mobilelor erau deschise și pe podea erau răspîndite hîrtii și cutii de carton. — Viol? — Nici măcar tentativă. Și nici n-a fost furat ceva, după cîte știm. Articolul apărut În dimineața asta În La Tribune e destul de exact. Într-un sertar, am găsit cinci bancnote de o sută de franci. Asasinul a scotocit În geanta victimei și conținutul a fost Împrăștiat pe jos, inclusiv patru sute de franci În bancnote de zece și de douăzeci, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
inevitabilul salut de dimineață al patronului. Maigret zărise deja două siluete pe trotuar și strălucirea obiectivului unui aparat fotografic. — Vă așteaptă de o oră. Nu sînt cei de la La Montagne, unde scrie de dumneavoastră În dimineața asta, ci de la La Tribune, din Saint-Etienne. Omul cu aparatul foto era Înalt și roșcovan, celălalt, mic de statură și brunet, cu un umăr mai ridicat decît celălalt. Se repeziseră spre ușă. — Ne dați voie să facem o fotografie, una singură? La ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Ba chiar merseră și mai departe, spre clădirile noi care, cu douăsprezece etaje, se ridicau albe spre cer, formînd un oraș la marginea orașului. De cealaltă parte a rîului Allier, caii alergau pe lîngă barierele albe ale hipodromului, iar În tribune se vedeau șiruri de capete și de umeri, siluete negre și albe la peluză. — Proprietarul hotelului mi-a spus că pensionarii vin din ce În ce mai mulți să se stabilească la Vichy. — Asta-mi pregătești? Întrebă el ironic. — Avem casa noastră la Meung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și soții Maigret merseseră destul pe jos ca acum să se odinească pe un scaun. 4 Fusese gata cu cinci minute mai Îniante, nici el nu știa de ce. Poate că În dimineața aceea avusese mai puțin de citit În La Tribune? Doamna Maigret, care lua În primire sala de baie după el, Încă se afla acolo, iar el Îi spuse prin ușa Întredeschisă: — Cobor. Așteaptă-mă jos. Pe trotuar se afla o bancă vopsită În verde, pentru clienții hotelului. Cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
s-a obișnuit cu ele și nu mai e tulburat. În timp ce o femeie sugrumată la ea acasă, Într-un oraș așa de calm ca Vichy, fără un motiv aparent... Maigret recunoscu claia de păr roșcat a fotografului de la ziarul La Tribune. Pe stradă Își vedeau de treabă alți doi-trei, iar unul dintre ei le făcu o fotografie celor doi polițiști care traversau strada. În realitate, nu era nimic de văzut, iar curioșii se uitau unii la alții de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
în 14 circumscripții (re gio nes), subdivizate în 265 de vici, fiecare sub conducerea a patru vico magistri, aleși de localnici anual rostre - pinteni de corabie; templul lui Iulius Cezar din for a fost decorat pe latura unde se afla tribuna oratorilor cu rostrele luate de la una dintre corăbiile lui Marcus Antonius capturate la Actium rython - vas lunguieț pentru băut Samaria - regat la nord de Ierusalim, în partea centrală a Palestinei, cucerit în anul 721 î.Hr. de asirieni Saturnalii - sărbătoare în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lege cele două județe dobrogene este o trebuință resimțită"2808 de către locuitori. O altă doleanță a locuitorilor Dobrogei cuprinsă în memoriul citat era aceea "de a fi egali în drepturi cu cetățenii patriei mamă"2809. La 18 martie 1906 publicația Tribuna Dobrogei din Constanța prezenta sosirea primarului Ion Bănescu în gara Constanța după o perioadă în care s-a aflat la București, prilej cu care a avut loc "o manifestație grandioasă organizată de către funcționarii și meseriașii din Constanța"2810. Urmare a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ionescu de la Brad", în Analele Dobrogei, an VI, nr. 1, Constanța, 2003. Covaceff, Petre, "Portul Constanța. O sută de ani de la inaugurarea lucrărilor de construcții", în Analele Dobrogei, an II, nr. 1, Constanța, 1996. Culea, Apostol, "Mocanii în Dobrogea", în Tribuna, Arad, 1912. Damean, Sorin, " Recunoașterea independenței României între deziderat și finalitate (1877-1880)", în volumul Diplomație și diplomați români, vol. II, Focșani, 2002. Damean, Sorin, "Delimitarea frontierei de sud a Dobrogei (1878-1881)", în Analele Universității din Craiova, seria Istorie, nr. 1
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani, după care Îi vezi cum mătură ca o furtună turnanta. În ce mă privea nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu 5 la 10, după el venea Cefisidote cu 8 la 1 și abia pe locul cinci era Kircubbin cu 8 la 1. Bătrânul puse cinci mii pe Kircubbin, câștigător și o mie plasat și apoi ne-am dus În spatele tribunelor să ne căutăm loc și să vedem cursa. Eram Înghesuiți ca sardelele și Întâi a apărut pe pistă un om Îmbrăcat Într-o redingotă, cu un joben gri pe cap și cu un bici Înfășurat pe mână și după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mișca lent, galben În lumina soarelui, era un cal negru frumos, cu un cap drăguț, pe care-l călărea Tommy Archibald. Și după cel negru veneau la rând alți cinci cai, toți mișcându-se Încet, ca Într-o procesiune, prin fața tribunei și a galantarului. Bătrânul meu Îmi zise că acela negru e Kircubbin, așa că mă uitai atent la el, și e adevărat că era un cal frumos, dar nu se compara cu Țarul. Toți Îl aplaudară pe Țar când trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cursă a lui taică-miu cu Gilford a fost una de 4 500 de metri cu obstacole, Într-o duminică ploioasă, la Auteuil, În Prix du Marat. Imediat după ce s-a dus spre linia de start, am șters-o În tribune cu binoclul nou pe care mi-l cumpărase tata, ca să-i văd. Startul se lua la capătul Îndepărtat al pistei și se produseră ceva Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
calul se ridică repede și galopă singur, iar ceilalți, strânși În continuare În pluton, luară rapid turnanta mare de stânga și intrară-n linie dreaptă. Săriră zidul și se-ndreptară grămadă spre șanțul cu apă, care se afla chiar În fața tribunei. Îi văzui venind și strigai la bătrân când trecu prin fața mea; era În fața celorlalți cu o lungime și părea că se va detașa; era ușor ca o maimuțică, și se-ndreptau spre șanț. Săriră la grămadă peste tufișul de dinaintea șanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața-n sus și cu capul plin de sânge. Am coborât În fugă din tribună, mi-am făcut cu greu loc prin mulțimea adunată și am ajuns pe pistă, unde un polițist m-a prins și mă ținea și doi brancardieri mari se duseră după tata, iar pe partea cealaltă a pistei am văzut trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În nisip. Careva prinsese taurul de coadă. Îl Înjurau și-i fluturau capa În fața ochilor . Apoi taurul dispăru. Câțiva Îl ridicară pe Maera și Începură să fugă cu el spre mantinelă, apoi ieșiră pe poartă și, trecând prin tunelul de sub tribune, Îl duseră la infirmerie. Îl Întinseră pe o haină și unul dintre ei se duse după doctor. Ceilalți se-nvârteau pe-acolo. Doctorul veni În grabă din țarcul unde până atunci tot cususe la caii picadorilor. Trebui să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o haină și unul dintre ei se duse după doctor. Ceilalți se-nvârteau pe-acolo. Doctorul veni În grabă din țarcul unde până atunci tot cususe la caii picadorilor. Trebui să se oprească și să se spele pe mâini. Din tribuna de deasupra se auzeau o mulțime de strigăte. Maera simți cum totul se face mai mare și mai mare, apoi din ce În ce mai mic. Apoi din nou tot mai mare și apoi din ce În ce mai mic. Apoi totul Începu să se-nvârtă mai repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]