3,285 matches
-
mușchii mare dințat, angular și romboid. Marginea superioară (cervicală) (margo superior) este subțire, prezintăincizura coracoidă, prin care trece nervul suprascapular și pe ea se inseră mușchiul omohioidian. Marginea externă (axilară sau laterală) (margo lateralis) este groasă prezentând superior fațeta rugoasă triunghiulară pentru inserția tendonului lungii porțiuni a mușchiului triceps brahial. La nivelul unghiului superior intern (angulus superior) se realizează inserția mușchiului angular. Pe unghiul inferior (angulus inferior) al omoplatului se realizează inserțiile mușchilor: subscapular, mare rotund, fasciculul inferior al marelui dințat
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
situată anterior, și prin creasta intertrohanteriană (crista intertrochanterica), posterioară, mult mai proeminentă și pe care se inseră mușchiul pătrat femural. Gâtul chirurgical este situat la baza trohanterilor unind extremitatea superioară femurului cu corpul acestuia. Corpul femurului are forma unei piramide triunghiulare. Fața anterioară și fața externă, laterală sunt netede, convexe fiind acoperită de mușchiul vast intermediar. Fața internă este netedă, convexă și este acoperită de mușchiul vast intern. Marginea medială este puțin evidentă; la fel și cea laterală. Marginea posterioară este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
aproximativ 2 cm find întreruptă posterior de aria intercondiliară posterioară. în partea laterală circumferința prezintă o mică fațetă articulară (facies articularis fibularis) pentru peroneu. în partea anterioară a circumferinței, între liniile de bifurcație ale marginii anterioare, se descrie o suprafață triunghiulară denumită tuberozitatea tibială (tuberositas tibiae) pe care se inseră ligamentul patelar. Corpul tibial are formă de prismă triunghiulară cu trei fețe: - fața posterioară (Figura 42 ) prezintă o crestă oblică - linia solearului - dispusă de sus în jos, din afară înăuntru, localizată
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
articulară (facies articularis fibularis) pentru peroneu. în partea anterioară a circumferinței, între liniile de bifurcație ale marginii anterioare, se descrie o suprafață triunghiulară denumită tuberozitatea tibială (tuberositas tibiae) pe care se inseră ligamentul patelar. Corpul tibial are formă de prismă triunghiulară cu trei fețe: - fața posterioară (Figura 42 ) prezintă o crestă oblică - linia solearului - dispusă de sus în jos, din afară înăuntru, localizată în partea superioară a tibiei; la nivelul acestei creste se inseră: - pe interstițiu: mușchiul solear; - pe buza superioară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
își schimbă orientarea devenind anterioară. 1. Fața articulară pentru peroneu 2. Linia mușchiului solear 3. Gaura nutritivă 4. Fața posterioară 5. Corpul tibiei 6. Șanțul maleolar 7. Maleola medială Porțiunea din fața posterioară a tibiei situată deasupra liniei solearului are formă triunghiulară fiind acoperită de mușchiul popliteu. Porțiunea din fața posterioară situată sub linia solearului este împărțită de o crestă în două arii: una, internă unde se realizează inserția flexorului comun al degetelor și alta, externă acoperită de mușchiul gambier posterior. Marginile tibie
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se articulează cu cuboidul și cu cel de al patrulea metatarsian. METATARSUL (METATARSUS) Oasele metatarsiene sunt oase lunai în număr de cinci, numerotarea lor se face din spre linia medială spre cea laterală a piciorului. Caracteristici generale. Corpul este prismatic, triunghiular cu câte o fa] ă dorsală, una laterală și alta medială. Baza (extremitatea posterioară) se articulează cu oasele tarsului și cu oasele metatarsiene învecinate. Capul (extremitatea anterioară) este turtită în sens transversal și se articulează cu falanga proximală. Particularită]i
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
limitează mișcările dintre omoplat și claviculă. Vascularizatia este realizată de artera suprascapulară și de cea toracoa- cromială. Inervația provine din nervul suprascapular și pectoral lateral. 4. Ligamentele proprii ale scapulei Ligamentul coraco-acromial (lig. coracoacromiale) - Figura 55 - este o bandă solidă, triunghiulară, ce se inseră prin vârf la nivelul acromionului iar, prin bază pe toată marginea procesului coracoid Are rol protector pentru musculatura subiacentă de la nivelul marelui și micului trohanter. Ligamentul coracoidian, ligamentul transvers superior al scapulei (lig. transversum scapulae) trece peste
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ala carpului; - anterior este format din 2 fascicule: - unul radiocarpian, lung, orientat de la marginea suprafeței articulare radiale și a apofizei stiloide radiale dirijat oblic în jos spre osul semilunar și piramidal, - altul cubito-carpian, scurt, ce unește marginea anterioară a ligamentului triunghiular și care se dirijează spre semilunar, piramidal, osul mare. - dorsal mai puțin puternic decât cel anterior se inseră în partea superioară pe marginea posterioară a feței articulare radiale, iar inferior pe semilunar, piramidal. Fibrele acestui ligament se continuă cu cele
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
a unei coaste aproape de unghi și apoi pe fața medială a celei de a II-a sau a III-a coaste subiacente. Sunt considerați mușchi rudimentari fără acțiune. Inervația se realizează prin nervii intercostali corespunzători. MU ȘCHIUL TRANSVERS AL TORACELUI (TRIUNGHIULARUL STERNULUI) (m. transverses thoracis) Este un mușchi care ocupă fața profundă a plastronului sterno-costal. Este format din 5 fascicule musculare, unite prin origine la nivelul feței posterioare a procesului xifoidian și a corpului sternului. De la origine fasciculele devin divergente și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
fi prezentată pe regiuni anatomice: mușchii umărului, ai brațului, ai mâinii șl formațiunile anexate lor. MUȘCHII UMĂRULUI (musculi cinguli membri superioris) MUȘCHIUL DELTOID (m. deltoideus) Mușchiul deltoid este cel mai superficial și mai voluminos mușchi al umărului prezentând o formă triunghiulară astfel încât să poată acoperi în întregime articulația scapulo-humerală. Originea este: - la nivelul 1/3 externe a marginii anterioare a claviculei prin fibre tendinoase și musculare; - pe marginea laterală a acromionului, prin mici aponevroze; - pe buza inferioară a marginii posterioare a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
întregime articulația scapulo-humerală. Originea este: - la nivelul 1/3 externe a marginii anterioare a claviculei prin fibre tendinoase și musculare; - pe marginea laterală a acromionului, prin mici aponevroze; - pe buza inferioară a marginii posterioare a spinei omoplatului printr-o aponevroză triunghiulară. - După formare fasciculele musculare se direcționează spre humerus (Figura 94) după cum urmează: - fascicule musculare anterioare, claviculare, oblic dinaintea spre înapoi; - fascicule musculare mijlocii, acromiale, așezate vertical; - fascicule musculare posterioare, scapulare, cu direcție oblic dinapoi spre înainte. Inserția terminală este la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de la egipteni, maeștrii geometriei. Drept rezultat, în matematica grecească nu exista o distincție semnificativă între forme și numere. Pentru filozofii matematicieni greci acestea erau oarecum același lucru. (Chiar și astăzi, ca urmare a influenței lor, avem numere pătratice și numere triunghiulare [Figura 5].) În acea epocă, să dovedești o teoremă matematică era deseori la fel de simplu cum era să desenezi un portret grațios; uneltele folosite în matematica grecilor antici nu erau creionul și hârtia, ci rigla și compasul. Iar Pitagora considera că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
circulă nu personajul definit doar prin caracterul sau, ci personajul integrat unui scenariu constituit dintr-un număr de invariante determinate care fondează mitul. Personajele dezvăluie anumite scheme dramatice, care fixează tensiunile timpului. Astfel, Jean Rousset prezintă că scenariu mitic dispozitivul triunghiular minimal care stă la baza mitului lui Don-Juan, dar poate sta și la baza altor mituri 64. Prin analogie cu acest scenariu, putem interpreta și mitul Parizienei. Prima sarcină, înainte de a stabili pertinenta mitului Parizienei, constă în a descrie și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
120, subl.n.]. Pariziana este cea care știe și ea să incite la căutare, corespunzând idealului viril și amoros al căutării perpetue, căutărilor și așteptărilor timpului. 64 Astfel, mitul lui Don Juan, după Jean Rousset se constituie pe un dispozitiv triunghiular minimal: eroul, grupul feminin, mortul. Mitul lui Robinson conjuga insula, eroul, personajul lui Vineri; cel al lui Carmen ucigașul, eroina, grupul masculin. În toate aceste trei scenarii, o singură structura se degajă: eroul își întâlnește destinul (moartea sau insula) prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Mitul lui Robinson conjuga insula, eroul, personajul lui Vineri; cel al lui Carmen ucigașul, eroina, grupul masculin. În toate aceste trei scenarii, o singură structura se degajă: eroul își întâlnește destinul (moartea sau insula) prin medierea altuia. "Iată un dispozitiv triunghiular minimal ce determină un triplu raport de reciprocități; între aceste trei unități și înăuntrul fiecăreia dintre ele există mai multe combinații posibile, care îi asigură mitului mobilitatea, elasticitatea și, prin urmare, rezervă de virtualități, adică de metamorfoze" [1999, p.8
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de 9-10 mm. Acesta este despicat până la jumătate în două labii, în lungul nervurilor și pe margini fiind creț, păros. Labiul superior este egal cu cel inferior, tridințat, cu dintele median mai scurt și cel inferior bidințat; toți dinții sunt triunghiular lanceolați și aristați. Corola este gamopetală, violetă, rar albă (f. albiflora), de 2,5 ori mai lungă decât caliciul, slab păroasă pe fața externă, cu tubul drept și treptat lărgit. Corola prezintă două labii: cel superior este drept și slab
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
diferite niveluri, pentru a urmări procesul de histogeneză, pentru a surprinde formarea meristemelor laterale și trecerea de la structura primară la cea secundară. Vl.1 Rădăcina cu structură primară are cilindrul central tetrarh, cu patru fascicule de lemn primar de formă triunghiulară în secțiune transversală, ce se ating prin bazele lor și cu patru fascicule de liber de forma lenticulară, situate între acestea. La exterior rădăcina este protejată de o rizodermă. Foarte curând rădăcina trece la structura secundară. La nivelul analizat (fig
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
în secțiune transversală, cu bazele mari față în față. Structura lor este tipic meristematică, formată dintr-un țesut omogen, cu celule izodiametrice, bogate în conținut citoplasmatic (foto 59). O dată cu vârsta, primordiul se diferențiază, având în secțiune transversală, la bază, formă triunghiulară, iar la vârf prezentând două aripi divergente. La baza primordiului se diferențiază mai întâi epiderma, apoi parenchimul devine de tip meatic, în el observându-se diferențierea fasciculelor conducătoare; la vârf mezofilul este reprezentat prin trei straturi de celule izodiametrice încă
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
a obiectelor), gesturi personale/tip ,,marcă" sau ,,semnătură" (gesturi care personalizează profesorul/elevul). Introduce apoi o clasificare după parametrii gestului și distinge între cele diferite după amploare (gestul amplu și gestul restrâns), după formă (gestul rectiliniu, gestul curbiliniu și gestul triunghiular), după viteza de execuție (gestul rapid și gestul lent), după direcția de execuție (gestul centrifug și gestul centripet), după intensitate (gestul expresiv și gestul inexpresiv), după întinderea temporală (gestul care durează mai mult și gestul care durează mai puțin), după
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
comportamentul de atenție (baterea din palme, plasarea degetului pe buze); • prezice o acțiune sau sfârșitul acesteia (privirea insistentă a profesorului la ceas poate semnaliza sfârșitul comunicării didactice). În comunicarea didactică, gesturile ample sau restrânse, centrifuge sau centripete, rectilinii, curbilinii sau triunghiulare etc. descriu obiectele și fenomenele, acompaniază și completează mesajul verbal, captează atenția elevilor și facilitează înțelegerea cunoștințelor, accentuează cuvintele cheie, exprimă sentimente și atitudini, reflectă natura relației profesor-elev. 3.3. Tipologia gesturilor în comunicarea didactică Demersul exemplificării tipurilor de gesturi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
formei unui obiect rotund sau oval cu ajutorul mâinilor, presupune o mișcare de rotație de la stânga la dreapta și dinăuntru în afară și invers, cu sau fără menținerea distanței față de un punct (ax) fix sau mobil, concret sau imaginar. c) gesturi triunghiulare: de exemplu, poziția oblică a palmelor cu degetele care se ating configurând o piramidă sau un acoperiș sau ,,turlă de biserică" (Peter A. Andersen, 2004/2007) sau ,,clopotnița"/,,acoperișul" (Allan Pease, 1981/1997). Acest gest este folosit de profesorii care
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mâinilor și menținerea lor în poziție piramidală mai mult timp poate să însemne expunerea precisă a unor informații, protejarea față de o situație neplăcută, penetrarea unui obstacol. Acest gest este recomandat în fața grupurilor mari, și în interacțiunea, face-to-face. Gesturile rectiline, curbiline, triunghiulare au un rol esențial în lecțiile demonstrative, prilej cu care profesorul îmbină limbajul verbal cu cel nonverbal. * După viteza de execuție, putem remarca în comunicarea didactică: gesturi alerte (ridicarea din umeri pentru a indica lipsa cunoștințelor sau îndoiala) și gesturi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
etc.). Gesturile realizate cu mâinile sunt cele mai frecvente, vizibile și mai nuanțate în comunicarea didactică în vederea reprezentării și însuflețirii termenilor, simbolizării unor acte, ilustrării unor obiecte. Gesturile realizate cu mâinile pot îndeplini numeroase roluri: • de ilustrare: gesturile rectilinii, curbilinii, triunghiulare își dovedesc eficacitatea în descrierea obiectelor, a figurilor geometrice, a unor procese sau a unor fenomene (baterea vântului, ploaia, răsăritul soarelui etc.); • de orientare sau de dirijare a elevilor; • de atingere a elevilor cu scopul de a-i recompensa sau
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
teatrului, respectiv a teatrului ca formă de comunicare toate acestea, subsumate ideii de comunicare teatrală. Comunicarea teatrală este prezentată în literatura de specialitate din perspective similare cu planul comunicării propriu-zise, multe dintre concretizările acestor perspective luând forma unor modele liniare, triunghiulare 47 etc. Astfel, schema cea mai simplă este de tipul: Figura nr. 2. Modelul liniar al comunicării teatrale (1)48 schemă reflectând trei mari instanțe comunicative reperabile în comunicarea-teatru: * autorul creației dramatice puse în scenă autor care reflectă, în opera
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
regizorul (desigur, există și situația în care decalajul temporal și/sau cel spațial nu-i permit regizorului să ofere feedback creatorului piesei de exemplu, în cazul punerii în scenă a unor piese din alte epoci sau din alte literaturi). * * * Modelul triunghiular al comunicării teatrale plasează aceleași patru instanțe comunicative de mai sus (actorului subsumându-i-se, în cazul teatrului de păpuși, și păpușa) în raporturi diferite: Figura nr. 4. Modelul triunghiular al comunicării teatrale (1)51 În Figura nr. 4 se
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]