7,094 matches
-
au ținut frânele!”, medita nevăzătorul înaintând încet, dar sigur, mulțumind cu brațul liber, printr-un anume semn prietenesc folosit numai de el, șoferilor în cauză. A mai făcut doi pași. Se gândea deja că după următorii trei va fi pe trotuarul celălalt, dar nu a mai apucat să-i facă... Câteva secvențe de secundă, în spatele pleoapelor sale larg deschise, s-a derulat un film năucitor de rapid și de înfricoșător. În spatele autoturismului, care oprise brusc prin folosirea brutală a sistemului de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de delir colectiv... Cînd teatrele de vodevil și de frisoane sîngeroase s-au înmulțit în zonă, uneia dintre aceste artere, Boulevard du Temple, i s-a spus Bulevardul Crimei. Și nu pentru că s-ar fi comis vreo crimă abominabilă pe trotuarele, în cafenelele sau restaurantele sale, ci pentru că pe scenele acelor teatre bulevardiere se murea copios în fiecare seară, uneori cu litri întregi de sînge împroșcat pe scenă, pe costume și pe decoruri. Din toată această pagină de nebunie, din tradiția
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trei zile, cu stupidul Premiu pentru Proză scurtă al Librarilor Independenți din Departamentul île-de-France. 8. Cum să fac să nu o iau în brațe cînd o văd trecînd prin univers ? îmi fac o listă : de pus mereu în buzunar un trotuar de rezervă, cînd o văd că se apropie de mine scot trotuarul și trec pe partea cealaltă mă prefac neatent, întorc capul spre zid, mă zidesc în el trec prin zid sau : mă întorc brusc și o iau la fugă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Departamentul île-de-France. 8. Cum să fac să nu o iau în brațe cînd o văd trecînd prin univers ? îmi fac o listă : de pus mereu în buzunar un trotuar de rezervă, cînd o văd că se apropie de mine scot trotuarul și trec pe partea cealaltă mă prefac neatent, întorc capul spre zid, mă zidesc în el trec prin zid sau : mă întorc brusc și o iau la fugă înapoi, toată lumea va înțelege, (am uitat ceva esențial, undeva, cu zece douăzeci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ceva straniu. obiectele par încremenite ca într-un acvariu fără pești. nicio trepidație în aer, toate giruetele au încremenit, indicînd aceeași direcție - nordul. să înțeleg că ultima dată vîntul a bătut spre nord ? se întreabă X. X pășește pe asfaltul trotuarului ca pe un patinoar înclinat. Dumnezeule, unde sunt oamenii ? nu se aude niciun strigăt, nu trece niciun automobil. orizonul pare înghețat, cerul vidat, nicio vibrație urbană, nimeni nu iese din imobile, nimeni nu deschide vreo fereastră, cușca sufleorului universal este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
contact. X se miră că au avut timp să oprească motoarele, deși unele mai duduie cu frîna trasă. Cu cît se apropie de artera principală a cartierului, X constată că mașinile abandonate sunt tot mai numeroase. obiectele de pe străzi și trotuare par aduse de un torent. X se oprește pentru a se consulta cu Vocea. în fața blocului său ar fi trebuit să se încrucișeze cu doamna Bordaz (de obicei ea se întoarce cu Pexy în momentul cînd X coboară pentru a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de altfel des. X nu a întîrziat niciodată. Pentru el, lucrul cel mai important, dincolo de relația sa cu matilde... matilde, poate că ar fi trebuit să-i dea un telefon ! o va suna însă de la birou, da. X ridică de pe trotuar un ceas de mînă și privește ora : 6 și 37 de minute. nu știe de ce, dar povestea aceasta începe să-l obosească. X simte cît de ridicolă se anunță situația : să aștepți autobuzul într-un oraș pustiu. („De unde știi că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de cărucioare pentru handicapați, de cîrje, de bastoane și de proteze. Lucrează ca un robot, cu îndîrjire, fără să se plîngă de nimic, fără să schimbe un singur cuvînt cu Vocea. munca îi face bine. mai trece un an. spală trotuarele din fața marilor magazine, spală piețele, demontează tarabele. orașul devine locuibil. Inventariază depozitele de alimente. în uriașele frigidere are provizii de carne pentru cel puțin un mileniu. Centrala electrică a orașului funcționează pe pilot automat. Crede că va beneficia de curent
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
camera de zi, se înarma cu magicul aparat și mă filma pe ascuns, de la una din ferestrele care dădeau spre stradă... ea imortaliza astfel ieșirile mele pe poarta casei și cei aproximativ patruzeci de pași pe care îi făceam pe trotuar înainte de a dispărea din cadru pentru a trișa de fapt cu timpul, pentru a se asigura că îl va putea da înapoi (sau pentru a mai salva ce se mai putea salva). între mine și mama se instală treptat un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care găzduiesc viața de noapte. oamenii se trezesc tîrziu, iar străzile rămîn pustii o bună bucată de vreme, străbătute doar de cloșarzi și de măturători. stigmatele nopții erau vizibile și pe rue du Faubourgmontmartre : cutii goale de bere abandonate pe trotuare, pubele așteptînd să fie golite, dar vomitîndu-și deja din abundență conținutul, resturi de saltele improvizate sub unele arcade și porticuri... Cîteva cafenele tocmai se deschideau cu timiditate, chelneri obosiți scoteau cu mișcări lente scaune și mese pe terase, iar primii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
gigantică, o lentilă care mărește... am impresia că văd planete îndepărtate care ard, sau fulgere la marginea universului. Dar lumea mea rămîne în continuare liniștită, înghețată în tăcerea ei. Dacă ies pe balcon și las un pahar să cadă pe trotuar zgomotul se amplifică într-un mod înfricoșător, se propagă în aer ca și cum întregul oraș s-ar afla sub cupola unei catedrale cu o acustică desăvîrșită. ecoul ricoșează de la un acoperiș la altul și se stinge extrem de încet, după zeci și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decăzută la stadiul de pur obiect decorativ. în felul acesta eventualul intrus nu mai avea niciun dubiu : Casa monteoru se declara inaccesibilă, închisă pentru o bună bucată de vreme, le spunea tuturor curioșilor „stop, pînă aici, mă puteți contempla de pe trotuar, dar orice penetrare în intimitatea mea este interzisă”. — o, ce păcat, exclamă Guy Courtois. Vocea sa trăda o dezamăgire profundă, o mare ratare metafizică. — așteptați, nu e totul pierdut, i-am spus. Știam din aminitirile mele, de pe vremea cînd frecventam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de (osea? 4. Linie de tramvai? 5. Caracterul caselor? 6. Etajele? 7. Materiale din care sînt construite casele? 8. Propor(ia locuirii? 9. Propor(ia albilor în raport cu negrii? 10. Na(ionalitatea albilor? 11. Cur((enia str(zilor? 12. L(rgimea trotuarelor? 13. Tipul de iluminat? 14. Gur( de incendiu? 15. (coli? 16. Biserici? 17. Cafenele? 18. S(li de biliard?s 19. Institu(îi publice? 20. Instala(îi publice? 21. Uzine? 22. Alte remarci? Urmează indică(îi, cum ar fi, la
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întîia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoștea casa pe care o căuta. Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lată, rezemîndu-se pe mensole despărțite de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele și casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri, și din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile. Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți, în care se zărea prin întuneric atâta frunziș și atâtea trunchiuri, încît întinderea ei, deocamdată, nu se putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se pudra pe față în chip bătător la ochi, carminîndu-și prea tare pomeții slabi ai obrajilor, ceea ce în acea epocă se socotea încă scandalos. Mergea pe Calea Victoriei străbătând mereu cu repeziciune și cu repetiție același itinerariu, care cuprindea circular amândouă trotuarele. Ea spera în acest chip o aventură, care însă întîrzia să se întîmple. O singură dată, un elev de școală militară, indus în eroare de ținuta ei, se luă după ea și o urmări până acasă. Aurica năvăli în curte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și că chiar îi adusese unul, în perfectă bună stare, cu excepția unei semnături rase cu un briceag. Colegul îi mai povesti că moș Costache vine des să vadă casa, îi dă târcoale atente, privind-o cu mâinile la spate de pe trotuarul opus, ba urcă scările, ascultând uneori zgomotele din casă, că instalase, unicul în București, un dispozitiv care face ca becul electric, aprins cu comutatorul de jos, să se stingă cam în clipa când chiriașul ajunge la etaj. Asta, pentru a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau orele zece), căutând din ochi pe Stănică, pe care-l bănuia la pândă. Îl dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în marginea trotuarului, mâncând alune americane. - Coane Costache, te voi binecuvânta toată viața pedumneata și pe nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lor, dând o mărturie concretă de o iubire ce face vizibilă prezența lui Dumnezeu în lucrurile mici de fiecare zi. 4.2 Parabola drumului în căutarea fericirii Primul capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură adâncă în trotuar, sunt multiplele iluzii și speranțe risipite. • Cad. Sunt pierdut... Neputincios. • Nu este vina mea. Va fi nevoie de o eternitate pentru a putea ieși. Al doilea capitol • Merg pe aceeași stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
trotuar, sunt multiplele iluzii și speranțe risipite. • Cad. Sunt pierdut... Neputincios. • Nu este vina mea. Va fi nevoie de o eternitate pentru a putea ieși. Al doilea capitol • Merg pe aceeași stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar, sunt toate dificultățile, conflictele comunitare, prejudecățile, criticile. • Mă fac că nu le vad. • Cad iarăși. Nu reușesc să cred că sunt în același loc. • Însă nu e vina mea. Este încă nevoie de mult timp pentru a ieși. Al treilea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
vad. • Cad iarăși. Nu reușesc să cred că sunt în același loc. • Însă nu e vina mea. Este încă nevoie de mult timp pentru a ieși. Al treilea capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar, sunt lucrurile urâte ce mi se pot întâmpla în viață: o boală, o pierdere, un transfer de la o comunitate la alta. Le vad. • Dar cad iarăși, este o obișnuință! • Am ochii deschiși. • Știu unde sunt. • Este vina mea. • Ies imediat
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de la o comunitate la alta. Le vad. • Dar cad iarăși, este o obișnuință! • Am ochii deschiși. • Știu unde sunt. • Este vina mea. • Ies imediat de acolo. Al patrulea capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar, sunt acele lucruri la care, în sfârșit, pot să renunț sau să le relativizez. • Reușesc să ocolesc gaura. Al cincilea capitol • Merg pe un alt drum! Acum este rândul tău! Anexă O CERCETARE DESPRE FERICIREA PERSOANELOR ÎN VIAȚA CONSACRATĂ Dragă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
făcând temenele pe sub tivul perdelelor și împuțeau locul. Se auzea cam așa: - Horla! Prăbușește-i, tăicuțule, și frige-i pe moțîrcani! - Împărate, bea-le într-o linguriță inima târgului, cîntare-ar benga la ei! - I-a tras-o lui babeta de pe trotuar de nu mai avea aer... I-a pus-o lui cetățeanul cu pardesiu cărămiziu de-l spunea pe Tatăl Nostru direct la canal... - Ce zice? Ce zice? 21 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI deci sub fotoliile din față și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
locuitorii cartierului arătam ca niște aeroplane putrezite, numai că nu zburam. Trecea cățelul pe lângă noi și ne-ar fi pișat doar ridicîndu-și piciorul. Semănam juma cu niște garduri, juma cu niște copaci... Nu puteai nici să-ți rânjești fizicul pe trotuar, nici să te mîrțologești cu tramvaiul. Te citeau cu toții, care te vedeau, din care cartier provii... 48 DANIEL BĂNULESCU Grilajul de fier forjat. Și răzuind, dintr-un singur zvâcnet al teribilului rinichi al uriașului Șaptezecist, un întreg convoi rusesc, rulând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cîte-o pojghiță de carne, care să te sece la ficați, numai să fi încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit!... Trăgând niște sforăituri... Bă, Chiose, bre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]