9,257 matches
-
tot așa, această scurgere în trepte continua până când o mică parte a apei ajungea pe sol. Ploaia trebuie că avusese proporții deluviene. Gosseyn avea "norocul" să se afle într-o pădure cu frunze capabile să înmagazineze un fluviu. Scrută împrejurimile trunchiului lângă care îl prinsese ploaia Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda exploziei de mânie, se hotărâse să urmeze indicațiile Mașinii jocurilor. Acum, el aștepta, dorind mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să vadă dacă pe sticla geamurilor se vor proiecta ceva umbre. Dar valul de lumină rămase constant. Nici o mișcare. Nemulțumit, dar totuși hotărât, Gosseyn păși în plină lumină. Încă dinainte observase, la dreapta sa, o scară monumentală, cioplită în chiar trunchiul copacului. Îi urcă treptele și ajunse pe o terasă, care ducea la o ușă închisă. Ciocăni cu putere. După aproape un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin 20 de metri pe 30 ― accentuau opulența încăperii. Era evident că lumina ce se vedea de afară provenea de aici. Geamurile masive, strălucitoare, urmau curbura trunchiului de-a lungul unui întreg perete. În salon răspundeau șase uși. Gosseyn le deschise una după alta. O bucătărie, cu oficiu, camere frigorifice și o mică sală pentru prânz. Apoi alte cinci camere, fiecare cu sală de baie și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu era prea puternică, dar, când ochii i se obișnuiră cu penumbra, văzu că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de pași, dar Gosseyn avu impresia că hruba se prelungește mult dincolo de trunchiul arborelui. Închise ușa respectivă și, ducându-se într-una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de baie vecină. Se simți reîmprospătat, dar oboseala începuse să-și spună cuvântul. Se strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
femeiesc. Grosvenor își spuse că brațele și mâinile celor două făpturi se vor despărți probabil la un moment dat și atunci al doilea trup va putea să-și suporte propria greutate. Partenogeneza. Reproducere fără mijlocirea sexului. O mlădiță crescută din trunchiul matern ajunge să se despartă de acesta, devenind de sine stătătoare. Imaginea proiectată pe ecran părea să aibă și niște rămășițe de aripi. Smocuri de pene se vedeau la "încheieturi". Trupul, uimitor de drept, era acoperit cu o tunică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
face eforturi mari de gândire. Brusc a tras de hățuri, eu am venit în față ca împins, iar el a sărit jos cu o iuțeală care dovedea un lung exercițiu. Eram într-un pâlc de pomi cu zăpadă prinsă pe trunchiuri, ca un mușchi alb. Pe jos, un trup care zăcea pe spate. Nu-l observasem. — Alta-acum! a exclamat Petre și s-a apropiat de forma din zăpadă. Ce-i cu voi, oameni buni? Am coborât și eu, cu prudență. Mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe alee, Nicu, dimpotrivă, se afla între copaci. O luă pe urmele din zăpadă. Și ajunse în locul în care urmele se opreau. Era sigur c-o să găsească ceva misterios, dar nu găsi nimic. Pur și simplu Petre se ușurase lângă trunchiul unui copac, iar Nicu se gândi să facă la fel. 3 Liza, cățeaua albă a lui Costache, stătea lângă foc, făcută covrig. Începuse să îmbătrânească, îi cădea părul și-o dureau șalele, se ridica tot mai greu, dar Costache o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alta, mă rog? Poate pentru că anul e pe cale să treacă, iar firele din clepsidră se precipită acum, la sfârșit, să cadă de sus - jos. Poate că apele râurilor mele se apropie de cascadă. Poate că îmi adaug un cerc în trunchiul vieții, ca arborii, și cresc (deși n-am mai crescut de la 17 ani!) și văd mereu lumea din altă perspectivă. Simt că timpul a început, parcă, să curgă mai iute, ieri abia am prididit, că se și făcuse seară, azi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se adăposti lingă un trunchi, apărându-se de vântul năprasnic. Se gândi: "Un minut în viitorul îndepărtat; dar în minutul următor - unde?" Fără îndoială, nu exista nici un oraș. Numai copaci, o pădure nelocuită și o iarnă aspră de la început de ființă. Cită vreme stătuse acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu e aici, stă cu mine. Cu alte cuvinte, nici ranch-ul nu era pentru ea un acasă, dar se abținu de la întrebări. Venea toamna și pe lângă garduri creșteau arțari cu frunzele roșii, între pâlcuri de duzi și mesteceni cu trunchiul alb. Veterinarei îi plăcea ca și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri și forfotă, plănuind că așa ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui, și de multe ori se-ntrebase, chiar dacă nu i-o spusese, ce s-ar fi făcut fără el. De la geam, Omar nu îi zărea decât ochii printre ramurile de vișin. Ochii și coada care lovea din când în când trunchiul pomului. El nu o hrănise vreodată în toți acești ani, deși îi fusese părtașă în atâtea peripeții. De aceea, atunci împinsese cremona care ținea laolaltă cele două ferestre și șoptise în aerul de afară: „Eleonor, vino! Vino, fato, am să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
modifică și ea în funcție de relația cu ceilalți. Formele de manifestare ale limbajului corpului depind de relația dintre poziția mâinii cu aceea a spatelui și a picioarelor: odintre poziția mâinii cu spatele încovoiat (ținută umilă) odintre poziția mâinii cu umerii și trunchiul relaxat (ținută normală), odintre poziția mâinii cu capul sus sau aplecat (participare afectivă), odintre poziția mâinii cu ochii, care privesc drept (ținută hotărâtă), odintre poziția mâinii cu ochii, care se uită în jos (ținută umilă), odintre poziția mâinii cu modul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge...” . ENERGII SPIRITUALE! - iniile palmare descoperă energii: Mâna devine o întărire a minții și a energiei vitale/elixirul intern, alături de trunchi și membre/ elixirul extern. Relația dintre coordonările mișcărilor mâinilor și respirație se observă în concentrarea realizată în majoritatea religiilor prin apropierea mâinilor și prin îndreptarea ochilor înăuntru, la anatomia umărului de Leonardo da Vinci. Întărirea ființei se face prin combinarea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
multicoloane, De-a lor rugă-i plină noaptea, a lor dulci și moi icoane 28 {EminescuOpVI 29} (170) Împle văile de lacrimi de-un sclipit împrăștiet Când în cârduri cuvioase sus pe cer se mișcă - ncet. Înrădăcinată-n munte cu trunchi lung de neagră stâncă, Repezită mult în aer din prăpastia adâncă, A-mpăratului cel roșu stă măreața cetățue, (175) Poalele-i în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
arămie cu mari dunge de omăt Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el aude de departe Răsunând un glas de fată, ce venea din lunci deșarte (260) Și urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi Și cântarea durearoasă îl pătrunde în rărunchi: Greeruș ce cânți în lună Când pădurea sună, Cum nu știi ce am în mine, 30 {EminescuOpVI 31} (265) Greere străine? Că te-ai duce de-ai ajunge Noaptea de te-ai plânge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zice: Rămâi fata mea cu bine. Merg să scap pe sora mare și să auzim de bine. Trece selbele - argintoase, trece-o vale, un colcantaur 415Pînă vede dinainte-i răsărind pădurea de - aur. Mult frumoasă e pădurea cu-a ei trunchi de aur roș Ce în frunza lor cea moale suspinau întunecoși. Iarba lin călătorește, o peteală stătătoare Ce sclipind cu mii de raze sub al nopții dulce soare, 420Poartă-n galbenele-i unde spice cu mărgăritare, Flori de mac ce îmflă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar fi încremenit. Ne-ncrețite, plane, pale, Viorii au adormit. Rădăcinile în pături Sub pământ s-a-ntrețesut Și pornesc în mii de lături, Flori frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frumoase de fecioare, " De le mulg în donicioare. Căci să știi, iubite frate, Că nu-s codru, ci cetate, " Dar vrăjit eu sunt de mult Până când o să ascult Răsunând din deal în deal, Cornul mândru triumfal " Al craiului Decebal. " Atunci trunchi-mi s-or desface " Și-n palate s-or preface, Vei vedea eșind din ele Mii copile tinerele Și din brazii cât de mici " Vei vedea eșind voinici, Căci la sunetul de corn " Toate-n viață se întorn. " Rămâi, codri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și gros Că pe el merg cinci pe jos Și au loc cu de prisos, Că merg trei călări alături Și mai au loc pe de lături Caii mândri să și-i joace Când încolo, când încoace; Iar din negri trunchi de stânca. Peste valea cea adâncă, Pe de-asupra de cetate, De biserici și palate, Stă domneasca cetățue Ce cu crestele-i se sue, Repezite înspre nori Peste codri sunători, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolți Și cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acasă, mână caii în grajd, îi încuiă și intră în odaie. Pe vatra cuptorului, în cenușă mai licurea cîți-va cărbuni. Baba sta întinsă pe laiță și înțepenită ca moartă. El gândi c-a murit ș-o scutură. Ea era ca trunchiul și nu se mișca de loc. El trezi fata ce dormea pe cuptor. - Uite, zise el, ți-a murit baba. - Aș! asta să moară - răspunse ea suspinând. - Adevărat că acu e ca și moartă. Acu-i miază-noaptea... un somn amorțit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap, privea în gol. Sângele se prelingea după ureche, scurgîndu-se pe gulerul alb. Pilotul sări din carlingă și se repezi spre doamna Miga luîndu-i mâinile. Râdea nervos, cu ochi umezi. ― Mamă! Am scăpat! Auzi, mamă? Florence se așeză pe un trunchi de copac. Se uita peste umerii lui fără expresie. Locotenentul Ciobanu îl ajută pe Scarlat să se ridice. ― Ăsta nu mai are nevoie de cătușe. ― Așa cred și eu, rânji amar căruntul. Faceți economie la materiale. Cristescu îl măsură. Avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a cuceri spațiile clasice ale imaginației culturii populare. Avantajul unei reviste este exploatat până la ultimele consecințe și fiecărui etaj cronologic îi va corespunde, previzibil, un tip de narațiune destinat a ilustra potențialul de suspans și conflict ce fascinează cititorii. Acest trunchi al aventurii ca evadare este inseparabil de dialogul pe care banda desenată îl întreține atât cu temele ideologice dominante în mediul stângii radicale, cât și cu reperele în jurul cărora se organizează cultura populară de dincolo și de dincoace de ocean
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]