6,704 matches
-
tanc sunt patru oameni. Este mecanicul conductor care stă în față, și ceilalți trei nu-l văd, îi văd numai scaunul și dau cu piciorul în scaun. Dacă e ceva strigă: "Băi, trezește-te, pornește!" Este ochitorul care stă la tun, în spatele lui stă comandantul. Ochitorul stă între picioarele comandantului, care stă sus la turelă și, în dreapta, încărcătorul, care are cel mai mult loc, care ia proiectilul în brațe, îl bagă pe țeavă, se ferește, scoate tubul, îl ia fierbinte de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
le exersaserăm. Pentru că asemenea timpi sunt diferiți de ceea ce știam noi. O luptă în localitate... S. B.: Nu erați pregătiți pentru o luptă în localitate cu tancuri. M. M.: N-am fost pregătiți pentru așa ceva. Sunt anumite reguli, tancul are tun. Tunul are un anumit nivel de înclinare, minimă și maximă. Nu poți trage în afara nivelului de înclinare respectiv. S. B.: Da, a fost o armă inadecvată practic. M. M.: Da. Total inadecvată! În localitate, sigur, e impresionantă prin zgomot și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
exersaserăm. Pentru că asemenea timpi sunt diferiți de ceea ce știam noi. O luptă în localitate... S. B.: Nu erați pregătiți pentru o luptă în localitate cu tancuri. M. M.: N-am fost pregătiți pentru așa ceva. Sunt anumite reguli, tancul are tun. Tunul are un anumit nivel de înclinare, minimă și maximă. Nu poți trage în afara nivelului de înclinare respectiv. S. B.: Da, a fost o armă inadecvată practic. M. M.: Da. Total inadecvată! În localitate, sigur, e impresionantă prin zgomot și masivitate
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în afara nivelului de înclinare respectiv. S. B.: Da, a fost o armă inadecvată practic. M. M.: Da. Total inadecvată! În localitate, sigur, e impresionantă prin zgomot și masivitate. E bună mai mult să impună și să sperie. Vă dați seama, tunul se înclină la o anumită distanță, sub el e unghiul mort. Și să zică: "Băi, Mureșan a tras cu mitraliera de pe tanc și a împușcat nu știu câți!" Păi, dom'le, demonstrează! Dacă acela era la zece metri în față și era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
acela era la zece metri în față și era în unghiul mort... Sau au zis că am dat foc Bibliotecii. Cum să trag, cu spatele la Bibliotecă fiind? Al doilea aspect: clădirea, acoperișul Bibliotecii care a luat foc nu poți înclina țeava tunului atât de mult încât să nimerești vârful acoperișului. S. B.: Trebuia să stea aproape vertical. M. M.: Păi, vedeți? Sunt chestiuni care, sigur, se-aruncă public fără dovadă. S. B.: Deci, tehnic n-aveați cum să incendiați cupola Bibliotecii. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
22 decembrie. Ne-au băgat în locașurile de tragere, cu muniția pe care o aveam, și ni s-a spus să apărăm partea de lizieră. S-a creat un dispozitiv de apărare. M. M.: Păi, misiunea Divizionului era acolo, lângă tunuri. S. B.: Dar într-o zi au venit și aviatorii, cei îmbrăcați în haine albastre. M. M.: De la Regimentul de geniu al aviației. S. B.: Da, de peste calea ferată. M. M.: Întocmai, că mi-a zis Vasile că a cerut
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
TAB-uri, de cercetare, de ălea mici. S. B.: În fine. Deci, vă dați seama, milițienii au fost trimiși aproape de miezul nopții la gardul unde era poziția Bateriei I. M. M.: Unde voi apărați cazarma. S. B.: Și unde erau tunurile de calibrul 50 ale lui Preda, unde erau locașurile de tragere, cum aveam noi pe partea dinspre șosea. Din 22 decembrie erau peste tot astfel de locașuri și se stătea în ele. Noi n-am mai stat pe partea aceasta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aveam, că n-aveai de unde să știi... S. B.: ...cine a tras, cât a tras... M. M.: ...pentru că trăgeau și aiurea câteodată. Am început să o depunem în siguranță. Am luat tehnica la mână, că acolo s-a tras cu tunul și cu mitraliera. Întreține tehnica, pentru că se corodează, realimenteaz-o, repornește programul pregătirii de luptă, că aveam program, aveam aplicații pe subunități. S. B.: Instrucția normală. M. M.: Da, instrucția normală. Cam în trei luni am reușit, ușor-ușor, să le cam
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
stat în România, vol. 4, partea a II-a, "Revoluția din decembrie 1989 o tragedie românească", Editura RAO, 2012. 6 DLEN: Detașamentele pentru Lucrări în Economia Națională. 7 Poziția locul în care o baterie de artilerie antiaeriană își avea aplasate tunurile (în număr de 6) și propriul punct de comandă. 8 În mediul cazon, "ștoc" era termenul folosit pentru "stoc". 9 Documente secrete. 10 GAZ este sigla pentru gospodăria agrozootehnică. Unitățile militare aveau astfel de sectoare în care obțineau produse agroalimentare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dublu raport între prostie și imaginație prin lipsă și prin exces. În cazul de față, excesul se traduce paradoxal prin lipsă de imaginație. Discuția despre revoluție generează fantasma colectivă, proiectată inițial de Efimița : „Bătălie la poartă, soro : pis- toale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn !”. Există o încercare a unei primitive analize psihologice la Leonida care se află în posesia unei vulgate științifice, vehiculate cine știe la a câta mână și cât de distorsionat în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul Nae Ipingescu este maes- trul de ceremonii, cel care încalcă legea trăgând focuri de pistol în aer, focuri care dobândesc ecoul unor lovituri de tun în registrul lui „simț enorm și văz monstruos”. Petre- cerea, Lăsata Secului, marchează intrarea în perioada rituală a celui mai îndelungat post, care precede o sărbă- toare importantă, Paștele, o sărbătoare care posedă un caracter sacrificial, marcând patimile Mântuitorului și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
principiile respectării neamestecului în treburile interne, a suveranității fiecărui stat, bazarea comunității de interese pe respectivele principii etc., gândind că poate și "Genosse", tovarășul, nu-i prea avea la inimă pe ruși, care, spre deosebire de noi, mai puteau fi întâlniți cu tunuri și tancuri în unele cartiere din Berlin. Sub conducerea lui Walter Ulbricht și Erich Honecker RDG-ul, "stat al muncitorilor, țăranilor și intelectualilor germani", evolua în anii '70 pe coordonate economice pozitive, iar în politică urma fără abatere linia trasată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
externă excepțională"! Pinochet nu avea ce bază să ofere miniștrilor săi de externe și diplomaților chilieni și istoria ne-a arătat că în majoritatea cazurilor militarii n-au fost buni diplomați, fiind dispuși mai mereu să-și susțină ideile cu tunurile. Ca atare, politica externă a lui Pinochet avea să se axeze în primul rând pe confruntarea ideologică cu blocul sovietic și aliații săi, făcând din anticomunism prioritatea intereselor sale interne și externe. Specialiștii afirmă că dacă politica externă a Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Își trage numele de la indienii Chucos, cei care ar fi descoperit proprietățile cuprului, însemnând în limba lor "vârf de lance". În zonă, cuprul a fost exploatat și în vremea incașilor, exploatarea continuând după venirea spaniolilor care-l utilizau pentru fabricarea tunurilor. Dacă eu nu am reușit să ajung la Chuquicamata, avea s-o facă înaintea mea, în 1952, un tânăr medic argentinian, cunoscut sub numele de Che Guevara, care a descris "exploatarea sălbatică" a minerilor. Excursia la podgoria Concha y Toro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Între care era și unchiul meu Ruka, a aruncat cu pietre În ambasada germană. Petersburg-ul a decăzut, devenind Petrograd Împotriva oricăror reguli de prioritate a denumirilor. Beethoven s-a dovedit a fi olandez. Jurnalele cinematografice arătau explozii fotogenice, convulsiile unui tun, pe Poincaré În nădragii lui de piele, băltoace de noroi, sărmanul țarevici atât de mititel, În uniformă cercheză cu pumnal și cartușieră, surorile lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi, ca să se asigure că o a doua sanie, În care se află cufărul și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
expus unui ger polar, În speranța că se va Îmbolnăvi la timp, stând În fața ferestrei deschise, doar În cămașă de noapte (fereastra dădea spre Piața Palatului și spre coloana ei lustruită de razele lunii); a doua zi era Încă sănătos tun și Întâmplător profesorul de care se temea a căzut pe nedrept la pat. La șaisprezece ani, În mai 1887, a terminat gimnaziul cu medalie de aur și a studiat apoi dreptul la Universitatea din St. Petersburg, pe care a absolvit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cadavre, se ițește capul unui bătrân, un țăran-oștean, o arătare cu părul vâlvoi năclăit de glod și sânge, că până și mustețile pe oală îi sunt mocirlite. Doare, Gheorghiță? îl întreabă el cu milă pe tânărul plăieș cocârjat lângă roata tunului, cu pumnii adânciți în burtă. Olecuță, geme el încetișor, cu un zâmbet schimonosit, da' pe 'mnetale țapăn te-o mai otânjit păgânu' Mi s-o întunericit soarele de mi-or steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește. M-o miruit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sssst! Vine Domnul! dă alarma Duma. Toți sar, își ridică armele. Ștefan se apropie șchiopătând, ducând calul de dârlogi, însoțit de boier Vlaicu. E cu capul gol, cu pletele năclăite de sudoare, înzăoat, cu platoșa turtită... Se sprijină de țeava tunului... Respiră adânc... Rămâne tăcut, cu privirile ațintite peste câmpul de bătălie: Și războiul aista, îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a calului ce-și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mătănii. Sfinția ta nu-i în toate apele lui. Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în cale, să le dau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" "Paștele și dumnezăii ei de viață!!" Într-un luminiș de codru, tăiat de firul unui pârâu, printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]