5,154 matches
-
programată peste o jumătate de oră la cascada construită în mărime naturală în fața hotelului, cu stânci pe care apa se prăbușește ca la Niagara. Remarc, în fugă, ușor contrariat, că toți palmierii și florile, abundente, de la parter, care m-au uimit la sosire, dîndu-mi o senzație de basm exotic, sunt, de fapt, simulacre. Și "caii marini" din hol sunt din plastic. Poate și stâncile cascadei. Pentru a nu avea probleme cu parcarea mașinii, pornim pe jos. Zgomotul cascadei de la "Miraj" ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a făcut" istorie. Fabulează? Spune adevărul? Dumnezeu știe. Eu n-am avut niciodată, ca el, sentimentul că am decis "evenimente". Am fost "martor" chiar și atunci când am zis "nu". Mi-a lipsit și dorința de a fi mai mult. Mă uimește, însă, certitudinea cu care se referă la situația lui actuală. Eu aș fi un viespar de spaime, de griji, rămânând ca el, cu întreaga familie, în America. El pare calm, perfect adaptat la cursul vieții americane. Oare tot ce cunosc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pară nepăsător atât la frigul ce-i îngheață trupușorul lui firav, cât și în fața minunățiilor ce sclipesc în vitrină. Fetițele de 8 și 6 ani, ținându-se de mânuțe, tremură de frig în hăinuțele lor zdrențuite, și privesc cu ochi uimiți la frumusețea bradului împodobit, la jucăriile de tot felul, și mai ales, la păpușile care mai de care mai frumoase și mai bogat îmbrăcate, părând niște prințese din cărțile cu povești. - Ție care păpușă îți place mai mult? o întrebă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
sunt asigurate, a auzit o conversație, care mai întâi l-a înspăimântat, căci nu vedea personajele umane care vorbeau, iar apoi, când și-a dat seama că animalele lui: caii, boii, oile și asinul discutau cu grai omenesc, a fost uimit peste măsură! A făcut mare fitilul felinarului pe care-l avea în mână, și a privit la fiecare dintre ele, pe măsură ce vorbeau. Primul, a fost Murgul, calul mult iubit al stăpânului, de care acesta era foarte mândru, căci era un
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
M. Eminescu 130 {EminescuOpXVI 131} 78 [D. ANTIPA] [Iași, 11/23-14/26 octombrie 1875] [Nr. 258] Adresa dv. N-o 8637, prin care îmi anunțați "spre știință" că ați încuviințat permutarea școalei din cot. Ipatele în cot. Borăștii, m-a uimit întrucîtva, pentru că cuprinde în sine o procedură incorectă. Vă aduc aminte: 1. Că în actuala comuna Borăștii se află două școli, trecute în bugetul ordinar al statului și care n-au fost desființate nicicând prin vreo hotărâre ministerială, și anume
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
AUDIEREA Tocmai când îmi ocupam locul de lângă fereastră, lam văzut pe locotenentul major Silveșteanu intrând în birou cu dosarul de anchetă sub braț. Chestiunea mă uimi. Ieșea din tipic. Introducea în el ceva nefiresc. Prezenta o notă bizară. De obicei, ne călcau pragul subofițerii. Așa-numiții « tablagii ». Veneau cu adresa pentru repartizarea avocatului din oficiu, o înmânau secretarului, el îl chema pe director să desemneze avocatul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
accepta dacă aș fi sigur că prezența mea nu-i inoportună. Sunteți prea bun. Atunci îmi voi pune paharul lângă al dumneavoastră. Aveți dreptate, tăcerea lui e asurzitoare. E tăcerea pădurilor primitive, din care pândesc mii de ochi. Uneori mă uimește încăpățânarea cu care prea tăcutul nostru prieten se înverșunează împotriva limbilor civilizate. Meseria lui e să primească marinari de toate naționalitățile în acest bar din Amsterdam, pe care l-a numit, nu se știe de ce, "Mexico-City". Cu asemenea îndatoriri ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care am fost fericit.. Dar îngăduiți-mi să-l chem pe prietenul nostru, gorila. Dați din cap, în semn că-i mulțumiți, și mai cu seamă beți cu mine, căci am nevoie de simpatia dumneavoastră. Văd că declarația mea vă uimește. N-ați simțit nicicând nevoia bruscă de simpatie, de ajutor, de prietenie? Da, bineînțeles. Eu am învățat să mă mulțumesc cu simpatia. O afli mai ușor si nici nu obligă la nimic. "Vă asigur de toată simpatia mea", iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
am fost singurul (alături de un om de serviciu de la o crâșmă, cu care am înțeles că răposatul își bea în fiecare seară paharul de vin) care am mers până la cimitir și am azvârlit flori peste acel sicriu, ce m-a uimit de altfel prin bogăția lui. Apoi i-am făcut o vizită portăresei și am primit mulțumirile ei de tragediană. Pentru care pricină am făcut toate astea, spuneți-mi? Pentru una singură: mi-am luat aperitivul. L-am înmormântat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tale. Atâta vreme cât trăiești, cazul tău e îndoielnic, n-ai dreptul decât la scepticismul lor. De aceea, dacă ar exista fie și numai o șansă de a te bucura de spectacol, ar merita să le dovedești ceea ce nu vor să creadă, uimindu-i. Dar așa, te omori și ce însemnătate mai poate avea dacă ei cred sau nu, de vreme ce tu nu mai ești de față spre a te desfăta cu mirarea sau cu căința lor, de altminteri atât de scurtă, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mare băgare de seamă...Am înghițit...Îndată, prin trupul meu a început să alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către mine. Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor, odihnit și proaspăt ca niciodată. Ei! Cum ți se pare ceaiul, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
destul de restabilit pentru a-și da concursul. Trimisese anume pentru acest scop o scrisoare de chiar mâna ei. în adevăr, Elena întrebuința mai obișnuit telegraful, telefonul sau secretara. - Dumnealui cîntă? întrebă Sia, din fericire fără poftă de râs, mai mult uimită de acel talent. - Să vedem! Să vedem! spuse Rim Linei, cu aere pretențioase. Până atunci ce nu se poate întîmpla! . . . E drept că doamna Elena e îneîntătoare și audițiile ei prețioase . . . absolut prețioase . . . Făcând să sclipească în fața Siei strălucirea propriilor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de femeie. Trubadurul ridică obraznic mustața în sus, spre capra înaltă, strîngîndu-și ochii strălucitori subt pleoape, pe când mâna lui mică, ca de femeie, se propti viguros în grumazul murgului ce cabra, oprit brusc. Lică nu înțelesese apostrofa. Limbile străine îl uimeau si îi erau nesuferite. Nici n-avea cum să le înțeleagă, deoarece se învățau în cărți tot nesuferite. De la unguroaicele, nemțoaicele cu care uneori avusese legături, nu deprinsese nimic; mai lesne prindeau ele vorbe de la dânsul. Ca limbi străine, Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu nume de englez, firește, mister Whip, nu putea suferi pe Ada, fiindcă țipa când vorbea. Așa că Lică slujea de amortisment între ei, ținând fățiș partea jocheului, fiindcă de femeie era mai sigur și o putea împăca. Mister Whip era uimit de curajul lui Lică de a contrazice pe patroană fără să provoace țipete. In schimb, când veneau ordine de la Maxențiu, Lică se trăgea la o parte, ca unul care se spală pe mâini. Mister Whip atunci, ca revanșă, îi lua
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
afaceri, Mika-Le. se ocupa de corespondența destul de numeroasă a invitațiilor, mulțumirilor, scuzelor, felicitărilor etc. . . . Admirația ei pentru Elena dura mai departe. Elena binefăcătoarea găsise în Mika-Le o umilă slujitoare. Luxul, mândria, succesul, toate atributele acelea de "damă maro" ale Elenei uimeau pe domnișoara Norica, care, necutezând să~și exprime laudele în fața sorei ei, împreuna mâini extatice către Drăgănescu, profitând, firește, cât mai mult de buna dispoziție a cumnatului, măgulit în idolatria lui neclintită. Elena, conform programului fixat, nu-și amintea prezența
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vină? Tot ce se poate. Dar mai sigur, e inspirația care vine direct de la Dumnezeu în chip de înger. În cuvinte simple, pe înțelesul copiilor, autoarea reușește să creeze o lume magică, plină de farmec și culoare în care copiii uimesc prin perspicacitate, sensibilitate, spontaneitate. O alta, intitulată: Darul „Mulțumesc!”istorisește despre un băiețel voinicel, care își aștepta cu nerăbdare aniversarea, chiar de ziua Sfântului Dumitru. Băiețelul răsfățat, obișnuit să primească toate darurile pe care le cerea părinților și rudelor, află
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Mami, mami, dar dacă te ajut și eu în rugăciune, Dumnezeu nu va răspunde mai repede?! Vreau să mă rog și eu pentru un frățior sau o surioară... Vrei, mami? Mama zâmbea cu ochii strălucind. Minunea asta de copil o uimea. Îi spuse surâzând: - Uite cum facem: eu mă rog, se roagă și tăticul, te rogi și tu, dar să îi spui și îngerașului tău să îl cheme pe frățiorul lui și atunci el nu va veni singur, va veni cu
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
manifestat de studențime, de tineret? Cine delaționa și îndemna de pe trotuar la brutalități, violențe, cruzimi? Conștiințele de cârpă arătau pe cele care au ieșit din așa numita revoluție, marginalizați și agresați, traumatizați... Proiectați, domnilor, videocasetele revoluției furate și vă veți uimi de prezența masivă și eroică a tineretului pe baricadele morții neocolite pentru salvarea, din ghearele tiraniei comuniste, a unui popor atât de iubitor de libertate!... Și-n acest caz, ar mai fi cineva care să nu fie mândru de ei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
poporul român a avut oameni de seamă, de mărețe înfăptuiri, necunoscute de o Europă care ne-a luat sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
un om a cărui carte am citit-o pentru că l-am găsit în fiecare filă”... am încheiat citatul. Astăzi, stimat auditoriu, mă văd nevoită să caut iar piersicul cu pricina și să vă spun doar că domnul profesor m-a uimit din nou. Dacă din prima clipă când l-am cunoscut mi-a stârnit admirația pentru modul exemplar cum și-a trăit viața, acum, prin a doua carte, mi-a dat încă o lecție: aceea de a prețui fiecare clipă care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cotidiană. Eu recunosc că am trecut în viteză peste multe, înghițindu-le pe nemestecate și dându-le importanță doar în treacăt. Ca să rezum, că poate înflorește persicul a doua oară, pot spune că domnul profesor Mânăstireanu nu încetează să mă uimească. Încă o dată, în felul său unic, m-a „dojenit”, demonstrându-mi că domnia sa știe să trăiască sublim, picătură cu picătură, precum esența de trandafiri bulgărești. Domnule profesor, galant cum vă știu, veți găsi o scuză pentru efectul lecturii asupra mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
confecționer gămălii chibrituri, destrămător fierbător-uscător de păr, împletitor de panglică împletită, prinzători câini...Să știți că meseriile de mai sus nu le-am inventat eu, ci sunt „pe bune”prevăzute în nomenclatorul cu pricina. Dar cel mai mult m-a uimit clarviziunea guvernanților noștri care au legalizat vrăjitoria și alte practici de acestea care se credea că aparțin doar Evului Mediu cel întunecat. Autorul își consumă verva satirică într-un „război” cotidian cu guvernanții, calul de bătaie al tuturor relelor și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
mergeam prin iarba plină de frunze uscate, aproape fericit. Presupun că, încă de atunci, mă dovedeam sensibil la excitațiile luminii. Oricum, n-am uitat starea care m-a cuprins, în egală măsură limpede și misterioasă. Eram, ca sub o vrajă, uimit de ceea ce mi se întîmpla, dar și intimidat de aerul luminos care mă făcea să aflu că existam. Deodată, vraja s-a rupt. Am descoperit golul din jurul meu, am constatat că eram singur, că nu mai auzeam nici un zgomot din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tăblița de ardezie avea o părere proastă, dacă trebuiau plătite. În concepția lui, școala trebuia să le dea copiilor tot ce le trebuia pentru învățătură, de vreme ce îi lua de la treburi. Nu și-a schimbat opiniile nici când tata i-a uimit pe învățători, în ciuda faptului că mergea, practic, la școală doar un trimestru, pe timpul iernii. În acea vreme, școala din Lisa nu era o instituție de stat. Autoritățile habsburgice nu se arătau preocupate de luminarea satelor românești. Se mulțumeau să strângă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Vechiul Testament a fost prima mitologie care mi-a aprins imaginația. Am fost pus, apoi, de câteva ori să spun "Crezul" în biserică, onoare care mi-a dat aripi, îndemnîndu-mă să învăț pe dinafară "Cartea neamurilor" din Geneză, ceea ce i-a uimit pe mulți în sat. Clătinau din cap cu admirație când mă auzeau turuind un sfert de oră numai nume și cifre: că, la vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu și i-a pus numele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]