3,608 matches
-
îndeajuns de demn nu poate suporta ca problema lui să fie definită și soluționată de undeva de sus, lui rămânându-i doar să urmeze prescripțiile. Aici e toată diferența între artiști și vătafii ăștia omniprezenți cu aere de manageri, slugile umile ale funcționalului până-n măduva oaselor. Mie mi se acrise de rolul asta. − Da, dar să recunoaștem că e greu de trăit într-o lume de artiști. Eu sunt mai împăcată cu o funcționare parțială, cel puțin atâta vreme cât mi se respectă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îi aparține în sens forte, că adică intimitatea savuroasă a unui moment privilegiat nu poate fi răvășită de nedorite intruziuni exterioare. Dacă majordomul său ar fi în stare să țină piept iureșului lumii o viață întreagă, divinitatea însăși ar bate umil la ușă să fie primită înăuntru. Abia dedându-se tabieturilor stăpânul locuinței descoperă plenar matricea culcușului primitor, ce-i face cu putință regăsirea de sine, în curba placentară a repetitivului - o temporalitate matern-răbdătoare, elastică și, mai mult decât atât, fiabilă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cele cuvenite, după care gazdele conduseră echipa de arhitecți până la mașină în fruntea unui alai gureș, căci vestea vizitei se răspândise și prin corturile din preajmă, iar locatarii lor așteptau acum pe afară, comentând marea schimbare ce plutea în aerul umil al taberei cuprins deja binișor de întuneric. Cineva sugeră foarte pertinent, deși cu totul inutil, că ar fi fost nevoie și de un drum mai practicabil până la corturi; cu siguranță că amănuntul nu scăpase vizitatorilor, vizibil preocupați de testul draconic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că mai face și salturi, sugeră Bart. − Face, dar nu când vrea omul. Salturile își disimulează măreția în pașii ăștia mici, cu care unii totuși nu se sfiesc să înainteze, încrezători în puterea lor de a atrage într-o deschidere umilă diferența cea mare și râvnită. Ruptura de normă nu poate fi produsă la comandă, deși mulți încearcă din răsputeri să-i copieze pe genii. La noi, în Occident, teama de capcana lâncedă a banalității propulsează ieșirea isterică, printr-o smulgere
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sub pielea lui începu să se agite inoportun o maree de atingeri înecate în infinit. Femeia își trecu ușor mâna prin păru-i răvășit de vânt. Atunci Ian remarcă brățara ieftină ce-o purta, făcută dintr-un material atât de umil încât îi lăsase o dâră întunecată de cocleală pe pielea albă. Și lucrătura grosolană lăsa să transpară înspre el luciri boante, resemnate cu oprimarea obscurității și strălucind doar cu ezitări, mârâit precum o haită de maidanezi bătuți. Ar fi vrut
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
știa să primească un dar destinal bărbătește, însă acel moment îl luă complet pe nepregătite; ceva ignorat din ființa lui prinse a se întinde imperios de nevoiaș înspre femeia de alături - un căuș al penuriei ultime, tremurător și deznădăjduit, un umil golf uman, în care se legăna majestuos la ancoră marele vid. Se opri în loc jenat și-și îndreptă spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii în pământ, cerșind cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
exasperare de ingineri următoarea rebeliune fluidă majoră a materiei. Ian nu găsi nimic mai răsărit de contribuit la discuție afară de un penibil "au aerul trainic", mult mai la locul lui în gura unui turist asiatic. Dar Ondine primi cu mărinimie umila remarcă și-i răspunse zâmbind: "da, aerul ăsta rarefiat al aparenței dă trăinicie curgătoarei realități". Și-apoi iarăși, mai neliniștitor ca o amazoană mestecând pașnic într-o cratiță: "parcă n-am ști că obstacolele defensive ridicate de noi în calea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
i-a urât de moarte. Nu le putea ierta superioritatea lor intelectuală și morală, de aceea i-a Înlăturat pe toți cei care-l știau bine. Nici Ceaușescu nu-i suporta pe cei care cunoșteau situația lui de fost subaltern umil și nu de „revoluționar”, cum se prezenta mai târziu. El a avut o singură calitate: a Învățat norma supunerii și a atacului.fără menajamente. Și a fost animat de o nemăsurată „apetență pentru putere”, cum scrie Pavel Câmpeanu, sprijinită pe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
legătura între punctul de unde a pornit Sfântul Francisc și evoluția istorică. Punctul de pornire, care este fundamentul Regulei, este trăirea evangheliei după exemplul lui Cristos și în spiritul Sfântului Francisc, un spirit de iubire și de fraternitate, simplu, sărac și umil în suflet, cu dorința de a-i câștiga pe toți oamenii întru Domnul și în deplină adeziune cu Biserica Catolică. Logicii raționale, Sărăcuțul din Assisi i-a adăugat logica credinței, care este mai mult afectivă, bazată pe iubire, deoarece Dumnezeu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Raymund Netzhammer. El a imprimat Bisericii Catolice din România o stabilitate și un stil sobru, prin care ea a crescut și s-a impus cu demnitate. Catolicismul românesc a dobândit prestigiu. 3. Un model de preot, un model de parohie „Umilă era capela, umili erau și credincioșii” În istoria franciscanismului, Provincia Sfântul Iosif din Moldova a înființat pentru prima dată o secție de rit bizantin, unită cu Roma. O conjunctură favorabilă a făcut ca în 1929 doi preoți franciscani, dr. Dominic
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
nu voiam nimic altceva decât războiul. Atitudinea noastră într-o chestiune care, în fond și la urma urmei, nu ne interesa în mod direct, nu putea fi explicată altfel. Rugămințile stăruitoare și apoi declarațiile categorice ale domnului Sazonov, telegramele aproape umile ale țarului, diferitele propuneri ale lui Sir Edward, avertismentele marchizului de San Giuliano și ale domnului Bolatti, sfaturile mele presante, în sfîrșit, toate acestea fură zadarnice. Berlinul rămânea de neclintit. Serbia trebuia distrusă. Cu cât insistam mai mult, cu atât
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Forli. Acolo a trăit cu Anna Guidi, văduva unui țăran ruinat, unul dintre acei nenumărați țărani copleșiți de datorii și impozite, care și-au pierdut tot avutul și ajung în rândurile nenumăraților braccianti, zileri nenorociți. Alessandro, cu toate că era privilegiat, în comparație cu umilii zileri, a cunoscut și el, în mod direct, vitregia timpurilor. În noua lui familie, căci Anna Guidi avea cinci fete, cea mai tânăra dintre ele, Rachele, născută în 1892 și, care avea să devină mai târziu, soția lui Benito, conducea
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
timp să-l intituleze brusc Intrusa, dar nu ieșise nicidecum ceea ce și-ar fi dorit. Începuse chiar o a doua versiune a unui scenariu de teatru, dar iarăși renunțase. Nu avea calități de scriitor, constatase ea, ci de secretara umila, căreia i-ar fi plăcut că un oarecare domn să-i dicteze și ea să scrie. În cele din urmă concluziona că are absolută nevoie să meargă la un cenaclu literar unde să învețe să dea elegantă stilului, să analizeze
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
totuși, nu și-au pierdut identitatea, iar cea care i-a salvat a fost Tora legea, adică, de fapt, religia lor. În decursul a secole de persecuții, ei au reușit să-și dezvolte abilități de supraviețuire extraordinare, iar din meseriile umile pe care aveau voie să le practice comercianți și cămătari au făcut profesii de vârf prin care domină lumea modernă. Și-au refăcut statul, după 2000 de ani, dar mulți au rămas împrăștiați prin lume. Acolo unde au rămas, ei
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
foarte de timpuriu, încît în secolul al XIV-lea era deja la apogeu. Împrumuturile latinești le precedă în multe cazuri pe cele realizate de franceză, dar încep tot cu cele din domeniul religios: annunciare, apostolo, carità, confusione, imperio, pazienza, presentare, umile etc. Limba spaniolă a cunoscut, de asemenea, o puternică influență latină, determinabilă încă din primele texte, unde se întîlnesc împrumuturi ce aparțin cu preponderență tot domeniului religios: anunciar, apostol, avaricia, caridad, confusión, cristal, custodiar, deceso, emperador, humilde, martirio, paci-encia, presentar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a se complăcea în condiții de existență deplorabile, prin reducerea idealului vieții la simpla supraviețuire. De aceea, în vreme ce Vestul european cultiva omul activ, care cutează la înălțare (așa cum demonstrează elocvent stilul gotic), Estul și, în mod deosebit, românii cultivau omul umil și expectativ, care îngenunche și se prosternează. În acest climat, nu s-a putut dezvolta pasiunea pentru progres și acțiune, care să conducă la tendința pentru nou și orientarea spre descoperire, spre îmbogățirea cunoașterii și ameliorarea condițiilor de viață. În urma
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca niște școlari cuminți fără să pricepeți nimic (p. 49). De fapt, el vrea să știe dacă să dea curs poruncii tatălui de a-l urma în meseria de tăbăcar sau să încerce să stea alături de înțelepți în pofida originii sale umile : Murdă rindu-mi mâinile de argăseală, nu mi-aș murdări oare și sufletul ? Pot eu să devin filosof ? Eu, Eurites, un neisprăvit și un neobrăzat ? (p. 49). Într-o discuție particulară cu Socrate, tânărul îi declară direct că îl urăște din pricina
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la cei dependenți de generozitatea altora (p. 107). Diogene îl interpelează pe Aristip pentru faptul că acceptă o poziție de subordonare față de amfitrion : Salut pe filosoful Aristip. Nu și pe sclavul Aristip, care s-a așezat la coada mesei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bălmăjind în aburi vineți ! - Oedip, scena 9). Ulterior, când încearcă să-l oprească pe Oedip să-și afle originile de la slujitorul care l-a salvat cândva, regina e acuzată că se teme că soțul ei s- ar trage din oameni umili (Dar în trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege ; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oglindă. Ca și ea era infinit de stufoasă, de variată, de imprevizibilă.” Sartre 812. “Condeiul lor te-o asândi la moarte, Ironic te-o lovi și fără teamă, Tu nu băga însă nimic în samă, Căci mie sfântă-mi ești, umilă carte.” Aron Cotruș Știați că... - Cea mai veche carte din lume - peste 6.500 ani - este manuscrisul „Papirus Priss” și se găsește la Biblioteca Națională din Paris ? - Cea mai veche carte caligrafiată de pe teritoriul țării noastre, legată și prevăzută cu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
care fură depozitate într-un loc secret (ca pentru copii, surpriza trebuia să fie totală). Filip primi personal un colet mare, trimis de bunica lui, în urma telegramei. Îi răspunse pe loc în termeni exaltați: "Incomparabila mea mami iubită, îți sărut umil mâinile de zână, nobilele tale mânuțe, care au muzica în vârful degetelor: cu ce instinct ai ales cadourile!..." Într-adevăr, bătrâna doamnă, care nu era prea bătrână, dar, pe vremea aceea, orice femeie trecută de cincizeci de ani era considerată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care, cu îngăduință, se pot alătura celor multe evocate până acum. Dar iată povestioara orientală preluată dintr-un text-comentariu al filozofului Anton Adămuț asupra cărții Jurnalul unei biblioteci: Șahul Persiei e scăpat dintr-un pericol de moarte de unul dintre umilii săi supuși. Monarhul cheamă pe salvatorul său, îi dă slujba de grădinar pe lângă palat și îi promite să îi îndeplinească, la cerere, orice dorință. Toate mergeau ca pe roate până când, într-una din zile, grădinarul nostru se întâlnește pe una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
inefabilul, ascunsul, emoția sau viziunea, cu ascensiunea spirituală și morală. Ne cutremurăm și ne înălțăm în lumina tămăduitoare a sfeșnicului aprins în fața icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Editura Junimea, 2015. FRĂSILĂ, Petru. Libertatea de a fi ziarist. Iași, Editura Samia, 2005; De la om la om din culisele Televiziunii. Iași, Editura Timpul, 2011. GHEORGHIU, Traian. Miercurile de la "Însemnări ieșene". Iași, Editura Junimea, 1980. GHEORGHIU, Val. Uși celebre, uși umile. Album. Iași 2002; Ușile muzeelor literare, 2006. HANDOCA, Mircea. Din nou la Iași. Pe urmele lui Al. O. Teodoreanu Păstorel. București, Editura Sport-Turism, 1988. HATMANU, Dan. Autoportret în timp cu mai vechi și mai noi aduceri aminte. 2 vol. Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de înaltă considerație. Suflete, îngrijirea sufletelor, sete de suflete! Există vreo glorie mai mare în fața lui Dumnezeu și a oamenilor decât aceea a unui preot modest ori a unui călugăr care s-a trudit o viață întreagă, în cea mai umilă slujire a sufletelor, fără să ceară vreodată ceva pentru sine, în afară de harul de a putea mântui vreun păcătos? Aici, pe acest pământ nefericit, atenția oamenilor este atrasă de faptele mărețe și de situațiile eminente ori zgomotoase; dar atunci când vom trece
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]