4,618 matches
-
muream să fac asta. El ridică ochii din carte, zâmbind; se gândi că semăna cu fetele din Rhetia care stăteau în barăcile din castrum. Continuând să râdă, ea îi trecu două degete pe buze, îl înțepă o clipă cu o unghie ascuțită. — Am chef de joacă, spuse. Cred că știu niște jocuri pe care tu nici nu ți le închipuiești... Tunica îi alunecase de pe umăr, așa cum îi alunecase cu ani în urmă, într-o zi ploioasă, fetei de pe malul Rhenus-ului. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o contopire Într-un sentiment ce era și religios, dar și erotic. Ochii ei erau mai intenși, prin fixitatea grea a privirilor ce le pironea din când În când În mine, penetrându-mă fulgerător din firul de păr până În vârful unghiilor, am fost electrizat de sentiment pe loc. De atunci, mă duceam cât mai des la biserică, nu pentru că eram un mistic, ci ca s-o Întâlnesc pe ea; la Întoarcere spre casă (stătea În aceeași direcție cu mine) rămâneam În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nepotolită de scris: iată, lumina se-ngână cu Întunericul, stau culcat În patul cald, primitor, mă bucur fără motiv; nu-mi simt forma corporală a trupului; eu nu mai sunt În el, eu sunt În mâna care scrie, În vârful unghiei lăsând o dâră; „Martin, nu iei cafeaua?“; o solicitare, un viol violent al refugiului amniotic; mâna șovăie, se oprește, cade tăiată de orice elan, nu mai pot desena o literă, mă smulg din starea cataleptică, mă transform În rostire, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor În tot acest timp, și „Jurnalul lui M.“, student cu orgolii genialoide, Împărțit Între o viață erotică pe cât de absorbantă, pe atât de contradictorie și lecturi ascetice de critic În devenire; la pagina 399, după ce de mult ai Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Regală”, în timp ce ea însăși era „Copilul Roial”. - Foarte bine, scumpo. Dar ție cum îți merge? - Mai bine decât în alte dăți, mai puțin bine ca în cele mai bune zile ale mele. Mam, îți place? spuse Kara, arătându-i mamei unghiile, proaspăt vopsite în negru. - Foarte frumos, scumpa mea. Mă cam săturasem de atâta roz. Îl poți vedea peste tot în zilele noastre. A devenit de-a dreptul convențional. Kara se ridică doar pentru a aranja perna de sub capul mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la iveală o fotografie a catușelor. - Dar cu privire la asta? - Nu cunosc nimic despre arta evadării. Era de fapt un răspuns? - Asta înseamnă că nu le recunoașteți? - Nu. - E foarte important, insistă Sachs. Atunci interveni tânăra femeie cu ochi albaștri si unghiile date cu ojă neagră, care până acum doar se uitase la fotografie: - Sunt Darby. Bătrânul o privi calm. După un moment, continuă tot ea: - Originea lor e undeva prin secolul optsprezece și au fost folosite la început de Scotland Yard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
timp în urmă. Bang, bang... Kara mai sorbi o dată din cafea și hotărî că nu era îndeajuns de dulce, așa că își mai puse două pliculețe. Sachs privi mâinile abile ale Karei și apoi le privi pe ale ei. Două din unghii erau rupte, în timp ce ale tinerei erau perfecte, iar oja de culoare neagră strălucea. Avu un ușor acces de gelozie, pe care îl înăbuși imediat. - Știi ce este iluzionismul? o întrerupse Kara din reverie. - David Copperfield, răspunse Sachs. Houdini. - Copperfield, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să îi zic că merg la ea să văd cum se simte. - Chiar avem nevoie de ajutorul tău. - O, Doamne! Am ajuns să folosesc drept pretext starea mamei mele. O să ard în flăcările iadului penntru asta... Sachs mai privi o dată unghiile tinerei. - Încă un lucru. Ce s-a întâmplat cu moneda? - Uite-te sub cana ta de cafea, răspunse Kara. - Nu se poate. Sachs ridică în aer cana. Moneda era acolo. - Cum ai reușit să faci asta? Kara răspunse printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mai voia să îți spun ceva, ceva despre scorul de la test. Despre ce era vorba? continuă el scuturând din cap și privind spre tavan. Era clar tulburat. Despre ce era vorba? Sachs privea impasibilă, deși Rhyme observase cum una dintre unghii atacă decisiv cuticulele degetului mare. Api detectivul își pocni degetele. - A, da, îmi amintesc. A zis că ai obținut al treilea scor în ordine descrescătoare din toată istoria departamentului. Fața i se încruntă și îl privi pe Rhyme. - Îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
legate de caz. - Sigur, spuse aceasta. Fapte dezlegate... Rhyme le explică: - Mai vreau să aflu câteva detalii despre noaptea în care Magicianul a condus ambulanța cu bomba în incinta circului. Tânăra dădu din cap în semn de aprobare, pocnindu-și unghiile negre între ele. - Orice pot face să ajut, fac cu dragă inimă. - Spectacolul era programat să înceapă la opt, nu? îl întrebă Rhyme pe Kadesky. - Exact. - Și nu vă întorseserăți de la cină și de la interviul de la radio când Loesser a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cascheta de polițist și peruca brunetă de dedesubt, scoțând la iveală încă o dată părul roșcat. Folosind un prosop de la de Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și dezlipi și sprâncenele groase, apoi unghiile roșii false care le acopereau pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sale omniprezente, cu coperți de carton. - Numai o clipă, agent. Continuă să treacă în revistă ceea ce îl absorbea într-atât, luând ocazional notițe. Ea era cuprinsă de o stare de nervozitate. Își concentra atenția când asupra cuticulelor, când asupra vreunuei unghii. Cele două minute care se scurseră îi părură atât de lungi că avu senzația că aude și cum crește iarba. Of, Iisuse Hristoase, se gândi ea și, în cele din urmă, îl întrebă: - Bine, domnule. Care e povestea? A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unor urme de rugină, luase hotărârea să își revopsească mașina, neagră din fabricație. Alesese un galben țipător. Alegerea fusese doar un impuls de moment, însă de ce nu? Oare nu ar trebui ca sclipirile de moment să fie rezervate pentru culoarea unghiilor de la picioare, a părului și a vehiculelor? Numai că acum, din moment ce va fi nevoie să înlocuiască un sfert din tăblăria Chevy-ului și, oricum, va fi nevoie de revopsire, se gândi să aleagă altă nuanță. Roșu aprins fu prima alegere. Nuanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vinovată și de nesigură că m-a speriat. Nu mai semăna cu mama, semăna cu unul din prietenii mei prins când fura ceva. Încă mai ținea unul din cartonașele alea aplatizate cu mâna stângă, iar în dreapta avea o pilă de unghii - nu mă refer la una din aia de carton cu șmirghel, ci o chestie din aia de metal demodată, pe care le folosesc oamenii ca să-și scoată mizeria de sub unghii. Dar clar nu asta făcea mama cu a ei. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aplatizate cu mâna stângă, iar în dreapta avea o pilă de unghii - nu mă refer la una din aia de carton cu șmirghel, ci o chestie din aia de metal demodată, pe care le folosesc oamenii ca să-și scoată mizeria de sub unghii. Dar clar nu asta făcea mama cu a ei. Acum știam exact ce făcea, dar tot nu mi se părea logic. Mă privea și încă nu-mi spunea nimic, gura o avea ușor deschisă, iar ochii ficși - aproape ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu poate vorbi: aproape că mă așteptam să-i apară spume la gură. — Mamă, ești bine? Eu sunt - Sally. Răspunde-mi, pentru numele lui Dumnezeu: ce se-ntâmplă? — Eu... eu... începu ea în cele din urmă și puse pila de unghii jos pe suprafața de sticlă, ridicând mâna cealaltă de pe cartonaș și lăsându-se ușor pe spate în scaun. Acum vedeam bine cartonașul: Jocul Celor Două Jumătăți, scria pe el, cu roșu pe un fundal verde dungat. O, rahat. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cai. Înainte să se facă loteria și lozurile astea instant. — Dar nu înțeleg - asta nu se întâmplă de când a plecat tata? Mamă? Oh, nu, mamă, te rog, pentru numele lui Dumnezeu, te rog să-ncetezi cu asta. Luase pila de unghii și răzuia din nou la nenorocitul ei de Joc al Celor Două Jumătăți. — Nu, Sally, n-am s-o fac. Aș fi preferat să nu știi despre asta, dar acum că știi n-am de gând să te mint. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și să-mi ia câte ceva sau din astea. Avea degetele lungi și cam de fete - o secundă nu mi-am dat seama de ce arată-așa, da’ după aia mi-am dat seama un pic uimită c-avea și lac de unghii pe ele. La dracu’, m-am gândit, cu asta chiar a mers prea departe. Doar a zâmbit și mai mult, și-a tras înapoi mâna și și-a apucat-o în față cu cealaltă, fin și delicat, ca un dansator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dreptate. Dat fiind că fusese suficient de amabil încât să-și pună pantaloni ca să ne menajeze sensibilitatea de modă veche, te puteai gândi c-ar merge până la capăt, să-și șteargă rujul și pudra și să-și taie părul și unghiile. Și totuși, vezi așa ceva în fiecare zi în Soho sau, într-adevăr, la televiziunea din zilele noastre. Stacey și Lena găsesc, desigur, că e amuzant. Se străduiesc din greu să-l convingă pe „Crystal“ să-și pună hainele de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar nu aveau nici o logică. Tot ce știu e că n-am ezitat nici o clipă să mă ghemuiesc lângă el și să-i iau mâna. O mână atât de bine cunoscută mie și în același timp atât de străină, cu unghii murdare și un strat subțire de jeg. Mă privea și nu eram sigură dacă știe cine sunt: avea în ochi atât de multă tristețe și disperare că mi s-a tăiat răsuflarea și o clipă sau două mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sfatul, probabil toți purtând saboți olandezi. După ce a văzut că vecina purta o proteză medicală cu pernă de aer și s-a prefăcut că se interesează de afecțiunile cu denumiri dezgustătoare ale piciorului femeii, inclusiv (dar nu numai) fasceită plantară, unghii încarnate, nevroame și monturi, Leigh a făcut nț-nț-nț cât a putut ea de compătimitor, după care a dat fuga pe scări să se uite în regulament. Spunea acolo foarte clar că proprietarii aveau obligația să acopere cu covoare optzeci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-i așa că e frumos? Se pare că partea asta nu l-a deranjat pe Duncan. Leigh și Adriana au schimbat priviri între ele, apoi s-au uitat la Emmy care era complet preocupată să-și roadă o pieliță de la o unghie, străduindu-se evident să nu izbucnească în plâns. Deci, asta era. E drept că vârsta tipei, faptul că a fost majoretă, chiar și numele ei, vai-atât-de-drăguț, te cam înfuriau, dar nu erau de netolerat; faptul că și ea dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
capului și arătă degetul mijlociu. Făcu chestia asta fără să ridice privirea, absorbită încă în conversația telefonică. — Da, querido, da, da, da. O să fie perfect. Perfect! Ne vedem atunci. Coborâ puțin vocea. — Abia aștept. Sună minunat. Mmm. Pupici! Apăsă cu unghia lăcuită cu roșu pe ecranul iPhone-ului, căruia îi dădu drumul în poșeta supradimensionată Bottega Veneta. — Cine-i norocosul de săptămâna asta? întrebă Gilles când Adriana se apropie. Întoarse scaunul rotativ spre Adriana care, știind că toată lumea din salon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în scobitoare. Duncan i-a oferit ei paharul din mâna stânga, împingându-l cu degetele apăsate pe partea plata a piciorului. — Amîndouă sunt vodka martini. Ăsta e simplu, iar ăsta — când a întins mâna dreaptă, ea a observat că avea unghiile curate și albe, cu pielițele moi și îngrijite — este cu adaos de suc de măsline. Pe care îl vrei? Doamne Dumnezeule! Ai zice că asta ar fi fost de ajuns să te dezguste, dar nuuu, nu pe Emmy. Ei i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații hotelului Costes, Emmy zâmbi. — Mă cheamă Emmy, spuse ea. El surâse și-i întinse mâna. N-avea verighetă, unghii roase sau lăcuite — numai semne bune. — Paul Wyckoff. Am auzit din întâmplare ce ți-a spus măgarul ăla... Fir-ar să fie. Era clar ca bună-ziua: în ciuda jeanșilor clasici, a bunelor maniere și a dorinței ei arzătoare de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]