4,632 matches
-
de convingătoare Încât să aflu unde ascunsese hârtiile. Începeam să mă Întreb dacă tot exercițiul ăla nu era, cumva, decât pur și simplu cea mai crasă dovadă de sadism din partea lui Heydrich. Comandantul lagărului ieși din baraca lungă să ne ureze bun-venit. Ca toată lumea din Bavaria, mai avea multe de Învățat despre ospitalitate. În cea mai mare parte, nu avea decât pedepse de oferit. Ne spuse că erau copaci mai mult decât suficienți prin preajmă ca să ne spânzure pe fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aducă carnea de porc în tindă! Hotărî Natalița. Eu o să iau coada! strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu sămânță de cânepă. Eu m-oi mulțumi cu beșica de porc, ca s-o am la urat, murmură, înțelept, băiatul cel mare, Ivan. După ce îmbucară, își puseră cizmele, căciulile din piei de miel țurcan, îmbrăcară cojocelele din piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe la cuptor, acrind borșul de porc, adu o ulcică de apă! A murit Gheorghe! țipă Saveta și căzu fulgerată din mâinile înțepenite ale cumnatului. Vai de mine! țipă și Ileana, speriind cei trei copilași, care se pregăteau să începeapă a ura. Vasile își reveni din șocul nefastei știri, aruncă o cană de apă pe fața albă a Savetei, aruncă o privire poruncitoare Ilenei și strigă copiilor să-și spună „piesa”. După ce s-a sfârșit urătura, bărbatul le dădu câte un colac
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine de la, meșterul Luca și-a înălțat paharul deasupra mesei și a închinat în cinstea lui Theo, Fii binevenit, băiete! i-a urat lui Theo, primindu-l în cinul pictorilor de biserici, nu voi uita însă zâmbetul melancolic al lui Theo, nu se bucura?! Eu așez între meșteri cu multă băgare de seamă ceaunul cu mămăliga caldă, preparată de fratele Rafael, castronul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
punerea pe picioare a acestei reviste stupide. Ultimul lucru de care mai avea nevoie lumea asta era încă o revistă pentru femei! Dar, dacă era să fie sincer, adevărata sursă a supărării lui era Mai. Îl înnebunea. O ura! O ura atât de mult. Cum și-a putut imagina vreodată că era înnebunit după ea? În nici un caz nu îi va mai răspunde la telefoane. Niciodată, aia a fost ultima dată, ultima și cea din urmă... S-a plasat în spatele mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
e în Donegal, știi tu... Îmi ador slujba. Îi dădea înainte, în timp ce înaintau pe străduțele umede și înguste. Când au ajuns la hotelul de pe strada Harcourt, a ajutat-o cu cele câteva bagaje pe care le avea și i-a urat ședere plăcută în Irlanda. Malone’s Aparthotel era o specie nouă și ciudată de hostelărie - nu avea nici bar, nici restaurant, nici room-service și nici nimic altceva, cu excepția a treizeci de camere, fiecare cu o bucătărioară atașată. Lisa făcuse rezervare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ar fi trebuit să se îmbrace mai puțin extravagant când îi vizita, pentru a mai domoli din diferență. Dar avea nevoie de cât mai multe lucruri, de toată acea armură, astfel încât să nu fie trasă înapoi, înghițită de trecutul ei. Ura toată treaba asta și până la urmă ajungea să se urască pe sine. De ce nu veniți voi să mă vizitați pe mine? întrebă Lisa. Dacă ei nu făceau drumul de o jumătate de oră cu trenul de la Hemel Hempstead până la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a reușit să deslușească ceva din văicăreala lui Molly. Aparent, mami era răutăcioasă. De fapt, se părea că mami era îngrozitoare. Iar Molly nu o plăcea pe mami. Un urlet isteric îi aduse la cunoștință lui Ashling că Molly o URA pe mami. Îi spăl păturica preferată, spuse Clodagh în defensivă. E în mașina de spălat. —Vai, Dumnezeule mare! Molly înnebunea când era despărțită de păturica ei magică. La un moment dat era flaușată, până când dințișorii lui Molly au transformat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
camera ei de hotel și a fumat țigară după țigară, așteptând ca Rohypnol-ul să îi aducă patru ore de uitare. Dar aceleași gânduri negre i se învârteau în cap. Era oripilată de sarcina enormă care o aștepta la Colleen și ura faptul că se afla aici. Dar nu exista nici o cale de ieșire. Nu se putea întoarce la Londra. Chiar dacă ar fi fost disponibil un post de editor - ceea ce nu exista momentan - prestigiul ți-e dat de ultimul loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-se la coapsele destul de mari ale lui Joanne. Și, în plus, câte sticle de lapte poți cumpăra cu treizeci de lire? Cred că mă cam iei de proastă. Înapoi pe stradă, Lisa era terminată. Îi lipsea Londra atât de mult. Ura faptul că este aici și că trebuie să treacă prin așa ceva. Avea un apartament foarte frumos, doar al ei, în Ladbroke Grove. Ar fi dat orice să fie acolo. Apoi a simțit cum o cuprinde o senzație acută de epuizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu spatele extrem de drept, către peticul de iarbă, amuzată puțin de admirația pe care o simțea. Păsările ciripeau în lumina serii care se lăsa, aerul era plin de mirosul ierbii și al pământului și, pentru câteva secunde, parcă nu mai ura totul. —Aici. A condus-o către un strat de plante și s-a ghemuit jos, cu picioarele sub el. Pentru a se arăta deschisă, Lisa s-a chircit și ea, cu jumătate de inimă, lângă el. Ai grijă la costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ea dădu din cap. Vor ajunge aici în curând. Cu siguranță înainte de ora zece. Dar, vezi tu, pe aici ora nouă e doar o vorbă. Lisa simțea cum se naște un demon negru în ea. Imbecila asta de țară. O ura din tot sufletul. — Dar stăm noi cu tine până ajung ei, se oferi el cu un zâmbet galant. Și-a băgat degetele în gură, a fluierat tare și-a chemat înapoi prietenii care se îndepărtaseră. Nu e nevoie, încercă Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un rânjet, după care lătră: Pentru numele lui Dumnezeu, Ashling, arată-ți vârsta, nu limita de viteză. Lisa era amuzată. — Da, chiar, care este limita de viteză în țara asta? —Șaptezeci, spuse Jack trântind ușa biroului după el. Ashling îl ura din nou. Lucrurile se întorseseră la normal. Chiar dacă Marcus Valentine nu avea numărul ei de telefon de la muncă, Ashling a tresărit toată când, la patru și zece, Trix i-a întins receptorul și a spus: — Te caută un bărbat. Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fără prea multă convingere: —Să o ascultați pe Ashling. —Și pe Ted, adăugă Ted, strâmbând din buze spre Clodagh într-o manieră care lui i se părea a fi suavă. — Și Ted, mormăi Clodagh. Înainte să plece, pentru a le ura distracție plăcută, Molly puse mâna plină cu gem de afine pe fundul lui Clodagh. Din nefericire - sau poate din fericire - ea nu a observat. 30tc "30" De îndată ce Clodagh închise ușa de la intrare, începură să se audă smiorcăielile lui Craig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ajunsese pe marginea scaunului pe care stătea. —Ai fost promovată în acea perioadă? —Păi, nu. Clodagh fusese dată înapoi. Cum să explice că nu aveai cum să fii promovat decât la nivel de supraveghetor și că toată lumea de acolo îi ura și îi compătimea pe supraveghetori? —Ai dat vreun examen pentru agenți de turism? Pe Clodagh aproape că o apucă râsul. Ce idee! De asta pleci de la școală, nu? Ca să nu mai fi nevoit să dai examene niciodată. Yvonne se jucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o slujbă la o... revistă. —Ai vrea să lucrezi la o revistă? spuse Yvonne, abia abținându-se să nu zâmbească. Clodagh dădu cu grijă din cap. —Cui nu i-ar plăcea, dragă? cântă Yvonne. Clodagh ajunsese la concluzia că o ura pe târfa asta puternică și lipsită de milă. Îi spunea „dragă“, când avea pe jumătate din vârsta ei. — La ce fel de salariu te-ai gândit? întrebă Yvonne, răsucind cuțitul în rană. —Eu nu... păi... nu m-am gândit... Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
câteva ori ceva ce se numește „nivel“, Niell a declarat, într-un final, scena pregătită. Dar, exact când era gata să înceapă, Mercedes a intrat în cadru pentru a-i aranja fusta lui Dani. Era puțin boțită, minți ea. Mercedes ura atât de mult faptul că Lisa furase ședința foto, încât născocea lucruri pe care să le facă, astfel încât să simuleze că ar conta și ea pe acolo. A mai durat cincisprezece minute până când Niall a fost pregătit din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prinsă între emoții conflictuale. Îmi pare rău, dar m-am pregătit să merg să îi văd și au trecut secole... Mi-am luat bilet de tren, plusă ea. În timp ce el devenea din ce în ce mai închis, intestinele ei păreau că se înnoadă. Se ura pentru că îl dezamăgește, dar fie îl dezamăgea pe el, fie îi dezamăgea pe ai ei. Îi plăcea să se conformeze, și aceasta era cea mai urâtă situație în care se putea afla, o situație în care orice ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Janet și Owen împărțeau bancheta din spate cu un aspirator. Ashling stătea în față, ca un adult, în timp ce traversau țara, oprindu-se la magazine mici de electrice din orașe mici. Chiar de la prima întâlnire, ea a observat neliniștea lui Mike. —Urează-mi succes, spuse el, în timp ce lua dosarele cu broșuri. Băiatul ăsta nu ar lua nici măcar o răceală. Și nu vă atingeți de nimic. Prin fereastra mașinii, Ashling privea cum tatăl ei își saluta clientul în curtea din față și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
respirația, tânjea după un mesaj de la el, dar, din nou, nimic. Dezamăgită, a închis telefonul. În acea seară, după călătoria culinară în timp - cotlete, piure și mazăre din conservă - a decis să îl sune. Avea un pretext bun: să îi ureze succes pentru numărul cu Eddie Izzard. Dar i-a răspuns robotul - din nou. Avea o imagine oribilă în minte, în care el stătea în apartamentul său, ascultându-i mesajul, dar refuzând să ridice receptorul. Incapabilă să se controleze, a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ajuns că îi fuți nevasta în patul lui? Nu ai nici un pic de respect? —Scuze. El s-a îmbrăcat într-o liniște absolută, după ce aruncase hainele de pe el abia cu o oră în urmă. Când te mai pot vedea? Se ura pentru că era nevoit să întrebe asta, dar nu avea de ales. Era terminat. — Te sun eu. —Pot să plec de la muncă oricând vrei. Am vecini, spuse ea, printre dinți. E imposibil să nu observe ceva. Păi, poți veni tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Aventură. Corpul începu să i se miște spasmodic - chiar avea o aventură. Se lăsă copleșită de enormitatea acestei afirmații. Dacă era prinsă? Dacă afla Dylan? Aproape că i se opri inima la acest gând. Va pune punct. Chiar acum. Se ura, ura ce făcea și, dacă se putea opri înainte să afle cineva, putea să repare totul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Animată de dorință, a ridicat receptorul. —Bună, eu sunt. —Bună, eu. Vreau să ne oprim. El oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am săturat să fiu tratat ca un căcat. Nici măcar nu mă lasă să intru în cafeneaua de vizavi ca să cumpăr ceai. La pachet. Ashling nu crezuse niciodată că lui Boo îi place să stea pe străzi, dar nu realizase că ura situația atât de mult. Am parte de atât de multe abuzuri. Oamenii îmi spun că sunt un nemernic leneș, că ar trebui să îmi iau o slujbă. Mi-ar plăcea la nebunie să am o slujbă. Urăsc să cerșesc, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Marcus. Dar nu. Era Ashling. Clodagh nu se aștepta ca ea să vină. Cu siguranță, nu era pregătită pentru asta. Și furia necaracteristică a lui Ashling amplifica toată nebunia. Clodagh fusese întotdeauna înconjurată de dragoste, dar dintr-odată toată lumea o ura, inclusiv ea însăși. Era o ratată, o nenorocită, încălcase toate regulile și nu urma să fie iertată. Abia după ce a plecat Ashling, a început să plângă. S-a suit înapoi în pat, în așternuturile care încă miroseau a sex. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bănuind că era ceva liniștitor în treaba asta. Nu era oare eliberator să fii absolut incapabil, să nu ai de ales, decât să lași pe alții să preia controlul? Ei bine, se pare că nu. Era incapabilă să funcționeze și ura starea aceasta. Ar trebui să meargă la muncă. Era nevoie de ea acolo. Colectivul de la Colleen era prea mic pentru a își permite să lipsească, mai ales că și Mercedes și Ashling erau indisponibile. Dar nu îi păsa. Nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]