3,550 matches
-
fugea în gol și urma căderea. Am împins fotoliul (nu mai conta, oricum îl mutasem fără să vreau din loc) și-am tras de clanța dulapului. Bineînțeles că nu s-a deschis, era încuiat cu yala. M-am aplecat, am vârât mâinile sub el și, opintindu-mă din răsputeri, l-am ridicat vreo doi centimetri, apoi i-am dat drumul pe podea. S-a auzit un clinchet metalic, și ușile au sărit în lateral, cu limba yalei atârnând intactă și neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuia decât să întind mâna și să mă servesc. Ne regăseam cu toții acolo, într-o complicitate bolnavă: funcționari și angajați, profesori și personal TESA, cu fișele postului prinse cu agrafe sovietice de prima pagină. Mi-am scos întâi dosarul meu, vârât printre colegii de la litera R. Bănuiam ce scrie pe el, rămăsesem, la 38 de ani, unul din puținii lectori: restul colegilor promovaseră între timp, pe fișele lor era tipărit „CONF.“ sau „PROF.“ - genul de titlu care se scrie cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colecțiile din „Analele Universității“ (un nume parcă predestinat să se-odihnească în clădirea asta), am tras cu urechea. Dinspre geam venea un zgomot, un fel de păcănit ritmic, de atelier în miniatură. „E țeava.“, mi-a explicat Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam unde trebuie. Căldura se evaporase din încăpere, țevile păcăneau de pomană; mai degrabă îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intrăm la bibliotecă.“ „Te-ai sonat?!“, s-a enervat el, aproape pe bună dreptate, „Ce facem, controlăm douăzeci de mii de volume?!“ „Douăzeci și două de mii...“, l-am corectat eu, după care i-am smuls lanterna și i-am vârât-o în ochi. „Am donat și eu câteva, de-alea cu roboți și proteze. Stau la dungă, după vitrină, cu paginile netăiate.“ „Du-te-n babardeli cu donația ta!“, a recuperat Mihnea lanterna. „Nu mai pot eu că ți-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mi-am pipăit buzunarul de la blugi: îndesasem acolo mobilul și-un briceag elvețian. „Tot supărați?“, am căutat să deschid o discuție. Bineînțeles că nu mi s-a răspuns; doar taiwanezul a venit repede lângă mine și, zâmbind fericit, mi-a vârât tava sub ochi: „Kaffee? Tee?“ Îmi venea să-i zic Kaffee mit Milch sau Melange sau Doppel Cognac, ceva imposibil, care să-l sâcâie și să-l dezorienteze. Îmi mai plăcea și cuvântul Schlagobers, suna a nume de împărat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
subsol la un vraf de corespondență. Ghiciți cu cine era prieten T. O’ Donnell și cui îi scria scrisori înfierbântate de-amor?“ „Bărbat sau femeie?“, m-am avântat. „Depinde cum vrei s-o iei.“, m-a temperat Mihnea. Și-a vârât din nou nasul în ceașca de ceai, prelungind suspansul. „Îți spun doar inițialele, așa cum apar pe colțurile plicurilor.“ „Lasă-mă să ghicesc: doamna T.?“ „Nu, dar ești pe-aproape. Inițialele sunt: V.RO. Iar scrisorile sunt adresate unui anume Lou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care am coborât și m-am uitat cu-atenție în jur. Nu mă urmărea nimeni. M-am urcat în primul 38. Mi-am taxat biletul, aparatul a cloncănit corect, imprimând data: 23.12. Am tras biletul înapoi și l-am vârât în buzunar, lângă briceag. Apoi m-am așezat pe-un scaun, nu pe oricare, pe ultimul. De-acolo, vedeam totul. Călătoream cu vagonul doi, singur, calm, încărcat de frig și amintiri. Nimerisem un tramvai vechi, un soi de 21 de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chiar măricel. Exact cât să nu dea naștere la suspiciuni. Mi-am recuperat hanoracul din cuier, bucurându-mă că mănușile și căciula sunt la locul lor. Încă o dovadă că eram la Viena. Apoi m-am înfofolit și, cu Pif-ul vârât în în compartimentul impermeabil al hanoracului, am ieșit din cafenea. Afară, m-am oprit pentru o clipă, înainte să traversez. Firma „Rocco“ sclipea tulbure, deșirată de frig. Literele nu se mai distingeau toate, filamentele subțiri de neon pâlpâiau sub crusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zid, în vacarmul metalic; într-un fel calm și pervers, aproape le iubeam. 38-ul a tras în circumferința de la Schottentor. Vagonul s-a oprit și ușile au culisat, cu rârâitul lor constant și serviabil. Am strâns Pif-ul, l-am vârât la loc la piept și-am sărit pe peron, în mijlocul călătorilor. Trebuia să mă grăbesc. Am împins mulțimea și, fără să-mi mai pese de nimic, am început să alerg spre hotel. Viena strălucea de tristețe și sărbătoare. Orașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ganea, privind cu dispreț în jur. E întunecoasă și fereastra dă în curte. Aproape în toate privințele, n-ați venit la noi la momentul potrivit... Ei, dar nu-i treaba mea; nu eu dau camere cu chirie. Pe ușă își vârî capul Ptițân și-l chemă pe Ganea; acesta îl părăsi în grabă pe prinț și ieși, cu toate că mai voia să-i spună ceva; probabil, ezita și îi era jenă să înceapă; de fapt și camera o ocărâse parcă tot din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în unele clipe se jena? Zău așa. Așa-s femeile cărora le place să domine. Ei, la revedere! Ganea ieși mult mai degajat decât intrase, chiar bine dispus. Prințul rămase vreo zece minute nemișcat și dus pe gânduri. Kolea își vârî iarăși capul pe ușă. — Nu mi-e foame, Kolea; am mâncat bine la Epancini acum câteva ore. Kolea intră și îi întinse prințului un bilet. Era de la general, împăturit și pus într-un plic închis. Fața îl trăda pe băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ci a spus că «âmi va fi mai ușor să trăiesc un timp», ceea ce, totuși, e aproape totuna pentru mine, în situația mea. L-am întrebat ce înțelege prin «copacii» de care îmi vorbește întruna și de ce-mi tot vâră pe gât acești «copaci» - și, cu uimire, am aflat de la el că, pasămite, eu însumi m-aș fi exprimat la serata aceea că am venit la Pavlosvsk ca să văd pentru ultima oară copacii. Când i-am făcut observația că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
meu și chiar îmi atinge părul cu coada, care se rotea și se unduia cu o iuțeală extraordinară. Am sărit în picioare, a dispărut și animalul. Mi-era frică să mă întind în pat, ca nu cumva să mi se vâre sub pernă. În cameră au intrat mama mea și cineva cunoscut. Au început să urmărească târâtoarea, dar erau mai calmi decât mine și nici măcar nu le era frică. Dar n-au prins-o. Deodată reptila a ieșit din nou; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cineva ochilor săi, citind aceste șiruri, că sunt scrise în foaia actualmente guvernamentală?! E oare aceeași foaie care numea pe Domn un agent al Prusiei, un pion în mînile d-lui de Bismarck? Aceeași foaie care zicea că s-a vârât cuțitul în pântecele României de către supremul trădător (în parentez vorbind, d. Boerescu, colegul de ieri al d-lui Brătianu)? E aceeași foaie care la rândul ei istovise tot dicționarul injuriilor la adresa partidului și a guvernului conservator? Ei bine, e aceeași
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
am numit poporul ce muncește și plătește canalie. Pentru plebea superioară, pentru acele mii de demagogi cari trăiesc direct sau indirect din buget am păstrat acest epitheton ornans, pentru cumularzi, lefegii, agenți electorali plătiți, cârciocari și coțcari cari s-au vârât până și în comunele rurale; iată pentru cine păstrăm epitetul, nu pentru bietul nostru popor, pe care numai prefectul roșu d. Vidrașcu îl numește sălbatic într-o țară civilizată. Ignoranța lui, sărmanul, e mai bună decât ignoranța pospăită a acelor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de vedere al unei invazii străine, cu deprinderi economice dușmănoase și cuceritoare, evreii sunt absolut stricăcioși ca speculanți și mijlocitori, de un folos foarte problematic ca meseriași. Meseriași buni sunt puțini între ei; cei mai mulți lucrează pentru ochi și s-au vârât în organismul nostru economic concurând colectiv, cu fonduri comune, pe meseriașul ori pe micul negustor creștin. Ei au introdus și esploatat viciul beției în sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvitoare, au înveninat astfel fizicește, au corupt moralicește populațiunile noastre
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
revine, se auto-complimentează cu un reproș ("nu-s întreg la minte"), și își îndreaptă din nou pașii spre casă. De pe treptele casei zărește o femelă sconcs urmată de o întreagă coloană de pui, căutând mâncare în lăzile de gunoi: își vâră botul subțire într-o cutie de smântână, își lasă-n jos coada stufoasă, nu-i e teamă. Deși, aparent, este o altă imagine a dezolării, cu animale căutând hrană la gunoi, felul cum se-nșiră cuvintele pentru a descrie mișcarea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Maniu, ca în acest debut al secvenței a cincea a poemului: te oprești la vânzătoarea de legume își surâd ca șopârlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci ca lotci dovleceii își vâră botul, înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele vinete înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvănencelor... Dintr-o asemenea juxtapunere de imagini se coagulează treptat, prin subtila dirijare a dinamicii textului, - căci e vorba și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
concepții pe care șpoetulț le tratează retoric, în chip de invectivă și program”. Observația nu e valabilă însă pentru întreagă această serie de poezii ale mai directei „angajări” a poetului. De la viziunea sumbru-expresionistă („Reptile, păsări de pradă, îngeri cu brațele vârâte-n sânge, / Cirezi ca niște arbori, doborâte-n măcelării”), discursul liric alunecă adesea spre orizontul luminos al unei lumi echilibrate și calme, în care versurile își regăsesc „starea de grație”: Și veți vedea lumina universală, calmă, Umplând ca o coroană
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Alcoolul ne poate face să uităm pe moment problemele, dar sunt mari șanse să ne trezim și mai stresați atunci când dispar efectele lui. Iată cum au descris această situație chinezii din vremurile vechi: „Când bei ca să-ți alini necazul, te vâri Într-un necaz și mai mare, așa cum nu poți opri apa să curgă tăind-o cuțitul”. Astfel, alcoolicul se Închide singur În cercul vicios al distrugerii. Ca și În cazul tutunului, consumul de alcool prezintă riscuri mai mari la femei
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
100. Completați cuvintele de mai jos cu litera „â”, citiți-le, apoi scrieți câte o propoziție pentru fiecare cuvânt: st-nă; v-nt; v-slă; s-rmă; r-nd. 101. Transcrieți propozițiile: Ciocârlia cântă. Tândală mănâncă pâine. Când e întuneric, eu aprind lumina. Mândricel a vârât mâna în pământ. Vântul a învârtit o cârpă pe sârmă. La stână mâncăm smântână. Câinele întărâtat mârâie. 102. Scrieți după dictare textul: Încercarea În curte sunt elevi din clasa întâi. Între ei este unul supărat. Îl vede vecinul. Îndată se
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
nu se limitează la delimitările externe discutate până la acest punct; acestea rămân valabile și pentru formele circulare din interiorul compozițiilor. Dacă privim înapoi la discul cu micul univers din ilustrația cărții medievale din figura 38, îl vom sesiza ca fiind vârât în colțul din dreapta de jos al ramei, dar într-un fel ciudat, independent de coordonatele spațiale. Caracterul său compact îl izolează și îi dă o mai mare greutate vizuală decât s-ar obține prin orice altă formă. El se comportă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dintr-un motiv sau altul, s-a îndrăgostit cândva de el și pentru că, dintr-un motiv sau altul, a rămas în el, a crezut în el sau nu l-a mai putut părăsi; și celălalt, pe care primul l-a vârât cu forța în proiect și l-a dresat în numele lui. Ambii sunt produsele prostiei ca încremenire în proiect; numai că unul este prostul activ, prostul care prostește, prostul care de dragul proiectului lui este în stare să condamne, să terorizeze, să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în sec strângându-mi brațul cu putere pentru a opri usturimea. Un alt crănțănit ca de oase și am rupt-o la fugă, picioarele mi se încurcau și împleticeau, vântul tăios îmi îngheța nasul și urechile făcându-mă să mă vâr cât mai adânc în geacă. Am făcut efortul de a nu mă opri, poteca rămăsese mult în urmă și în sfârșit puteam zări luminile din fața casei. M-am furișat în camera mea, m-am întins pe pat și mi-am
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
alta nouă. Am crezut, când am văzut la Stromboli inscripția cu zona del silenzio, că e un avertisment și că obligă la un comportament de mânăstire sau de spital, dar acum nu mai cred asta. E scris acolo ca să-ți vâre în ochi, dacă nu te-ai prins, care este menirea locului. Și așa poate ai fi tentat să vorbești de contradicție vorbind de Sicilia. Însa, amestec ar fi un cuvânt mai bun: un amestec năucitor de culoare, de mirosuri, de
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]