6,856 matches
-
Poate că dacă-l scuturăm, creatura va cădea. Lambert era pe punctul de a executa manevra, când se opri brusc, nehotărâtă. ― Cum să-l iau de mâini? ― Ah, Doamne! Vrei să schimbăm? ― Da! Făcură permutarea. În acest timp, el avu vaga impresie că una dintre falangele vietății se mișcase imperceptibil, dar nu era sigur. Îl ridică pe Kane de subțiori, gata să se prăbușească datorită acestei greutăți moarte și renunță. ― În felul ăsta n-o să reușim să-l ducem la navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
resemnase să nu mai facă altceva decât să zică " DA" primul lui apel al exploratorilor. Neputința ei de a-i preveni pe cei trei de pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
venea greu să le alunge. Fețele se orientară spre Lambert care-și făcea intrarea în popotă, obosită și deprimată. ― Ce-ați zice de o veste nu prea plăcută? îi întrebă. ― Îngrozește-mă! Dallas încercă să fie grav. Avea o idee vagă despre ce avea să audă deoarece navigatorul rămăsese mai mult decât era nevoie de pasarelă. ― După calculele mele, bazate pe timpul pierdut pentru a atinge planeta asta și pentru a pleca de pe ea, neprogramată în itinerariul nostru, deci pe timpul consumat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aceste arme rudimentare.) ― Mai întâi să vedem de ce sunt în stare, zise Dallas. Fiecare să ia câte unul. Unul câte unul, primiră arma pe care le-o întindea Brett. Fiecare tub, de un metru și jumătate lungime, avea o formă vagă de pușcă, cu o aparatură compactă pe crosă. Dallas îl luă pe al său și-l cântări în mâini. Nu era greu, ceea ce nu-i displăcut. Își dorea să aibă o armă ușoară și ușor de mânuit pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
semnalul mobil, iar dacă înainte cele două semnale erau suprapuse, înseamnă că... Un braț cu gheare se ridică înapoia lui, spre gleznă. Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din măruntaiele navei, din străfundul țevii. Degetele îi fremătară și se chirciră cu disperare pe patul armei. Loviturile surde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
hubloul ușii apăru o figură. Era distorsionată, umflată și totuși, vag familiară. Ripley parcă o cunoscuse cu mult timp în urmă. Cineva, care, dacă-și aduce bine aminte, se chema Lambert. După care, epuizată, alunecă ușor. Un gând scurt și vag de amărăciune și de furie... Să eșueze atât de aproape de capăt... Ușa glisă și capul îi căzu pe puntea metalică. Un curent de aer răcoros pe față, dulce și curat. O mângâiere binecuvântată. Ceața i se risipea din fața ochilor, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu se scria și nu se traducea mai nimic. Mai mult, puternic ideologizat, socialul era de-a dreptul suspect. Personal, deși specialist în științe sociale, am citit de cîteva sute de ori mai multe cărți din acest domeniu larg și vag decît din domeniul meu de specialitate, iar cadrul de referință al interpretărilor „sociologice” era mai adesea cel al unui Mircea Eliade sau Mircea Vulcănescu decît cel al unui Max Weber sau Emile Durkheim... Ne-am format astfel într-un soi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îndreptățit, la titlul de brand de țară ! Cărți poștale și parastase Zilele trecute am fost la Sulina, după aproape jumătate de secol. Aveam amintirea învăluită în mister a cimitirului cu nume străine de aventurieri și funcționari ai Comisiei Dunării și vagi imagini de case vechi ale unei lumi apuse, înșirate de-a lungul Dunării. Am găsit cheiul Dunării mult mai animat, cu o promenadă plăcută și destul de plină de străini, dar fără casele vechi din amintirile mele. În afară de clădirea impună toare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-au separat de izvorul veșnic al autohtoniei. Din nou este vorba despre o unitate primordială pierdută. Instaurarea diferenței, despicarea neamu lui sînt privite de tradiționaliști ca un păcat mortal. Anula rea deosebirilor, restaurarea unei omogenități comunitare, coborîrea în profunzimile vagi ale tradiției sînt tot atîtea lucruri care, slavă Domnului, n-au putut fi puse în practică. Setea noastră de vechi, spaima noastră de gol, dorința de a da glas anonimilor, toate acestea sînt împotriva tradiției. De la bolnavul vindecat prin descîntec
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
locali” și „averi suspecte” etc. Nici un politician - de stînga sau de dreapta - nu s-a arătat pînă în momentul de față dispus să trateze adevăratele probleme structurale cu care se confruntă romii și bulgarii în această țară. Nu aveți o vagă impresie de déjà-vu, nu vi se pare că scenariul s-a mai repetat întocmai - și are toate șansele să se repete în continuare ? Să le luăm pe rînd. „Clanuri țigănești” - sau, mai exact, ceea ce noi numim „clanuri” - există pretutindeni unde
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a se stabili aici. Unii au fost identificați cu hicsoșii, o populație asiatică care a reușit să guverneze Egiptul pentru aproape două secole (1730-1550 î.C.). Punctele de contact dintre textele biblice și documentele egiptene despre hicsoși sunt însă prea vagi pentru a permite să tragem concluzii sigure despre acest lucru. Nici o urmă de vreun personaj numit Iosif nu există în listele de funcționari egipteni. Capitolele despre șederea lui Iosif în Egipt (Gn 39-50) ne-ar putea lăsa iluzia că ne
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și Esau? Iacob a fost dintotdeauna tatăl celor doisprezece fii care au dat numele lor celor douăsprezece triburi ale lui Israel (adică strămoșii „eponimi” ai celor doisprezece triburi)? Răspunsurile la aceste întrebări, ca și în cazul altora, rămân, obligatoriu, foarte vagi. Există cu adevărat un „fundament” în patrimoniul popular al ceea ce a devenit „poporul lui Israel”, dar nu este posibil să regăsim ușor dedesubtul a tot ceea ce a adăugat tradiția pentru a celebra aceste figuri ale strămoșilor. III. Data redactării unor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Ahab ar fi fost chiar rănit și ucis în timpul bătăliei de la Ramot Galaad. În realitate, regele Ahab este rar citat nominal în timpul acestor două povestiri (vezi 1Rg 20,2.13.14; 22.20). Povestirile folosesc mult mai frecvent denumirea mai vagă de „regele lui Israel”. Conform specialiștilor, aceste două texte reflectă împrejurările unei epoci mai recente, din timpul domniei regilor Ioahaz (820-803 î.C.) și Ioaș (803-787 î.C.), care au fost nevoiți să lupte împotriva arameenilor din Damasc, a căror
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Isaia, în schimb, probabil prezent la curtea Ierusalimului în acel moment, a trebuit să intervină pentru a-l convinge pe Ezechia (715-687 î.C.) să nu se implice în conflict. Textul Is 14,28-32, un oracol împotriva Filisteii, este prea vag și ambiguu pentru a fi interpretat ca text care face referință la aceste evenimente. Cu toate acestea, oracolul prevede o invazie în Filisteea începând din Nord (14,31), de unde vin armatele asiriene. Is 20,1-6 este mai explicit: textul menționează
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
N.T. Wright Chiar și printre creștini, învierea rămâne și astăzi o chestiune controversată. Aceasta se datorează, în parte, pentru că, după experiența mea, atât la nivel scolastic, cât și la nivel popular, mulți creștini folosesc astăzi cuvântul „înviere” în sens foarte vag și îi atribuie cuvântului un înțeles pe care nu-l avea în primul secol. Deseori, e folosit astăzi pur și simplu ca un fel de a vorbi înflăcărat despre „mersul în cer când mori”. Multe cărți despre înviere sfârșesc prin
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sau în vitrinele laboratorului de fizică sau chimie. Lili răspândea în jurul ei ceva tulbure. Uneori le povestea fetelor cu care era bună prietenă lucruri care le stânjeneau. Tot ea adusese în clasă diverse cărți, în care, căutând mult, puteai găsi vagi pasaje erotice, și atunci fetele mai îndrăznețe se strângeau și citeau împreună, roșii la față, zâmbind ciudat, reținut, în orice caz fără chicotelile cu care ar fi citit băieții. De altfel, lecțiile cele mai penibile din tot anul erau cele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și noi cu juvaerurile ei. În mișcări era glacială și fantastă, gesturile și posturile ei erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privi drept în ochi, fără să-mi spună ceva, fără să întrebe, așteptând. Ce ciudă mi-e acum că n-am notat îndată după plecarea lor foarte turburătoarea stare de suflet pricinuită de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (și vagul acesta se datorește nu atât depărtării în timp, cât nenumăratelor sentimente și revolte pe care le-am încercat eu de-atunci și care aproape au neutralizat, au estompat în cenușiu și banal preliminariile), mi-aduc aminte că strigau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în ochi, fără să-mi spună ceva, fără să întrebe, așteptând. Ce ciudă mi-e acum că n-am notat îndată după plecarea lor foarte turburătoarea stare de suflet pricinuită de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (și vagul acesta se datorește nu atât depărtării în timp, cât nenumăratelor sentimente și revolte pe care le-am încercat eu de-atunci și care aproape au neutralizat, au estompat în cenușiu și banal preliminariile), mi-aduc aminte că strigau în mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici un rol în stagiunea de toamnă și, ca nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere. Antim înălțase din umeri și făcu cu brațul stâng un gest vag, de plictiseală și resemnare. - Sunt cam obosit, îi spuse. E o elevă de-a mea... Fata înainta tot atât de sigură, grăbind pasul, căci zărise o masă liberă în fund, într-un colț retras. - Bravo, Maestre! se auzi din nou strigat. Să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își mai zărește silueta mișcătoare, prinsă în vagul cețos. în capetele toaletei, cele două sfeșnice de argint, înnegrite și acoperite de praf. Când o veni Leana, o să trebuiască să i le dea să le curețe. Ivona stinge aplicele, stinge lampa și rămâne doar o dungă subțire de lumină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
canapelei, oglinda în care poți vedea, în cealaltă parte a salonului, bustul unei femei tinere. Un coc imens, cu două onduleuri mari, ochii ușor bulbucați. O impresie de altitudine și liniște interioară pe care o crește (sau chiar o inventează) vagul cețos al oglinzii. Pentru că este suficient să apropii de ochi lupa și să-i examinezi fiecare detaliu al feței în parte : fruntea, de pildă, este destul de joasă, buzele subțiri sunt strânse cu încăpățânare, nasul... Și așa mai departe. Dai însă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lumină mierie și moale în care, din când în când, scânteiază metalic coroanele aurii ale pomilor din grădină. Căldura perversă a unei veri întârziate i-a făcut pe toți să umble toropiți de o săptămână, cu obrazul tras, cu privirea vagă. Astăzi dimineață însă, un abur rece a înecat grădina - o ceață compactă, densă și înghețată, ca la un accident de cazan, într-o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț al neverosimilului cer
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scriu... Scriu la ciornă cu luare aminte, aici este toată atenția mea, nu la bietul tânăr străin care am fost, care atât de vag poate să-mi semene ! Cum s-au rărit sprâncenele ! Cum s-a subțiat firul părului ! Ce vagă asemănare, în afara acestui uluitor fapt ; că nimeni, nici măcar Cel de Sus, nu știe mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu, mai puțin... Ar putea totuși să-mi fie fiu, aș putea spune că-mi este ? Dacă mi-ar fi copil, aș închide ochii, îngrozit... Nu, I-aș striga, trece Te rog, Doamne, de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]