5,180 matches
-
întorsătură dramatică. Nu mai știam când este ziuă, când e seară pentru a ne culca, ori dimineață, când, în mod firesc, se scoală fiecare om. Busola noastră biologică fusese dată peste cap și nu mai arăta nordul. Eram ca un vapor cu timona stricată plutind la voia întâmplării pe nesfârșita întindere de apă a oceanului. Fără cârmă, fără busolă, vaporul nostru își pierduse coordonatele biologice și plutea în derivă pe apele unei existențe profund tulburate. Nu mai știam când să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mod firesc, se scoală fiecare om. Busola noastră biologică fusese dată peste cap și nu mai arăta nordul. Eram ca un vapor cu timona stricată plutind la voia întâmplării pe nesfârșita întindere de apă a oceanului. Fără cârmă, fără busolă, vaporul nostru își pierduse coordonatele biologice și plutea în derivă pe apele unei existențe profund tulburate. Nu mai știam când să ne culcăm, nu mai știam nici când să ne sculăm. Organismul nostru era supus unor teste dificile și se confrunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tata mi-a comunicat în cel mai laconic limbaj: Titi, hai cu mine. Și am pornit. Departe de mine intenția de a minimaliza aportul tatălui meu la treburile interne ale familiei Aciocîrlănoaiei. Dar era lesne de observat că pe acest vapor mama se afla în cabina căpitanului, la timonă, pe câtă vreme tata își avea locul lui bine precizat și apreciat ca atare jos, în pântecele navei, la sala motoarelor. Deocamdată totul era foarte bine și ambarcațiunea noastră naviga cu toate mecanismele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au trecut zeci de ani... Am ajuns la capăt de drum, dar: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veștejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată." (Serghei Esenin) Să revenim. Vaporul nostru era fixat solid în portul vieții de două ancore puternice: mama și tata. Părinții noștri nu trăiau decât pentru noi. Pentru noi trăiau, munceau, se zbuciumau, iar în sat erau deja cunoscuți pentru dăruirea lor totală față de familie, precum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spunea cu o convingere de oțel blindat că acest flagel a fost introdus de omul alb special pentru a-i distruge pe africani, un continent care nu ar fi cunoscut nicodată fumatul dacă omul alb nu aducea iarba dracului cu vaporul. Între timp, cutia William Saurin fusese golită de fasolea cu carne și zăcea pe un colț de masă cu capacul deschis, ca un cap de misionar cu scalpul la vedere, mort în misiunea în Africa, pe când încerca să răspândească fumatul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
optsprezece ani, nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul, pe jos, în tramvai sau pe bicicletă, în mașină, tren, avion, autocar sau vapor, ba chiar de două ori în căruță. Dacă socotesc o medie de 10 kilograme pe zi (deși uneori duc de trei-patru ori mai mult și în ture repetate), se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate în mâini
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acele timpuri pe care încerca să-i învețe niște lecții de viață. Lucrurile începeau să se contureze cumva, dar tot nu înțelegeam care era concret importanța acelor lecții. Eu la vremea respectivă eram obișnuit cu filme moderne, cu mașini, avioane, vapoare, tehnică modernă, iar în acele filme (Isus din Nazaret) era vorba de niște oameni simpli care trăiau în niște colibe sărăcăcioase, dar care vorbeau despre comportamentul oamenilor. Așa cum gândesc și astăzi majoritatea oamenilor, nu prea înțelegeam importanța acelor discursuri, dar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
traseu frumos și pitoresc, de localitatea Oravița, care era centrul cel mai important al zonei. Prin construirea drumului de fier Oravița - Baziaș, port la Dunăre, de unde cu ajutorul companiei de transport fluvial, trecând prin Belgrad, Budapesta, Bratislava, se ajungea cu vaporul la Wiena, capitala Imperiului Austro- Ungar. De unde, tot pe acest traseu, dar în sens invers, veneau coloniștii în Banatul Montan și în plus ajungeau mai repede mărfurile așteptate, care ajutau la dezvoltarea comerțului, în industrie și Odată rezolvată problema transportului
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ceva, foloseam imaginația și memoria vizuală, cream în imaginație și realizam practic orice doream cu sau fără modele. Visam cu ochii deschiși. Mă visam mecanic de locomotivă când realizam un model de locomotivă, marinar la zecile de modele realizate de vapoare sau corăbii cu pânze. Vise aveam cu duiumul. Îmi plăcea tâmplăria, îmi plăcea să cioplesc și să visez. Era vremea imaginației de care însă nu am scăpat niciodată. Tot in clasa a V-a mi-am desenat portretul, în creion
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un coleg pe nume Erick Wagner am mers după coajă de pin mai groasă decât se găsea la pinii din grădina vilei Dora, rămasă în ruină după incendiul din toamna anului 1953. Din această coajă eu am cioplit corăbii și vapoare pe care le vopseam în culori de ulei industrial ca și piesele prelucrate din traforaj. La începutul acelui an am umplut o pagină din carnetul de note numai cu note de 3 și 4. Am ascuns bine carnetul, în coperta
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
gara Caransebeș. Deși trecuseră opt ani de când am văzut-o prima dată, n-am uitat-o și le-am povestit colegilor din compartiment despre acest eveniment. Spre seară am ajuns la Orșova, vedeam pentru prima dată Dunărea, chiar și un vapor fumegând. Am urmărit cursul Dunării până la Turnu-Severin de unde trenul a luat-o în altă direcție despărțindu-se de bătrânul fluviu. Se înserase. Peisajul pe care îl urmăream devenea tot mai întunecat. Eram atât de concentrat la tot ce mai puteam
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vizitat orașul vechi, muzeul de arheologie, statuia lui Ovidiu din piața orașului. Totul era impresionant pentru mine. Din oraș am coborât în portul maritim unde aveam impresia că noi suntem un mușuroi de furnici printre macarale și siluetele înalte ale vapoarelor ancorate la chei. Am remarcat un vas cu pânze cu numele „Libertatea ”. Îmi amintesc că am trecut pe lângă niște baloturi din cauciuc crud de culoare galben-maroniu. Tocmai le descărcau de pe un vapor al cărui nume nu-l mai rețin. Din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de furnici printre macarale și siluetele înalte ale vapoarelor ancorate la chei. Am remarcat un vas cu pânze cu numele „Libertatea ”. Îmi amintesc că am trecut pe lângă niște baloturi din cauciuc crud de culoare galben-maroniu. Tocmai le descărcau de pe un vapor al cărui nume nu-l mai rețin. Din portul maritim am trecut pe lângă cazinou în portul turistic. Acolo am văzut câteva vase pescărești și o altă ambarcațiune cu numele de „Speranța”. Atunci acest nume îmi era total necunoscut, doar că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mi s-a făcut dor de casă. Abia așteptam să ajung acasă ca să povestesc cum a fost la mare. Când am ajuns la Turnu-Severin a început să apună soarele dar pe Dunăre am văzut pe lângă alte ambarcațiuni și acel vapor care scotea un fum ca o locomotivă de pe linia noastră CFF. Am coborât la Caransebeș și am urcat în trenul de Reșița. De acolo urma să urcăm într-un tren care ne ducea până la Oravița. Din Oravița urma să ajungem
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe care s-a desenat și pictat în culori de ulei. Portretistul folosea cărbune de desen. Am fost plăcut impresionat de cele văzute, cum s-ar zice „ în direct”, încât am hotărât să mă fac pictor. Dar și marea cu vapoarele ce pluteau la orizont au avut o puternică influență asupra mea încât doream să devin și marinar. Toate acestea erau visele de atunci ale copilăriei. Cu pictura am început la câteva zile după ce am revenit acasă. Am luat două cartoane
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și mie o copie a filmului să-l am ca mărturie. La sfârșitul zilei eram la o plimbare pe faleză, binevenită, ce încheia o zi norocoasă din viața mea. A doua zi era trecută în program o excursie realizată cu vaporul în Deltă, o mică croazieră de la Tulcea la Sulina și retur pe brațul Sulina. Dimineață la prima oră ne aflam cu toții pe pontonul de la Navrom pentru a ne îmbarca pe vasul ce avea să ne ducă în minunata excursie. Fiind
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lemnului, cel ce a obținut marele premiu la Expoziția Națională „Lemnul tradiție și modernitate”, Constantin Nițu un creator al straielor populare, al portului tradițional și un tânăr meșter olar, Ștefan Trușcă ce era foarte mândru de realizările sale artistice. Pe vapor în Deltă, 2003 Județul Teleorman era reprezentat de pictorița Violeta Gabriela Păunescu ce era însoțită de cele două fiice Mădălina și Ioana, ce realizau diferite păpuși artizanale și icoane pictate pe sticlă. Dintre cele două familii de olari din Vâlcea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu totul creându-ți o stare nemaitrăită până în clipa aia, pășind într-o lume a apelor în care totul era înconjurat de o verdeață vie cu diferite tonuri de verde ce te atrăgeau obligându- te să stai nemișcat lângă balustrada vaporului. Reflecția vegetației de pe mal în apele Dunării, ce era ondulată de valurile ușoare peste care zbura câte un pescăruș bucurându-se de razele soarelui, atingând uneori firul apei ușor cu vârful aripilor spre a se răcori, era o imagine care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Altele erau adunate în mici grupuri, formând mici șezători în care își povesteau peripețiile petrecute, unele, uneori, pentru a fi mai explicite, gesticulau din aripi, lăsând să se vadă frumusețea penajului. Apropiindu-ne ușor de ele, din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
I cu lucrarea DUCÂNDU-ȘI CRUCEA, la Salonul de primăvară, Iași - 2004; Mențiune cu lucrarea de pictură TOAMNA UNUI NAIV, la Salonul de toamnă, Iași - 2004; Premiul III cu lucrarea CERȘETORUL, la Salonul de toamnă, Iași - 2004; Mențiune cu fotografia VAPORUL, la Expoziția Națională de Artă Fotografică Viitorul Mării Negre, Constanța - 2004; Premiul II cu lucrarea de pictură ULTIMUL STROP, Salonul de primăvară, Iași - 2005; Premiul III cu lucrarea CETATEA NAIVILOR, Salonul de primăvară, Iași - 2005; Premiul I cu lucrarea EXORCIZARE, la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
deodată frig și a simțit că pe buzele lui Începea să Înflorească un surîs ca al zeilor. Ulise vorbește despre o nevoie de statornicie pe care fiecare dimineață mi-o reamintește și mie pe acest țărm. La orizont se preling vapoare care nu deșteaptă În mine nici o poftă de drum. Dimpotrivă, sînt bucuros să stau la această fereastră; să văd aceeași mare și să strivesc Între degete aceleași frunze de oțetar de lîngă zidul casei. Mă Întreb dacă există vreo recompensă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
familie care se varsă la un moment dat în istoria mare, aceea pe care o cunoaștem cu toții. Este un film făcut cu mână sigură, ochi exersat în a decupa cinematografic și simț remarcabil pentru detaliul dramatic (vezi imaginea repetitivă a vaporului). Foarte important, cei doi protagoniști micuțul Timotei Duma și tânăra Dorotheea Petre sunt personaje charismatice, care ”duc” filmul. Dar unde îl duc este mai puțin evident... Ar fi putut să fie o fabulă în maniera lui Good-bye, Lenin !, dacă firele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de a-l doborî pe Ceaușescu (praștia pare să fie o soluție !), se vede încăpând cu toată familia și mahalaua lui într-un submarin care să-i ducă Dincolo. De fapt, toți visează să evadeze din carcera comunistă : imaginea unui vapor (ce apare de mai multe ori în cuprinsul filmului) simbolizează acest dor de ducă pe care, după 89, Eva chiar îl va pune în practică... Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (titlul este excelent găsit !) are multe lucruri bune : în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
deși în tot și pentru tot depindeau de Mons.Vizitator Apostolic, totuși orice credicios este în deplină libertate să se adreseze Superiorilor Ordinului pentru cât privește obligațiile monastice. Modul de trimitere a Misionarilor fără cheltuieli de încărcătură ar fi fost vapoarele Companiei Loido. În prezent sunt în Moldova cinci școli, si anume în Iași, Huși, Saboano, Galați și Petrești. În ele, în afară de citit, scris și principii de limbă latină, se învață în același timp Doctrina Creștină. Dascălii școlilor sunt credincioși și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
alături de Gaby, am stat lungită sub cort, ca sub barcă, și am scos câteva cuvinte moi și deslânate, fără repercusiuni: se topeau în căldură. Și totuși, pale de vânt... În rada portului, 8 corăbii cu câte un catarg și un vapor de... guerre. [...] Despre Șaga, ni mic, absolut nimic. Nu știi cât e de prezent aici, în „sub barcă“, în paiele argintii ce și aruncă floreta în duel cu vântul. Scrie-mi ce cărți să scap? La care ții mai mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]