5,522 matches
-
ranchiună. De-o viață tot venea la ea, și ea se tot surpa a ducă în pliurile-i ațâțătoare, beată de goana lui frenetică, ce-l dezbrăcase încetul cu încetul de toate câte le avusese împrejur, până dincolo de nuditate, înspre versantul curgător și pur haimana al ființei sale. Nu se lipea nici o casă de el pentru că nu avea de ce să se mai lipească, așa cum râurea din piatră-n piatră către ea. Privi scurt peste umăr, la architeții veniți să le facă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și numai nesiguranța asta te roade tenace. După ezitări prelungite, evocările locuinței ideale a nomazilor se fixară insistent pe castelele medievale, bogate în ieșiri secrete și dispozitive de apărare, dar și în turnuri semețe cu foișoare împodobite de flamuri. Un versant al existenței lor s-ar fi dorit marcat de un astfel de reper vizual notabil, în vreme ce un altul n-ar fi căutat decât să rămână cufundat cât mai adânc în tăcerea și anonimatul clandestinității. Trăiri contrare îi munceau până la încruntare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor, Bart căzu pradă propriei elocințe, care sfârși prin a-l captiva într-atât încât tacâmurile deveniră omologul palpabil al unui instrumentar conceptual îndârjit pe disecarea chestiunii. Cu mișcări imperceptibile, furculița imobiliza fragmente eluzive de realitate, în vreme ce cuțitul despărțea neobosit versanți de-ai ei amenințați de surpare. Până să răzbată în cuvânt, ideile îmboldeau asiduu tăișuri și ascuțișuri sclipind măcelărește prin transparență; vâscos și metamorfic, o corporalitate fără organe se zvârcolea de zor în străvăzul lumii, lăsându-se anevoie împănată cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rutinier în visare. Nici noua lor afirmare de sine bătătoare la ochi nu îi înstrăină de el atât cât o indiferență ce-i căptușea lui lăuntrul, ca un mușchi gros, iubitor de liniște și umbră, crescut abundent peste noapte pe versantul dinspre ei. Cât de adânc poate răzbate o atingere matern-protectoare? Numai cine nu i-a dus lipsa ar fi în stare să-i subestimeze forța transformatoare a impactului. Cât anume ne-ar putea da peste cap echilibrul o aripă îngerească
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ba chiar ne-au dat înapoi, au avut fără să vrea și unele influențe benefice asupra direcției luate de viața poporului nostru în Evul de Mijloc. Astfel, loviturile date de Hoarda de Aur Regatului maghiar, au stăvilit expansiunea acestuia pe versantul sudic și răsăritean al Carpaților, favorizând dobândirea independenței Moldovei și Țării Românești. Căci, după cât se pare, la Posada, Basarab a avut împotriva lui Carol Robert și sprijinul „păgânilor vecini”, adică al tătarilor. De asemeni, Bogdan al Moldovei s-a putut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aflau și foarte mulți români, având episcopi ortodocși. Fapt cert este că, după eforturile cavalerilor teutoni, puterea cumană slăbind, mai ales după bătălia cu tătarii din 1223 de pe râul Calca, Coroana ungară a început să-și extindă dominația și asupra versantelor de sud și est ale Carpaților. În anul 1233, Bela intrase în stăpânirea ținutului întreg din Țara Loviștei, regiune de vânătoare de pe apa Lotrului din colțul nord-estic al Olteniei, pe care-l dăruia comitelui ungar Corlard (confirmat și în anii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Marea... Dintre aceștia nu a lipsit, desigur, Dragoș din Bedeu cu fiul său Sas, voievodul moldovean de mai târziu, care reveniți în Câmpul lui Dragoș, nu s-au mai înapoiat în Maramureș. În timpul acestor victorii ale românilor și secuilor pe versantul de răsărit al Carpaților, Bogdan, fostul voievod, gândindu-se că nu mai reprezenta nimic în viața politică a Maramureșului, pe când Dragoș din Bedeu, căpitanul regal, ajunsese voievod în Moldova, chemă la dânsul pe toți din districtul său, care nu voiau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ține, că altfel s-ar prăpădi, gândesc eu, întregind gândurile mamei. De acolo, de sus, deslușesc Trotușul, marginea satului, iar peste Trotuș, apărea falnică comuna A său, cu o salbă a satelor sale care saltă și coboară de pe u n versant pe altul până departe, iar mai spre nord se vede b ine satul Carolița, tot localitate a comunei Asău, și undeva, către răsărit - miază-zi se vede foarte bine comuna Comănești, de care aparținem administrativ. Deși privit în ansamblu, peisajul încântă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ale vântului Din umbre de ploi și de aer Vine ușor, crește și dă În floare Magnolia Miraculoasă și albă. Asemenea chipului mireselor tinere Magnolia e stăpâna de o noapte a ochilor mei Cu trupul ei rotund de bizar alizeu. Versantul alb La o lecție de uitare Am păstrat un singur blestem: Poezia Umbră mea curge că ploaia Pe umerii vântului, La marginea lumii trece Înfricoșata mașină a tăcerii Cerul sălbatic și larg cât Însumi În ochi. Blestemul de duminică Duminică
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o feminitate ce izbucnește când te aștepți mai puțin („Cravase nervoase”, „Deslușire”, „Goana după păcat” și, mai presus de toate, „Desfrâul sacru”, un fel de „Cantare a cântărilor”, despre munți care „iubesc rotunjimile gemene”, despre „jocul de-a cercul/ Pe versanții funambuli” etc.). Alină Tăcu nu se rușinează nici de tentația jocului (a se vedea „Aliteratură”, deși poate ar fi fost mai bine spus „Alinateratura” unde fiecare vers este alcătuit din cuvinte ce Încep cu aceeași litera), deși e mai mereu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cedata nouă de regimul comunist Împotriva căruia am luptat pe față, am fost aruncați În stradă de fariseii statului de drept pentru care am luptat cu sacrificii. - Cum s-a ajuns aici? - Observând foaia de parcurs a „Operațiunii VENUS” pe versanții tranziției din anul 1993 Încoace, lucrurile se prezintă astfel: 1 - Sub nr. 601/22.012/1993, Prefectura jud. Iași avizează favorabil și trimite Primăriei memoriul subsemnatului - 14.012/93, prin care solicităm autorităților acordul de Înființare a unui Memorial consacrat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sol, considerat un element care dezinhibă gena care antrenează sinteza proteinei bazice din mielină, ar fi responsabil de producerea SM și a bolii Alzheimer (STAMATOIU, 1987). În acest context putem remarca frecvența crescută a cazurilor de SM pe cele două versante ale Muntelui Bihorului a cărui subsol este bogat în minereu de bauxită (MIHANCEA, 1993). Studii privind frecvența SM în mediul rurar și urban au arătat diferențe mari. În mediul rural SM a fost asociată cu ocupația creșterii de animale ca
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
o predominanță a bolii în zona de deal (podișuri). O foarte interesantă observație a fost aceea că excesul de aluminiu din sol ar favoriza producerea bolii. În acest context putem remarca frecvența crescută a cazurilor de SM pe cele două versante ale Munților Bihorului, al căror sol este foarte bogat în minereu de aluminiu (MIHANCEA P., 1998). În ceea ce privește repartiția pe mediu de proveniență se observă o frecvență sensibil mai crescută în mediul urban, față de cel rural, respectiv 30 58,91% în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în proza lui Eminescu“. Așadar, nu mă refer la grupul kkdemician. Mă întreb dacă s-a încercat alcătuirea unei hărți simbolice a traseului simbolic parcurs de un foarte important poet european. Lăsați-l pe Călinescu. Nu mă refer la acel versant al criticii. Mă refer la cel ne-canonic. De exemplu, dacă luăm la bani mărunți celebrul „caz Eminescu“ de acum 10 ani, nu-mi dau seama cine, din tabăra revizionistă (care poartă totuși responsabilitatea unei eventuale noi direcții în cercetare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
se referă și la satul care este, în fapt, coloana vertebrală a depresiunii Branului și cu atât mai mult a culoarului RucărBran, întrucât calea de comunicație, șoseaua, care face astăzi, ca și acum două mii de ani, legătura între cele două versante ale Carpaților poartă și acum același nume cu care a fost identificată de la început "drumul de car" sau Drumul Carului. Toți cei ce au străbătut zona, cu sau fără voia lor, au remarcat, și-au oprit privirea, așa cum mă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
oferi mai multe informații cititorului interesat de depresiunea Branului, de drumul de car ca trecătoare peste Carpați, avantajată în comparație cu cele stabilite pe văile croite de ape, ca Valea Oltului, de exemplu, care adesea sunt supuse inundărilor, alunecărilor de teren de pe versante, prăvălirilor de stânci sau înzăpezirilor pe timp de iarnă. Citarea surselor s-a făcut numai cu scopul de a convinge cititorul neavizat că aceste meleaguri, ca multe altele, au fost și sunt legate de întreaga istorie scrisă sau nescrisă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
propune pace lui Basarab și începe să se retragă, pe drumul cel mai scurt spre frontiera ungară. "Ciobanul valah" îl urmărește discret și pune la cale "tragedia de la Posada", unde oastea ungară este zdrobită sub stâncile prăvălite de valahi de pe versanții abrupți. Carol însuși a fost la un pas de moarte, pierzându-și pentru început numai pecetea. În istoriografia română, locul Posadei este disputat, numele acesta aflându-se în cel puțin trei locații, din județe diferite Argeș, Prahova și Vâlcea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Dinspre Câmpulung spre Brașov, carele românești duceau pește de la Dunăre, produse autohtone, lână, brânzeturi, dar și obiecte de lux, provenite din țări răsăritene, inclusiv aur, mătăsuri, condimente etc. Nu trebuie să uităm comunicările frecvente între autoritățile locale de pe cele două versante ale Carpaților, cu ajutorul strămoșilor poștașilor, care purtau corespondența oficială în care se reclamau, spre exemplu, bejenia unor localnici dintr-o țară în alta. Anul 1521 este marcat, în acest sens în istoria noastră, ca o dată memorabilă, de când ni se păstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de origine maghiară sau germană. Din punct de vedere etnic, locuitorii Drumului Carului ca și ai celorlalte sate din interiorul potcoavei, formate de Piatra Craiului-Cheile Zănoagei și Prăpăstii-Măguricea, apoi poarta Branului și râul Turcu ca să se completeze spre est-sud cu versantele nord-vestice ale Bucegilor, sunt poate descendenți veritabili ai autohtonilor seculari dacă nu milenari. Străinii, în general, au evitat să se stabilizeze în regiuni sărace din punct de vedere economic, cu pământuri slab roditoare și cu vicisitudini naturale descurajante. Academicianul Sextil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de judecata umană. Un alt element important al satului Drumul Carului, ca și al așezărilor Șirnea și Fundata, care-l flanchează, în dreapta și în stânga, a fost proximitatea, timp de șase secole, de frontiera cu un alt stat, deși pe ambele versante ale Carpaților s-a vorbit întotdeauna aceeași limbă. Chiar dacă respectiva frontieră separa persoane de același neam, ea exista și genera neplăceri periodice locuitorilor de lângă graniță, adică, atât românilor din Transilvania, cât și românilor din Muntenia, mai ales atunci când vicisitudinile istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Rucăr și Dragoslavele o comunicare firească, relații normale, inclusiv de rudenie, la nevoie, chiar de adăpost pentru cei aflați în pericol, în cazurile de prigonire din partea autorităților locale. Tata, povestindu-mi despre ajutorul reciproc dintre locuitorii satelor de pe cele două versante ale Carpaților, obișnuia, ca întotdeauna să apeleze la înțelepciunea populară: "sângele apă nu se face." Dispariția graniței, situarea întregii regiuni din zonă de la marginea Imperiului în una din centrul României, a condus la schimbarea fundamentală a modului de viață a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
culmea centrală a depresiunii Branului. Soluția propusă și obținerea aprobărilor administrative necesare au fost privilegiul familiei noastre, care ne aflam în București și care știam "la ce uși trebuie să batem". Am folosit pentru captare izvoarele "lutăriilor",aflate "pe dos", versantul drept al văii Grădiștei, cam la jumătatea dealului și pe principiul vaselor comunicante s-a adus apa până la nivelul corespunzător altitudinii izvorului. De acolo, cu sprijinul Primăriei, de fapt , din impozitele contribuabililor s-au cumpărat pompa de apă, bazinele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Microclimatele din zona orașului Iași și împrejurimi” (1962), „Clima și microclimatele din Depresiunea Onești Cașin” (1963) ș.a., în care, pune un accent deosebit pe rolul factorilor geografici locali (variația altitudinii, fragmentarea reliefului, orientarea văilor și interfluviilor, gradul de înclinare a versanților și poziția acestora față de razele solare, gradul de acoperire cu vegetație, structura suprafeței clădite, în cazul așezărilor omeneștiă în generarea de particularități climatice pe areale restrânse, ca și pe analiza comparativă a datelor provenite din observații vizuale și instrumentale plurianuale
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
părți. În deosebi, stratul de calcar sarmatic, care apare pe acest parcurs al râului cu câțiva metri deasupra albiei majore, cum este la Câlcea, Leușeni și Pogănești, a întârziat prin grosimea și consistența lui, procesul de eroziune și fasonare a versantelor văii Prutului, dând acesteia un tipar aparte, acolo unde bancul pietros apare la suprafață. Orientarea văii Prutului între Câlcea și Stănilești este de la NNW spre SSE, adică are o direcție consequentă față de înclinarea generală a straturilor din subsolul regiunii Huși
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
avea la Vest de Fundătura - Pâhnești, deci o cădere de 130 m. pe distanța de numai 13 km. Aceste fapte dau văii Lohanului pe această porțiune un caracter de tinerețe morfologică, limitat deocamdată la albia majoră și la coasta de pe versantul stâng. Restul văii superioare a Lohanului ca și văile tuturor afluenților lui de pe dreapta, de aici ca și din cursul inferior, păstrează un caracter de vădită bătrânețe morfologică, provocată de sărăcia debitului de apă a pâraelor de aici, mereu scurtate
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]