13,235 matches
-
viața înainte de vreme. Este cât se poate de adevărat că așa s-a întâmplat cu mulți oameni, inclusiv cu locuitorii din Filipeni, despre care avem mărturii scrise. Dar, și pe vremea aceea, cârciuma era loc de întâlnire, de aflare a veștilor, de încheiere a afacerilor, de dezlegare a limbilor. Tot la crâșmă aveau loc petreceri de sărbătoare, se închiria locul pentru hora duminicală, unde se întâlneau tinerii, dar și părinții. Unii dintre luncași, după obiceiul din Bucovina, stăteau câte trei zile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lapte, fiecare acoperită. El a citit și s-a rugat și apoi le-a spusă să descopere oalele. În oala femeii de la a cărei vacă Lemnărița luase laptele, acum se formase smântână. În oala Lemnăriței, laptele se prefăcuse în zer. Vestea s-a dusă în sat. Lemnărița a spusă că n-o să mai facă farmece și a aruncat putina cu brânză în pârâu. Altă vrăjitoare, spune Mărioara Rusu, era Nichiforoaia, care știe să descânte de deochi și săricătură și de frică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trecuse de mai multe ori prin așa ceva și șștia cum se aducă copiii pe lume. Moașa se bucura de respect și prestigiu în sat, nu era o babă cloanța-cotoroanța care descântă, face farmece și trimite duhurile rele peste capetele oamenilor. Vestea aducerii pe lume a unui suflet se răspânădea repede în sat: a lui ... a răsturnat căruța, a făcut și începeau pregătirile pentru întâmpinarea cum se cuvine a evenimentului. În perioada lehuziei, femeia era ajutată de rude, de moașă, inclusiv la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
produsului trimis, ceea ce denotă, zicea cronicarul nostru, Toader Boca, că dealurile din Moldova, din stânga râului Siret, produce grâu de calitate superioară. în timpurile vechi, de dinaintea lui Al. I. Cuza, funcționa un fel de poștă, cu călăreți și surugii, care duceau veștile până la Constantinopol. Pentru plata poștei, mazilii erau obligați la o dare numită „Darea menzilului” darea pentru poștă, pentru curierat. Poșta a fost organizată după Unirea din 1859, când se aplică pe timbru (Capul de bour), pe scrisori s-a menținut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a mă Întîlni cu Barceló la Ateneu, cu cartea mea sub braț și cu un văl de sudoare pe frunte. Ateneul era - și mai este - unul dintre multele colțuri ale Barcelonei unde secolul al XIX-lea Încă nu-și primise vestea pensionării. Scara din piatră urca dinspre o curte interioară de palat pînă la o rețea fantomatică de galerii și saloane de lectură unde invenții precum telefonul, graba sau ceasul de mînă erau anacronisme futuriste. Portarul, ori poate că era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
verișoara, pe Claudette, să-i recitească scrisorile tatălui ei În Întregime. Așa citea Clara, cu ochi de Împrumut. Nimeni n-a văzut-o vreodată vărsînd o lacrimă, nici atunci cînd n-au mai primit corespondența de la avocat, nici atunci cînd veștile despre război le-au făcut să se gîndească la ce era mai rău. — Tata știa de la bun Început ce urma să se Întîmple, mi-a explicat Clara. A rămas alături de prieteni fiindcă credea că asta era obligația lui. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
neputință de găsit. Un librar afirmă odată că avusese În mînă un exemplar din romanul lui Julián Carax intitulat Hoțul de catedrale, Însă de atunci trecuse ceva vreme și nu era cu totul sigur. La finele anului 1935, Îi parveniră vești cum că un roman al lui Julián Carax, Umbra vîntului, fusese publicat la o mică editură din Paris. Scrise la editură pentru a achiziționa mai multe exemplare. Nu primi nici un răspuns. În anul următor, În primăvara lui ’36, vechiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mi s-a părut că era tot Îndrăgostită de Carax, Însă nu i-am zis nimic. Am Întrebat-o dacă Îl văzuse de curînd, dacă știa ceva de el. Mi-a spus că de luni de zile nu mai avea vești de la el, practic de cînd Îi trimisese ultimele corecturi la manuscrisul ultimei sale cărți, de la Paris. Dacă m-a mințit, n-aș putea spune. Ceea ce știu este că, din ziua aceea, Nuria nu a mai aflat niciodată nimic despre Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se pare, nu mai rămăseseră nici adrese fiabile. O simplă privire asupra ghidului străzilor de pe masa de scris a administratorului mi-a confirmat ceea ce bănuiam: adresa presupusului avocat Requejo nu exista. I-am comunicat acest lucru domnului Molins, care absorbi vestea ca pe o glumă. — Ei, nu mă Înnebuniți, zise el rîzÎnd. Ce vă spuneam eu? Niște borfași. Administratorul se lăsă pe spate În fotoliu și mai scoase o sforăitură de-a lui. — Dumneavoastră aveți cumva numărul acestei căsuțe poștale? — Potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apeleze la Barcelona, aceea eram eu ori, cel mult, domnul Cabestany. Eram singurii lui prieteni, Însă nu ne-a spus că se Întorsese. Am aflat că revenise la Barcelona abia după ce a murit... — Ați mai aflat ceva după ce ați primit vestea morții lui? — Nu. Erau primele luni de război, iar Julián nu era singurul care dispăruse fără urmă. Acum nimeni nu mai vorbește de asta, Însă există multe morminte fără nume, ca acela al lui Julián. Să pui Întrebări Însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lucru, membrul comisiei cel cu ușa aprecie onestitatea colegilor care, prin nefolosirea telefonului fix pus acolo, în principiu, pentru uz oficial, economiseau cu noblețe banii statului. Singurul dintre cei prezenți care, neavând telefon mobil, trebuia să se resemneze să aștepte veștile de la alții era reprezentantul p.d.s., trebuie să adăugăm, totuși, că, trăind singur în capitală și având familia în provincie, bietul om nu avea pe cine să sune. Una după alta conversațiile se terminară, cea mai lungă era a președintelui, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
președinte îmi permite, acum că nu avem pe nimeni care să voteze, mă duc să văd cum e vremea. Nu întârzie mai mult de o clipă, plecă cu piciorul stâng și se întoarse cu piciorul drept, din nou fericit, aducând vestea cea bună, Plouă mult mai puțin, aproape s-a oprit, și deja încep să se vadă petice de cer senin. Puțin a lipsit ca membrii prezidiului și delegații partidelor să nu se cuprindă într-o îmbrățișare, dar bucuria le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
factorilor de anormalitate constatați în timpul ultimelor două acte electorale. În paralel cu această îndatorire de exprimare a unei elementare gratitudini, ministerul, anticipând eventuale întrebări, anunța familiile că nu trebuiau să fie surprinse, nici nu trebuiau să se neliniștească din pricina lipsei veștilor de la cei dragi care lipsesc, întrucât chiar în această tăcere, exact așa, se afla cheia care ar putea garanta siguranța lor personală, având în vedere gradul maxim de secret, roșu/roșu, care fusese atribuit delicatei operațiuni. Cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult decât o demonstrație de solidaritate cu femeile demne de admirație care făcuseră din curățirea străzii lor o chestiune de onoare, fapt pe care nici un observator imparțial n-ar ezita să-l recunoască, atingea limitele complicității criminale. De cum îi sosi vestea proastă, și ordonă prin telefon primarului ca aceia care sunt răspunzători pentru nesocotirea ordinelor primite să fie imediat readuși la supunere, ceea ce, tradus în cuvinte clare, însemna întoarcerea la grevă, fiind pasibili, în cazul în care insubordonarea ar continua, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de el, voi conduce eu însumi, Vă mai întoarceți azi la primărie, Sper că da, o să vă anunț dacă mă hotărăsc să nu mai vin, Foarte bine, Cum e orașul, Nimic prea grav de semnalat, n-au ajuns la primărie vești mai rele decât cele obișnuite, accidente de circulație, un ambuteiaj ici și colo, un mic incendiu fără consecințe, un atac ratat la o filială bancară, Cum s-au descurcat, acum că nu avem poliție, Atacatorul era un amărât, un amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
șosea să poată auzi mesajul, Dragul meu, se pare că trezitul prea devreme vă obnubilează capacitățile perceptive, eu aș paria pe funcția mea de prim-ministru că în acest moment toate radiourile din mașini sunt deschise, ceea ce interesează este ca vestea despre comunicatul către țară să fie anunțată imediat și repetată din minut în minut, Mă tem, domnule prim-ministru, că starea de spirit a tuturor acelor oameni nu prea este de natură să-i facă să se lase convinși, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
colegilor noștri de la radioul public ceea ce le-a fost deja atribuit, să restituie acestei instituții ceea ce îi aparține prin propriile sale merite, adică, locul și responsabilitățile de prim mijloc informativ al țării. În timp ce așteptăm acest acord, și sperăm să avem vești despre el în orice moment, informăm că un elicopter al televiziunii decolează exact în acest moment pentru a oferi telespectatorilor noștri primele imagini ale enormelor coloane de vehicule care, în cadrul punerii în practică a unui plan de retragere căruia, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fel infailibil, dar aș dori ca propunerea mea să fie dezbătută cu caracter de urgență, Eu însumi am spus-o înainte, domnule președinte, sări prim-ministrul, vă dau cuvântul meu că, în mai puțin timp decât vă imaginați, veți avea vești despre lucrările comisiei, Între timp, vom umbla pe aici pe bâjbâite, orbește, se plânse președintele. Tăcerea a fost din acelea care ar toci lama celui mai ascuțit dintre cuțite. Da, orbește, repetă fără să-și dea seama de apăsarea generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
președinte și cu mine vom fi în camera de alături. După o jumătate de oră miniștrii se așezau din nou în jurul mesei. Nu se observau absențele. Președintele republicii intră purtând pe chip o expresie de perplexitate, ca și cum tocmai primise o veste a cărei semnificație se afla în afara puterii sale de înțelegere. Prim-ministrul, din contră, părea satisfăcut de persoana sa. Nu avea să dureze mult până să se afle de ce. Când v-am atras atenția asupra necesității urgente a unei schimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vânt, perfectă pentru a arunca hârtii din aer și a le vedea coborând după aceea dansând dansul elfilor, până ce aveau să fie culese de cei care treceau pe străzi sau ieșiseră după ele mânați de curiozitatea de a ști ce vești sau ordine le soseau din înalturi. În timpul acestor trei zile, textul purtat din mână-n mână se istovi în călătorii dus-întors între palatul prezidențial și ministerul de interne, uneori mai bogat în argumente, alteori mai conciso, având cuvinte tăiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stropișori răzleți, din când în când se opreau, din când în când reveneau, o burniță nesuferită care, în ciuda amenințărilor, părea să nu prea mai aibă mult de dat. Rămase în această stare de plouă-nu-plouă până pe la mijlocul după-amiezii și, deodată, fără veste, ca și cum s-ar fi săturat să simuleze ceea nu simțea, cerul se deschise pentru a lăsa să treacă o ploaie continuă, adevărată, monotonă, intensă, deși nu violentă, din acelea capabile să plouă așa o săptămână întreagă și pentru care agricultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuie studiat, și termină cu cuvintele Vorbiți cu domnul prim-ministru. Puse receptorul în furcă. Era ministrul de interne, spuse el, Ce voia omul acela simpatic, A primit o scrisoare redactată în aceiași termeni și e hotărât să înceapă investigații, Veste proastă, I-am spus să vorbească cu dumneavoastră, Am auzit, dar continuă să fie o veste proastă, De ce, Dacă îl cunosc bine pe ministrul de interne, și cred că puțini îl cunosc atât de bine ca mine, la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ministrul de interne, spuse el, Ce voia omul acela simpatic, A primit o scrisoare redactată în aceiași termeni și e hotărât să înceapă investigații, Veste proastă, I-am spus să vorbească cu dumneavoastră, Am auzit, dar continuă să fie o veste proastă, De ce, Dacă îl cunosc bine pe ministrul de interne, și cred că puțini îl cunosc atât de bine ca mine, la ora asta a vorbit deja cu directorul poliției, Opriți-l, Voi încerca, dar tare mă tem că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
surprins de o neliniște nedefinită care-i comprima diafragma, ce informație, mai mult sau mai puțin credibilă putea, el, papagalul-de-mare, să inventeze ca să transmită unui albatros care, la ora asta, trebuia să se întrebe nerăbdător de ce întârziau atât de mult veștile. Ce-i voi spune eu, se întrebă, că se confirmă bănuielile legate de vulturul pescar, că soțul ei și ceilalți fac parte din conspirație, atunci el va întreba cine sunt acești ceilalți, iar eu îi voi spune că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înăuntru, în spațiul delimitat de laturile pătratului am încredere în dumneavoastră, dar în afara lui nu mai am încredere decât în mine însumi, investigația dumneavoastră e pătratul, mulțumiți-vă cu el și cu ea, Da, albatros, Somn ușor, papagal-de-mare, veți primi vești de la mine înainte să se sfârșească săptămâna, Voi fi aici, așteptându-le, albatros, Noapte bună, papagal-de-mare, Noapte bună, albatros. În ciuda urărilor convenționale ale ministrului, puținul care mai rămânea din noapte nu i-a prea folosit comisarului. Somnul nu venea, coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]