3,591 matches
-
a măsurilor finale necesită o atentă utilizare a pedalei de rezonanță. Astfel, scriitura indică cu elocvență intenția de a rezona în exclusivitate un singur sunet (), ca ultim efect acustic ce se dorește risipit apoi în tăcere (laissez vibrer - lăsați să vibreze). În acest sens, se impune reactivarea pedalei de rezonanță după finalul măsurii 58, în scopul de a elimina orice reminiscență sonoră a disonanței lui , care la rândul său beneficiase de un efect prelungit și amplificat prin menținerea sa peste octava
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
să anunțe viitoarea tarantella, prin frânturile ce răzbat odată cu apropierea alaiului de dansatori. Expresia rezonantă a sunetelor de clopote desfășoară linia melodică a unui motiv pentatonic-anhemitonic, proiectat într-un efect prelungit de vibrație - quittez, en laissant vibrer (părăsiți, lăsând să vibreze), aspect care va trebui marcat corespunzător printro amplă folosire a pedalei de rezonanță. Nuanța de mister va fi surprinsă încă din debutul preludiului prin evitarea difuzării tonalității de bază (si major), configurația modal-pentatonică a afirmației introductive constituind, mai degrabă, o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Cu alte cuvinte, frumusețea este sărbătoarea ochiului - după expresia lui E. Delacroix 84. Când avem în vedere aceste aspecte, nu este vorba de o plăcere numai a minții, nici de o plăcere numai a simțurilor în fața frumuseților. Frumusețea face să vibreze omul în totalitatea ființei sale. Această definiție a sfântului Toma exprimă mai curând neputința cuvintelor 83 ConCiliul eCumeniC al ii‑lea din vaTiCan, Constituția despre liturgie - Sacro sanctum Concilium, nr. 122. 84 Ferdinand Victor Eugène Delacroix (1798‑1863) - pictor francez
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
îl imitau pe Petrarca, Miche‑ langelo dă dovadă de profundă originalitate artistică. Gândirea înaltă, sinceri‑ tatea intensă a sentimentelor și pasiunilor, energia și concentrarea stilistică sunt caracteristicile principale ale marelui artist florentin. Versurile sale invită la meditație și fac să vibreze de cele mai multe ori sensibilitatea celui care le citește. Este interesant de remarcat că principalele teme ale poeziei lui Miche‑ langelo sunt desprinse din contemporaneitate și că ele oglindesc realitățile 20 Francisco de Hollanda - arhitect și istoric în perioada renascentistă din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
nu pot fi înduplecate, ademenite, „furate”. Orfeu, prin darul său a reușit să îmblânzească animalele, să liniștească apele, să pună stăpânire pe natură și în cele din urmă și pe superiorii săi ce alcătuiau divinitatea. Cântul său a facut să vibreze sceptrul lui Hades și al Persefonei, însa nu a putut evita cea de-a doua moarte a preaiubitei sale soții. Aici își spune cuvântul Destinul. Mitul destinului, care există la orfici, vorbește de faptul că nici zeii nu pot interveni
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
morții poetului. Materialul brut ce a stat la baza poemului goethian îl constituie opera lui Christoph Wagner cunoscută de poet încă din copilărie, idila din prima parte a tragediei a fost inspirată din versiunea lui Nicolai Pfityner. Dacă la început vibrează povestea atât de coerentă a Margaretei, ce consumă prima parte a tragediei, torentul de alegorii, precum si libertatea de abstracții ce urmează proiectează într-un mod ieșit din comun o impresie de arbitrar și amestec de momente ce ies din scara
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
acelea din Mica japoneză sau Două fețe ale aceluiași peisagiu se află prin exactitatea descrierii și tehnica alertă a relatării, la granița dintre reportaj și literatură. Pentru Anton Holban a scrie înseamnă a-și examina capacitatea de luciditate și a vibra la fiecare rând. În nuvela Bunica se pregătește să moară elementul biografic este unul central. E prezentat orașul copilăriei, Fălticenii de unde are amintiri frumoase și care depind de bunica lui de 81 de ani. La fel scrie autorul și despre
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
întregului. 7. Modernitate prin psihologism. Introspecție și analiză Personajul lui Holban e hipersensibil, protagonistul își impune o stare de maximă receptivitate, e cu toate simțurile treze, gata să primească orice impuls exterior ce poate declanșa febra analizei: „Vorbele însemnate care vibrează cu aceeași intensitate ca și o amenințare de moarte pentru o ureche mai rafinată, căci dacă ești atent, găsești în ele de pe acum, în miniatură, toate cataclismele viitoare. Poți scoate din ele interpretări inverse, după cum vei face-o din scenele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
trimite tremurate semnale ale dragostei sale , dar la capătul firului nu se găsește nimeni. Cu o altă ocazie , Sandu știe că se va transmite la radio muzică italiană din secolul șaptesprezece: “Și ce minunată va fi tovărășia noastră, prin spațiu, vibrând la aceleași sunete. Vom reuși să alungăm distanța dintre noi. Streinii care ne înconjoară, și pe care suntem obligați să-i suportăm vor dispărea. Vom fi doar noi doi.” Însă momentul de comunicare este ratat pentru că Dania îl însoțește la
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
scatiu în Scatiul și stăpânul său. Patefonul acompaniază trilurile micii păsări de companie iar aceasta are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea măiastră a poemei lui Chausson în execuția romantică a lui Enescu. În trilurile păsării urechea analistului poate deosebi un purpuriu de nuanțe sufletești: „ciudă, elan liric, deprimare, gust de a fi antipatic fără motiv, interes - gelozie.” Între stăpân
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un murmur al glasului ei de după ușă, apoi liniște. Cei doi m-au dus în cameră și au închis ușa încet. Eram din nou în acel spațiu cunoscut și necunoscut, dar eram prea obosit să mai caut. În ureche îmi vibrau frânturile serafimei din cabinetul doctorului. Erau note calde cu care am adormit fără să-mi dau seama. Peste ceva vreme m-am trezit. Am deschis ochii și mi-am cocoțat privirea pe tavan. Era o frântură care-l despărțea în
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
Elena Alistar a palpitat mereu În inimile fostelor eleve refugiate În țară ca și a celor rămase pe pământul Basarabiei. În fiecare an În ziua de 21 mai de sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, la Biserica Precupeții Noi din București vibrează rugăciuni și cuvântări de pomenire. În anul ce a trecut la Întâlnirea tradițională de pomenire, s-au mai aprins din partea ultimelor trei eparhialiste, 3 lumânări. Pâlpâirea lor evoca amintirea fostei directoare. Când și aceste pâlpâiri se vor trece numele Directoarei
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
a strălucit deopotrivă pe scenă, ca scriitor și ca bun român. Plecând din calea nimicitoare a expansionismului răsăritean și părăsind vatra părintească cu speranța reîntoarcerii, pe cărările pe care l-a purtat soarta, pe pâmântul patriei a Înțeles chemarea timpului vibrând la drama dar și la speranța Întregirii pământului strămoșesc. Întreaga sa operă este inspirată, Însuflețită de speranța Dreptății, că va veni ziua când apele Nistrului vor fi din nou străjer al moșiei naționale. Mărturisirile sale de mai târziu exprimă crezul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar și complex, dintre simplitate și subtilitate, ca o necăutată strigare a sufletului. Datorită naturii sale pluricorde, a complexei sale construcții clădite pe originar, a tâlcurilor sale depășind pitorescul, vibrând spre infinit, poezia lui Cezar Ivănescu se vrea un analogon al Lumii." Gheorghe Grigurcu " Cezar Ivănescu este poetul stărilor primordiale, al lumii ce se naște murind și moare născând, al spaimei biologice de dispariție, al metamorfozei. Un extraordinar simț al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fără de care "sportul" național, POEZIA, ar fi mai puțin reflexiv, grav, substanțial." Nu cred că și-a pus vreodată întrebări despre limita posibilului. Dar unde suntem, unde am ajuns cred că s-a întrebat, ca ilustrare a ideii de responsabilitate. Vibrează înnoitor când dă viață proiectelor. Lansează producții culturale care pun în circulație valorile. Să urmărim, cu atenție, traseul existențial din ultimii 25 de ani și vom afla răspunsuri edificatoare, legate de Muzeul Literaturii Române Iași, de Societatea Culturală Junimea '90
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
tăcere, privindu-l în ochi pe dumnezeu. am tăcut împreună, ca doi buni prieteni. ca și cei mai buni doi prieteni. între noi se mișca aerul într-un asemenea fel, încât nu se lăsa auzit de urechile oamenilor. între noi vibra aerul ca la un cutremur imperceptibil, devastator. și, în chiar clipa aceea, gândacii mei din bucătărie s-au prăbușit, definitiv, în genunchi. [eu lucrez în ascuns la o pasăre...] eu lucrez în ascuns la o pasăre. la o pasăre târâtoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
jur și la trăirile lui, Ovidiu descoperă puterea de seducție a femeilor tinere și mai puțin tinere, a celor sfioase sau îndrăznețe, învățate sau neștiutoare, blonde sau brune. Dar, în mândria ei, Corina reușește să-l facă pe poet să vibreze prin toate fibrele. Din iubire, el este în stare să-i treacă cu vederea aventurile: Nu-ți cer, frumoasă cum ești, să mai fii pe deasupra și cuminte... Nu voi să cunosc, vai, ale tale greșeli... Îi cere totuși mai multă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
existenței banale pe care autorul o stilizează cu eleganță și finețe. Shimamura, literat, eseist, preocupat de arta dansului, obosit de agitația metropolei nipone, Tokio, merge frecvent să se relaxeze într-un han cu apă termală, în ținutul muntos în care vibrează tăcerea și se aude zăpada înghețând. De ani de zile îi ține companie, cu discreție și dăruire, gheișa Komako ce revărsa asupra iubitului oaspete toată căldura ființei ei și nu primea în schimb nimic. Povestirea dezvăluie, cu discreție, într-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Autoarea își amintește și relatează în jurnal despre cunoașterea unor clienți de care s-a îndrăgostit, recunoaște că pe unii i-a respectat, că în prezența altora a trăit experiențe șocante, sado-masochiste. Își mărturisește compasiunea față de bărbații timizi, faptul că vibra la gesturile tandre ale unor clienți. Totodată își ironizează eșecurile sentimentale, ironizează proastele maniere ale clienților. Pentru a completa imaginea unei prostituate de lux, autoarea evocă momente în care se afla în postura de damă de companie, mai cu seamă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o generație de cretini rău făcători” până la Camus, care, îmbrățișând aceeași pasiune generoasă pentru fotbal și teatru, mărturisește: „ceea ce știu cel mai sigur despre morală și obligațiile umane datoresc sportului”; de la Montherland care vorbește de noblețea atletismului la Vaillant care vibrează pentru cursa de automobile; de la John Irving, mare amator de lupte, la Joyce Carol Uates, pasionat de box; de la Roland Barthes care se atașează legendei Turului Franței la Michel Serres care este pasionat de balonul rotund și mulți alții, pe
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
adesea să ne atribuim ca și cum acestea n-ar avea altă sursă decît noi înșine idei și reflecții, sentimente sau pasiuni pe care ni le-a inspirat grupul. Există un acord atît de bun între noi și cei din jurul nostru, încît vibrăm la unison și nu mai știm dacă punctul de plecare al vibrațiilor este în noi sau în ceilalți. De cîte ori nu exprimăm, cu o convingere care pare cît se poate de personală, reflecții preluate dintr-un ziar, o carte
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Oare cum or fi arătând serele la care ne duce Henri? Or fi semănând ele cât de cât cu ce-le din România... mai veche? Nu cu cele de acum, care sunt, dar într-o condamnabilă paragină. Distruse și abandonate...” Vibram de cu-riozitate. Străbăteam o zonă care îmi aducea aminte de partea mai de către dealurile Bucovinei noastre sau de prin alte multe locuri din țara mea. Le văzusem cu ani în urmă, pe vremea când mai puteam călători. Pârâiașe străjuite
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Poezia optzecistă va aduce chiar o celebrare a dispariției laturii metafizice a existenței "și coșul de fabrică era de cărămidă adevărată, nimic nu era metafizic și asta te excita/ cum îți lăsai sânul să radieze în amurgul de iarnă/ așa cum vibrează peste rechizite și tocuri globurile din sala de clasă a copilăriei/ nimic metafizic, doar o nervozitate fără greșeală, doar un fel de scârțâirede celofan violet..." (Poem de amor, Mircea Cărtărescu). Ceea ce apare mai rar în poezia albatrosistă, dar pare să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de foi/ îmi spune-o poveste de noi.../ Adio, pustiu, și fior./ Va fi poate odată, amor”)17), sau o dorință („Fereastra e-o poemă de plumb, și de scîntei.../ O zi de promoroacă în cameră pătrunde.../ Sirenele de muncă vibrează, plîngător;/ Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței,/ Și de fior.../- Unde... unde?!”)18) Fiorul ca promisiune de dragoste. Despre iubire Ibrăileanu avea dreptate: „cel dintîi sentiment, pe care trebuie să-l căutăm în opera unui poet liric, este
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund, se ilustrează/ O conștiință din noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea constitui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]