8,307 matches
-
mai stat niciodată pe o canapea. Nu i se pare confortabilă. Nu se poate obișnui cu moliciunea ei. Îi dă o senzație de scufundare. La fel și cu toaleta. Preferă să stea pe vine ca un câine. Ține canapelele pentru vizitatori și pentru el își comandă un scaun demodat din ratan. Spre exterior este salonul, care a fost transformat în bibliotecă, cu cărți de sus până jos pe trei pereți. Nu acordă atenție mobilei, dar e conștient că tot mobilierul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
supraviețuit războiului, dar e activă în crearea republicii. Or fi ținut legătura în secret? O fi fost invitată în camera lui de lucru? Santinela de la Cabinetul cu Parfum de Crizantemă îi blochează drumul și îi spune că Mao are un vizitator și nu vrea să fie deranjat. Bună, tovarășe președinte! M-am întors! Doamna Mao îl împinge pe omul de gardă la o parte și intră neinvitată înăuntru. În cameră e întuneric. Jaluzelele sunt lăsate în jos, iar draperiile sunt trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prestigioasă familie influențată de lumea occidentală, Wang Guang-mei are o educație aleasă și e sigură de sine. Nu intenționează să o pună în umbră pe Doamna Mao Jiang Ching, dar deoarece Mao nu-și prezintă niciodată în mod public soția, vizitatorii din alte țări o consideră cu toții pe Wang Guang-mei drept prima doamnă a Chinei. Deși Wang Guang-mei îi acordă atenție lui Jiang Ching, îi menționează permanent numele, o consultă în tot felul de lucruri, de la codul vestimentar la ce cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
apoi 1531, Guadalupe, Mexico, Juan Diego, De la Juan Diego, marcat în albastru, aș putea deschide o altè paginè care m-ar duce direct la tot ce se gèsește pe Internet despre apariția miraculoasè din Guadalupe, dar, de aici, din fișierul vizitatorului nocturn al calculatorului meu nu pot deschide nimic, link-urile lui sunt inhibate, îmi propun sè caut mai tarziu pe google, Analizez cu uimire cele trei coloane ale aparițiilor misterioase, nici n-aș fi crezut că Iisus Cristos și Fecioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îmi explicè ghidul meu special, Din nou, unu, doi, trei și, spatele drept! Strèduindu-mè sè mè conving cè aceastè lecție de artè româneascè și de dans n-are nici un dincolo de cuvinte, poezia în care ea se exprimè recitând-o oricèrui vizitator pe care-l însoțește prin Muzeu, e meseria ei! Și dansul? mè rog, de ce as vedea eu altceva în frumosul ei discurs? inaccesibilè, Atenție la prezent! Matei are grijè la scèri, purtându-și partenera, unu, doi trei și, Bèrbia sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul În birou-sufragerie-living. Considerau asta drept o mare șansă de confort, deși căsătoria fiicei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ratată Capitolul 23. Viețile trecute ale zeiței Callypso Capitolul 24. Dosar „Savantul” Capitolul 25. Cariera unui naufragiat Capitolul 26. Păcate neispășite Capitolul 27. A fi sau a nu fi un boșo Capitolul 28. Un plan de măsuri entuziast Capitolul 29. Vizitatorul nocturn Postfață (Carmen Mușat) Dosar de presă PAGE PAGE 158 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\intilnirea.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar îmbinarea fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
boierii și jupânesele autohtone încă nu apucaseră să vadă așa ceva. Circulau doar zvonuri. Lumea vorbea pe ocolite despre goliciunile modei franțuzești, dar acum vedeau cu ochii lor. Deși soția consulului nu era chiar una dintre frumusețile răpitoare ale Parisului, primii vizitatori încremeniră lângă ușă ca și cum le-ar fi apărut dinainte însăși zeița frumuseții în divinul și sumarul ei drapaj. Ezitau să intre, înclinând mai curând să aștepte până când acea zeiță va binevoi să-și acopere măcar umerii ei orbitori. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu un glas șoptit, apoi șuierat și, în cele din urmă, țipat. Dar era deja depășită de situație. În disperare, se ridică și încercă să-l prindă. Bichon, însă, fugi din calea ei, se strecură printre caftanele lungi și imineii vizitatorilor, continuând să latre cu cea mai mare vehemență. Acesta a fost momentul fericit în care presiunea cedă brusc și toți cei de față începură să alerge după Maltez prin tot salonul. Cățelușul sărea, se rostogolea, se avânta într-un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau poala rochiei care purta din plin urmele unui moment fermecător de apropiere dintre Franța și țara Românească. Intermezzo informativ. Părerea competentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției, toate înconjurate de o mantie azură cu hermină pe care erau presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără să intre în alte amănunte, pentru că, la drept vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse Franței și împăratului Napoleon, heraldica era pentru el un soi de păsărească nedigerabilă. Revigorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult ca oricând, ca un balon plutind în derivă peste apele ieșite din matca Dâmboviței. Se dovedi, însă, mai puțin „plutitor” când încercă să sară din barcă și priceputul canotier gâfâi din greu până când reuși să îl salte pe entuziastul vizitator și să îl depună pe scândurile pavilionului. ― Ia loc, te rog, monsieur! Ești invitatul meu. D’Autrey lansă o șarjă de mulțumiri, balansându-se înainte și înapoi, ca un balon gata-gata să se desprindă de sol, în timp ce prințul îi cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
loc, te rog, monsieur! Ești invitatul meu. D’Autrey lansă o șarjă de mulțumiri, balansându-se înainte și înapoi, ca un balon gata-gata să se desprindă de sol, în timp ce prințul îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel, nici prietenul meu, pictorul Dante Negro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou cu spatele, spionul nu se putea abține să nu mai încerce o dată... Din cauza problemelor pe care le provocau mesele lui Sampath, domnul Chawla decise să permită accesul vizitatorilor doar în intervalul dintre prânz și cină, între doisprezece și jumătate și opt și jumătate seara. Dat fiind accesul limitat, popularitatea lui Sampath și reputația sa de ermit crescură. Totuși, stratagema accesului restricționat n-a mai putut fi aplicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul făcând prăpăd prin piață, furând de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei Jyotsna sau ale lui Pinky. De ce să facă așa ceva, când puteau foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zise domnișoara Jyotsna, extrem de jignită de lipsa de respect în ceea ce-l privea pe fostul ei coleg. Dă-i drumul, frate, încercă și tu interacțiunea om-maimuță și o să ajungi la spital cu mușcături de maimuță. Numai că, deși unii dintre vizitatori se bucurau de venirea maimuțelor, văzând efectul lui Sampath asupra acestora, domnul Chawla își zise că intuiția mamei sale fusese corectă de la bun început și plânse după trucul lui inteligent, acela de a vinde și revinde ofrandele vizitatorilor. Maimuțele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
unii dintre vizitatori se bucurau de venirea maimuțelor, văzând efectul lui Sampath asupra acestora, domnul Chawla își zise că intuiția mamei sale fusese corectă de la bun început și plânse după trucul lui inteligent, acela de a vinde și revinde ofrandele vizitatorilor. Maimuțele acelea lacome mâncau tot ce putea apuca și cu care puteau apoi fugi. Kulfi deveni îngrijorată în privința bucătăriei sale și începu să-și depoziteze lucrurile cu mai mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie entuziasmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ajungând chiar mai departe de atât. În februarie, imaginea acesta fu tiprită chiar în Times of India, alături de titlul „Baba din Shahkot în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i așa, Babaji? La început, fructul de chikoo e necopt, spuse Sampath, dar dacă nu îl culegi și nu-l mănânci repede, se strică imediat și se face alcool. Ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cea de joi, când în sfârșit puneau în pagini articolele pentru numărul în curs de apariție. 29. Fusese într-o dimineață de vineri, din care n-ar fi vrut să-și mai amintească nimic în afară de banii rămași pe masă în urma vizitatorilor - prețul, plata, un teanc subțirel de bancnote de o sută de dolari... Numără, da, douăzeci și cinci de bancnote. Era bine, atâta trebuia să fie, două mii cinci sute de dolari. Nu mai văzuse vreodată atâția bani. O grămadă de bani. Toată lumea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar deschide ușa, glasul cadiului Îndreaptă asupra lui priviri și murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea tradiției Profetului, autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îndreaptă asupra lui priviri și murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea tradiției Profetului, autoritatea pe care nimeni n-o pune la Îndoială, glasul de care nimeni nu se Îndoiește. Unul după altul, vizitatorii se ridică, schițând o plecăciune, mormăind cine știe ce formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]