7,219 matches
-
și plămânii unui vorbitor care, rostindu-le, le imprimă propria lui personalitate. Cuvintele sunt ca niște tăciuni care mocnesc pe vatră, în cenușă. Ca să se aprindă, au nevoie de tensiunea noastră spirituală, de respirația noastră, de inima și plămânii unui vorbitor care, rostindu-le, le imprimă propria lui personalitate. Copilul preșcolar - receptorul se află la un anumit nivel de asimilare a textului literar, nivel condiționat atât de particularitățile de vârstă cât și de factorii legați de nivelul socio-familial. De mic copilul
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
și exterior persoanei. Limba este creația dar în același timp fundamentul limbajului. Pe de altă parte, în stilistică (stilul ansamblu de procedee care caracterizează vorbirea unui grup de indivizi sau chiar a unui singur individ), exprimarea proprie unui grup de vorbitori este numită și limbaj, iar pentru cea mai largă diviziune stilistică se folosește termenul de limbă. Se vorbește, de exemplu, despre limba literară, în opoziție cu limbajul liric, administrativ, argotic, familiar, publicistic, științific, vulgar, narativ, limbajele profesionale etc. Unii autori
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
S-ar putea considera că elementele lexicale generate de comunicarea informațională fac parte din internaționalizarea unui segment al limbajului comun. Din constatările mele bazate pe observație participativă, majoritatea acronimelor și abrevierilor sunt de sorginte anglo-saxonă, dar sunt folosite și de vorbitorii de limbă română și franceză. b) Atrofiile lingvistice Pe de altă parte, începuturile mesageriei scrise prin telefonia mobilă au creat o deficiență în facilitarea comunicării: dat fiind că fiecare tastă a telefonului prezintă câte trei sau patru litere ale vocabularului
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
copii drăguți, dar, după alte semne evidente de fecunditate, populația buzoiană se va mări, în curând, din nou. Comandantul jandarmeriei ne dădu, pentru a ne face onorurile reședinței sale, un tânăr dorobanț de șaptesprezece ani, un băiat fermecător și inteligent, vorbitor de franceză, perfect la curent cu cronica și resursele orașului. Acest tânăr Cicerone ne-a fost de mare folos; judecata sa precoce, siguranța observațiilor sale ne-au uimit; dar ne-am amintit și această vorbă de duh a d-lui
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
grosului națiunii; dacă popa nu e decât cel dintâi țăran din satul său, cel puțin știe citi și merge în fruntea turmei. Cu atât mai mult se află în această situație personalul mănăstirilor. Se întâlnesc printre demnitarii mănăstirilor oameni instruiți, vorbitori de greacă veche și modernă. Printre arhimandriți se află prelați care vorbesc cinci sau șase limbi și cărora le este familiară literatura noastră. E lucru rar, e adevărat, dar se poate prezice ceva bine pentru viitor de aici. Prima traducere
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
redînd cuvintele exacte ale personajelor; el introduce adesea și pasaje descriptive sau argumentative, pasaje importante pentru aprecierea înclinațiilor ideologice sau estetice ale narațiunii. Astfel, aceeași componentă narativă este denumită de Bal actor la nivelul fabulei, personaj la nivelul povestirii și vorbitor la nivelul textului narativ. Vorbitorii pot sau nu pot juca un rol la nivelul fabulei. Așadar, "conținutul" textului narativ este o serie de evenimente legate, cauzate sau trăite de actori, prezentate într-o manieră anume. Autoarea nu încetează să sublinieze
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
el introduce adesea și pasaje descriptive sau argumentative, pasaje importante pentru aprecierea înclinațiilor ideologice sau estetice ale narațiunii. Astfel, aceeași componentă narativă este denumită de Bal actor la nivelul fabulei, personaj la nivelul povestirii și vorbitor la nivelul textului narativ. Vorbitorii pot sau nu pot juca un rol la nivelul fabulei. Așadar, "conținutul" textului narativ este o serie de evenimente legate, cauzate sau trăite de actori, prezentate într-o manieră anume. Autoarea nu încetează să sublinieze că interpretările unui text sînt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Wayne C. Booth în Retorica romanului (1961; trad. rom. 1976) cu argumentul, neconvingător în opinia noastră, că nu e specific operei narative. Mieke Bal începe cu precizarea importantă că orice povestire reprezintă un act de comunicare lingvistică și deci un vorbitor implicit: (Eu spun:) A fost odată ca niciodată... Bal dărîmă astfel prezumpția că unele povestiri se spun singure, că cititorul chipurile nu ascultă nici o voce (Friedman 1967:127), sau că povestirea dobîndește o obiectivare sporită "prin eliminarea oricărui narator" (Lintvelt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
semne. După cum apărea din definiția textului narativ, aceste semne sînt produse de un agent care relatează, care "pronunță" semnele. Acest agent nu poate fi identificat cu scriitorul, pictorul sau regizorul. Mai curînd, scriitorul se retrage și își transferă atribuțiile unui vorbitor fictiv, unui agent cunoscut sub numele de narator. Dar naratorul nu relatează în mod continuu. De fiecare dată cînd vorbirea directă intervine în text, este ca și cum naratorul își transferă temporar funcția unuia dintre actori. Cînd descriem stratul textului este important
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
discutată anterior, ca și unele subiecte care constituie în mod tradițional un text unitar vor fi tratate separat în diferitele etape ale acestui studiu. Un exemplu ar fi figura antropomorfică numită "actor" în studiul fabulei, "personaj" în studiul povestirii și "vorbitor" în studiul textului. În baza celor de mai sus, ar trebui ca acum să putem formula mai precis acele caracteristici care să ne ajute a delimita corpusul textelor narative pentru care va fi valabilă această teorie. La modul ideal, caracteristicile
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care să ne ajute a delimita corpusul textelor narative pentru care va fi valabilă această teorie. La modul ideal, caracteristicile unui text narativ ar trebui să arate după cum urmează: 1. Într-un text narativ trebuie să existe două tipuri de "vorbitori"; unul nu-și joacă rolul în fabulă o dată cu celălalt. Această diferență există și cînd naratorul și actorul sînt una și aceeași persoană, cum ar fi spre exemplu într-o narațiune la persoana întîi. Naratorul este aceeași persoană, dar într-un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Steyn răsună în vestibul". Acest lucru nu schimbă nimic în analiza de mai sus. În principiu, dacă naratorul se referă sau nu se referă la el însuși nu afectează statutul narației. Atîta timp cît există un limbaj, există și un vorbitor care rostește sunete; atîta timp cît rostirea lingvistică se constituie într-un text narativ, există și un narator, un subiect care narează. Din punct de vedere gramatical, "persoana întîi" există mereu. De fapt, termenul de "narațiune la persoana a treia
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se axează pe acest mod particular de a fi "în limbaj". Ne trimite aici și subtitlul: "certificatul de maternitate" care este o traducere literală a cuvîntului maghiar pentru "Administrația certificatelor de naștere". Dat fiind dublul statut al naratorului ca fost vorbitor nativ și acum vorbitor străin, cuvîntul capătă rezonanțele copilăriei, în care de altfel nu se mai regăsește. Distincția dintre autor și narator este esențială pentru a citi această carte: tema esențială pe care o abordează povestirea este exact felul în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ele, sînt total goale, în ele însele. Ele nu fac nici o trimitere în afara contextului în care sînt pronunțate. Fiecare rostire este realizată de un "eu" și adresată unui "tu". Persoana a doua este esențială, pentru că pe "eu" îl confirmă ca vorbitor acel subiect. Invers, "tu" devine "eu" de îndată ce perspectiva se schimbă. Numai ca "eu" (potențial) are "tu" subiectivitatea de a acționa și, prin aceasta, de a confirma subiectivitatea "eu"-ului anterior. Ceea ce lipsește în La modification este tocmai acea trăsătură esențială
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
necunoașterii", care se simte exclus din cauza lipsei de cunoștințe, și o trăiește ca pe acțiunea unui "cunoscător", subiectul cunoașterii și al reținerii. Acel subiect este oponentul naratorului. Interpretarea metaforei ca mini-narațiune nu aduce lămuriri legate de ceea ce "vrea să spună" vorbitorul, ci despre ceea ce el consideră a fi interpretări acceptabile, atît de acceptabile încît să nu mai fie considerate metaforice; și, cu siguranță, nici narative. Este nevoie de o analiză, una culturală, pentru a discuta în continuare problema interacțiunii culturale implicate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deplin integrată în text. Cînd un personaj nu numai că privește dar și descrie ceea ce vede, apare o anumită schimbare în motivație, deși rămîn în joc, în principiu, toate cerințele de mai sus în privința motivației. Actul vorbirii necesită un ascultător. Vorbitorul care vizează construcții de personaje trebuie să aibă cunoștințe pe care ascultătorul interesat de personaje nu le are, dar i-ar plăcea să le aibă. Ascultătorul, de exemplu, poate fi orb, sau tînăr sau amator. Mai există o a treia
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
din Of Old People de Couperus, una din expresii a rămas neschimbată pe tot parcursul analizei: "Of! Acea voce a lui Steyn!" Această exclamație arată cîteva dintre caracteristicile utilizării limbajului emotiv adică, utilizarea limbajului care vizează exprimarea de sine a vorbitorului în legătură cu ceea ce se vorbește. Elementul acestei expresii care subliniază o funcție emotivă este cuvîntul "Of!" Semnul exclamării este o reprezentare grafică a unei intonații încărcate de emoție. Mai mult, specificul gramatical, anume că acestei "propoziții" îi lipsește verbul, sporește efectul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
șuiera" este în acest sens un verb declarativ, comparabil cu "a spune". Într-un text narativ, verbele declarative care arată că cineva este pe punctul de a vorbi reprezintă semne ale unei schimbări de nivel în textul narativ. Un alt vorbitor intră în scenă. În exmplul d), NE dă temporar cuvîntul Ottiliei. Astfel, personajul Ottilie devine vorbitor în plan secund, ceea ce notez cu NP2. Să observăm, totuși, că folosirea simbolului NP2 nu este pe deplin convingătoare. Deși Ottilia vorbește, cel puțin
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
verbele declarative care arată că cineva este pe punctul de a vorbi reprezintă semne ale unei schimbări de nivel în textul narativ. Un alt vorbitor intră în scenă. În exmplul d), NE dă temporar cuvîntul Ottiliei. Astfel, personajul Ottilie devine vorbitor în plan secund, ceea ce notez cu NP2. Să observăm, totuși, că folosirea simbolului NP2 nu este pe deplin convingătoare. Deși Ottilia vorbește, cel puțin temporar, ea nu narează: ceea ce spune nu este o povestire. Totuși, voi folosi acest simbol, întrucît
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
NP2. Să observăm, totuși, că folosirea simbolului NP2 nu este pe deplin convingătoare. Deși Ottilia vorbește, cel puțin temporar, ea nu narează: ceea ce spune nu este o povestire. Totuși, voi folosi acest simbol, întrucît el precizează că personajul este un vorbitor, asemeni naratorului. Ceea ce spune naratorul reprezintă o altă chestiune, la care voi reveni în subsecțiunea "Relații între textul primar și textul inserat" din acest capitol. Prin urmare, NP2 se referă la un personaj "citat" de naratorul din prim plan, indiferent
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
naratorului. Ceea ce spune naratorul reprezintă o altă chestiune, la care voi reveni în subsecțiunea "Relații între textul primar și textul inserat" din acest capitol. Prin urmare, NP2 se referă la un personaj "citat" de naratorul din prim plan, indiferent dacă vorbitorul este un NE1 sau un NP1. NP2 este vorbitorul din planul secund. Dar cum rămîne cu acea expresie din fragmentele e), f) și g)? Am fragmentat intenționat citatul, astfel încît să nu mai putem vedea cine vorbește. Verbul declarativ lipsește
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care voi reveni în subsecțiunea "Relații între textul primar și textul inserat" din acest capitol. Prin urmare, NP2 se referă la un personaj "citat" de naratorul din prim plan, indiferent dacă vorbitorul este un NE1 sau un NP1. NP2 este vorbitorul din planul secund. Dar cum rămîne cu acea expresie din fragmentele e), f) și g)? Am fragmentat intenționat citatul, astfel încît să nu mai putem vedea cine vorbește. Verbul declarativ lipsește. În e) avem două posibilități: e.I Of, acea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
voce a lui Steyn, am șuierat printre dinți. e.II Of, acea voce a lui Steyn! Nu o mai suportam. În e.I avem un verb declarativ pentru a arăta că ceea ce îl precede este discurs direct, o propoziție încorporată. Vorbitorul din primul nivel se adresează vorbitorului din cel de-al doilea nivel. NP1 ("eu") îl "citează" pe NP2 ("eu"). Propoziția emotivă este o propoziție înserată, ca în d), adică o propoziție în cadrul alteia, fapt ce poate fi marcat prin folosirea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
printre dinți. e.II Of, acea voce a lui Steyn! Nu o mai suportam. În e.I avem un verb declarativ pentru a arăta că ceea ce îl precede este discurs direct, o propoziție încorporată. Vorbitorul din primul nivel se adresează vorbitorului din cel de-al doilea nivel. NP1 ("eu") îl "citează" pe NP2 ("eu"). Propoziția emotivă este o propoziție înserată, ca în d), adică o propoziție în cadrul alteia, fapt ce poate fi marcat prin folosirea parantezelor: NP1 [NP2]. În ambele cazuri
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în care este formulat exemplul f.II determină o schimbare în situația narativă? Analizînd fraza, am evidențiat semne ale funcției emotive. Am făcut acest lucru deoarece, cu această funcție emotivă, naratorul se referă la sine. Dacă, într-o afirmație, sentimentele vorbitorului sînt exprimate, atunci afirmația se referă la vorbitor. De asemeni, s-ar putea spune că o astfel de exprimare este comparabilă cu (Eu narez:) Mîine voi împlini douăzeci și unu de ani și nu cu (Eu narez:) Mîine Elisabeta va împlini douăzeci și unu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]