3,365 matches
-
pentru artiști și cealaltă destinată publicului, două scări, perdele care ascund amanții neoficiali de cei oficiali ș.a. Existența se aseamănă cu lumea melodramatica, având scenarii și decoruri curtenești și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat, care știe să trăiască și să improvizeze pe scena mondenă. Am putea-o califica drept o actriță formată în tradiția școlii lui Diderot, prin care ea procedează la simularea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femme du monde, dit-il, ému par l'intonation de son nom" [Maupassant, Fort comme la mort, p.97]. Schimbarea timbrului invocă o atitudine sau un sentiment 370. Originea nobilă a lui Sidonie Chèbe este contestată de conținutul, vocea și intonația vulgara: "Et à mesure qu'elle exhale să colère en paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
catarctică într-o cultură istoric saturată de autostigmatizare: părea un excelent mod de a reconcilia trecutul cu prezentul, de a amalgama naționalismul și comunismul, cu ajutorul celui mai mic numitor comun al lor, resentimentul antioccidental 14. În manifestările sale cele mai vulgare și vehemente, protocronismul acuza deschis Occidentul de a-i fi furat României cele mai mari realizări intelectuale și artistice și de a organiza un complot ticălos împotriva a tot ce este românesc. Fără doar și poate, cele mai josnice expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mode pariziene” autori ca Sartre, Althusser, Foucault etc., îl sancționează imediat pe filozoful politic neoconservator (cu gândul la prototipul său real, desigur), reamintindu-ne că „Abe” era el însuși mare consumator de mode pariziene - numai că e vorba de modele vulgare ale civilizației de consum. Ironia ambivalentă la adresa acestui simptomatic „bonjurism” american exhibat de „Abe” se regăsește în alt obicei observat de „Chick”: folosirea cuvintelor și expresiilor franțuzești. și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ediția franceză a produs scandalul; ediția inițială era în spaniolă; cartea a fost tradusă în mai multe limbi), în care filozoful era pur și simplu considerat un ideolog nazist, chiar esența însăși a nazismului. Mai recent, în același spirit de vulgară „execuție”, mergând până la trucarea citatelor, dar cu pretenția revelării unor documente inedite ori neglijate, vezi Emmanuel Faye, Heidegger, l’introduction du nazisme dans la philosophie. Autour des séminaires inédits de 1933-1935, Albin Michel, Paris, 2005. Bibliografia secundară despre Carl Schmitt
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
declinul și demonetizarea sferelor înalte în care omul ar trebui să evolueze pentru a împlini promisiunea naturii umane; un educator pus în fața unor tabulae rasae care tind să rămână astfel ori să se abandoneze noilor Socrate/Pygmalion/Cicerone, tot mai vulgari, mai meschini, mai găunoși. Tabloul făcut de Bloom Americii este de bună seamă mult mai complex și, la limită, de nepovestit. Cititorul îl poate admira în toată bogăția lui, care mai include - mergând pe firul conducător din The Closing of
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în culisele celor mai înalte sfere politice, de la noi și din fosta URSS. Apare în schiță o lume nouă literar, analoagă celei din romanul interbelic mai ales, deosebită prin sursa și implicit, în parte, prin natura materialului uman, o lume vulgară, de o abjecție primitivă, un climat de Sodoma și Gomora, bestial, feroce. Potrivit unei caracterizări auctoriale, acum posibilă, în România comunistă deținătorii puterii erau „niște mici burghezi semirurali sau lumpenproletari, lacomi de bunuri pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de limpezi și convingătoare. Spirit disociativ și echilibrat, C. dovedește aplicație pentru ideologia literară. Considerațiile conțin aserțiuni care, cu trecerea anilor, pot părea „banalizate” - ori prea timide, reținute -, dar care vădeau o binevenită combativitate, inteligent „autoprotejată”, la adresa derivei ultrapolitizate și vulgar sociologizante a criticii din perioada 1948-1960, a domniei „realismului socialist”. Ele au contribuit, alături de alte demersuri similare, la normalizarea (limitată, desigur, dar totuși accentuată) a statutului și rostului criticii literare ca activitate specifică, distinctă de propaganda și publicistica de partid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Cartea este adresată publicului larg, necunoscător în domeniu și incapabil de a discerne între fals și adevăr, între mistificare și certitudine, amator în schimb de tălmăciri și răstălmăciri, de acțiuni demolatoare și negații publice, care să satisfacă gusturile ignorante și vulgare. Din această perspectivă maniera demolatoare este deja una consacrată. În primul rând prin metodele evocate mai sus, adică, de la minimalizarea personalității și bagatelizarea operei sale, până la sugestia de plagiat și, în al doilea rând, speculându-i-se cu obstinație unele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
disociație intelectuală. Fără această preocupare de esențial și permanent, poezia s-ar preface în bărbărie ori alexandrism. Corbul lui Poe nu e numai o punere în scenă, dar mai ales o vizită a umbrei [s.n.]. Între bine și rău, între vulgar și nobil, există hotare perfect dense. Transsubstanțierea prin artă a acestor specii de vis necontrolat, de crepuscul de Ev. Pentru prefacere trebuie mâinile înflorite de la Cană. Mâini de olar sau pamfletar întuneca lucrul mântuit 3. Improvizația a lui Roderick Usher
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în sentiment estetic, iar prin asta sentimentul poetic", extazul generat de contemplarea Frumuseții Divine, devine vehicul al cunoașterii adevărate: Ordinea mai înaltă a geniului trebuie să combine și chiar combină ceea ce este original, cu ceea ce este natural - nu în sensul vulgar, (obișnuit) - ci în sens artistic, cu referință la intenția generală a Naturii [s.n.]62. Scopul poiesis-ului este să creeze acea stare de spirit exaltata, care nu este decât o condiție pregătitoare a cunoașterii ultime, prin care artistul recuperează sensul armoniei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
the original]". 62 Edgar Allan Poe, "Marginalia [part ÎI]" (B), în Democratic Review, December 1844", Essays and Reviews, 1982, p. 1355: "The higher order of genius should, and will, combine the original with that which is natural - not în the vulgar sense, (ordinary) - but în the artistic sense, which hâș reference to the general intention of Nature", i.e., în raport cu ordinea și armonia perfectă a universului". Pentru Barbu, similitudinile dintre punctul de vedere poesc prezentat mai sus și "leș lois de la vie
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pegrei urbane. Prin romanul Groapa, Eugen Barbu mai făcuse o încercare de dezvoltare a programului estetic enunțat cândva de Arghezi în Flori de mucigai, de recuperare a zonelor ocultate ale obscenității verbale necenzurate, ale înjurăturii groase și ale celei mai vulgare satire. Asumând acest program stilistic, căruia îi conferă acum un sens politic precis, România Mare se afirmă din primul moment drept expresia obscenității politice, anulând orice barieră între limbajul public și trivialitatea cea mai stridentă a limbajului privat, pentru a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Școala normală (clasa a I-a) Anul II Scrierea din dictando Lectura după cărți orânduite Caligrafia Din gramatica română, etimologia Citirea latinească Patru spețe din artmetică Catihisie, partea I Școala normală (clasa a II-a) Anul III Gramatica română, sintaxul vulgar Elementele geografiei pe scurt Din aritmetică până la fracții inclusive Scrierea și declamația latină Din catihisie, partea a II-a Din istoria naturală, regatul animalelor Școala reală (clasa a III-a) Anul IV Din sintaxul limbii române Geografia Moldovei și Țării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a Moldovei și Țării Românești, Turciei, Europei, Rusiei și Prusiei Istoria naturală, regatul plantelor Aritmetica până la regula de trei Istoria biblică Pregătitoare (clasa a II-a) Anul VI Din filolofia română compoziții de perioade și orații Din gramatica latină, sintaxul vulgar Din geografie: Statele Austriei, Germaniei și Italiei Istoria naturală, regatul mineralelor Din aritmetică: regula de trei de toate speciile; învățături despre măsuri Din istoria cronologică: istoria de la urzeala lumii până la Hristos Din religie: istoria sfântă Umanioară (clasa a I-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
VIII Poezia Mitologia Citirea și analiza autorilor poetici ai romanilor Geografia Asiei, Africii, după aceea geografia matematică și geografia cea veche Geometria Din istorie: urmarea cronologică de la Karlu până în zilele de acum Religia: urmarea moralei creștinești Urmarea limbii eline, sintaxul vulgar și analize Sursa: V.A. Urechia (1892, IV, pp. 419-421) În clasele primare, învățământul religios trona suveran - materii precum "Sfintele rugăciuni" și "Catihisie" ocupând o pondere consistentă a programei școlare, alături de materii mai tehnice, precum citirea și scrierea. Dacă ținem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s English Authors Series Online, New York, G. K. Hall & Co., 1999, p. 1. (trad. n.) 13 limbă greacă, împreună cu Leontius Pilatus a încercat să-l traducă pe Homer.3 Cu toate acestea au optat pentru scrierea majorității operelor în limba vulgară, adică în dialectul toscan, respectiv în engleza veche, în detrimentul latinei, pe care o considerau mai propice operelor scolastice. Pentru secolul al XIV-lea, era un lucru neobișnuit, deoarece nimeni nu se gândise să scrie în limba vorbită, cu excepția lui Dante
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
această nuvelă, posibilitatea unei alegeri, a luării unei decizii în forul interior, de care personajul feminin uzează cu prisosință. Povestirile ei din următoarele două zile ale întrunirii aduc în prim plan femei needucate, rudimentare, aparținând unor medii obscure, viclene și vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
permanente de creare a unei impresii de veridicitate „fiindcă a te îndepărta de la adevăr în povestire înseamnă să înjumătățești plăcerea celor ce ascultă”187. Cu siguranță că aceasta a îndemnat-o să reproducă replicile pline de savoare, deși la granița vulgarului și rudimentarului, ale unei soții trădate, Tessa, și să ne ofere încă o mostră a ceea ce lipsa unei educații îngrijite poate aduce. Femeile din păturile de jos nu au putut beneficia de instruire, dar sunt pitorești și admirabil caracterizate printrun
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
remediu împotriva geloziei (III, 8), o alta capabilă de crimă și care aduce în urma gestului ei prăbușirea unei întregi familii (V, 3), un alt personaj feminin - Ghita (VII, 4) - își blamează soțul cu injurii și amenințări, are un limbaj neaoș, vulgar, presărat cu invective, este certăreață și vicleană, „o femeiușcă simplă, pe care fără îndoială numai iubirea a învățat-o să fie atâta de șmecheră” 217 . Lauretta dă o admirabilă definiție cuvântului de duh: „trebuie să muște pe ascultător cum mușcă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nume distinct din start, ci este amintit doar statutul: the wife of Bath - soție, femeie, nevastă - prototip al feminității, al mariajului. Traducatorul român cel mai avizat, Dan Duțescu, optează pentru sintagma „târgoveața din Bath”, accentuând astfel latura provincială, rudimentară și vulgară a femeii. Numele îi va fi indicat mai târziu: Alisoun. Se pare că era obișnuit în acea vreme, un nume relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre a trece apoi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în spațiul public, cât și în cel privat. În societate, are o atitudine polemică, reacționează agresiv împotriva a tot ce constituie un atac la adresa feminității, într-o lume vizibil masculină. În spațiul domestic, este independentă și colerică, autoritară și sinceră, vulgară și materialistă. 448 Se dă pe sine exemplu, ignorând acele exempla ale vremii, se consideră o autoritate demnă de a fi luată în seamă în domeniul abordat, căci ridică propria experiență la rang de model.449 Intră astfel în opoziție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate și din cauza personalității duale a personajului feminin, pe care am subliniat-o anterior. „În cei mai obișnuiți termeni, este absurdă și grotescă”467 . Walter C. Curry consideră că este „atât de plină de omenesc și de feminitate, atât de vulgară și de lipsită de orice inhibiție în discuția pe care o propune în legătură cu relațiile avute cu cei cinci soți, și totuși atât de inventivă, plină de fantezie și delicată în basmul pe care îl rostește.”468 Bernard F. Huppé apreciază
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doar dacă ne gândim că ele reprezintă un factor conservator, de păstrare a unor tradiții ce se văd amenințate prin realizarea unor căsătorii nu tocmai dorite, percepute de aceste femei voluntare ca simple capricii trecătoare. Alteori donnele demonicate sunt triviale, vulgare (de exemplu soția hangiului, cel care însoțește călătorii în pelerinajul spre Canterbury și care se confesează tuturor a fi un soț nefericit, alături de o nevastă rea, de unde și nota misogină în portretizarea femeilor: „Vedeți ce parșivenii zac în ele?/ Pândesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]