5,438 matches
-
poate face tot ceea ce se impune în caz de dezastru. Dacă ar putea măcar să-l sune pe omul ăsta, din când în când. Daniel o întrebă despre viața ei de dinainte de accident. O întrebă cu voce joasă, de parcă ar fi zăcut nemișcat pe un câmp, uitându-se prin binoclu. M-am descurcat, îi răspunse ea. Am aflat multe despre mine însămi. Se pare că am ceva talent pentru lucrul cu oamenii nervoși. Descrise toate responsabilitățile pe care le avusese la slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se terminase cu riposta permanentă la niște ofense închipuite. Accidentul schimbase totul, îi oferise o șansă să se revanșeze pentru dățile când fugise de la locul faptei. Ultimele câteva săptămâni o goliseră - simplul fapt că trebuia să-l privească pe Mark zăcând acolo, gol. Cât de ușor era acum să se înalțe deasupra propriei persoane, să se uite în jos la toate dorințele ucigătoare care o controlau și să recunoască în ele niște năluciri. Nimic n-avea forța s-o rănească, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rău ca pe autostradă, oameni zburând în toate direcțiile, prea repede ca să-i ferești. Și tot au chef de vorbă, chiar și când merg. Ca și cum vorba n-ar fi oricum o mare nebunie. Dar după ce-l chinuiesc, îl lasă să zacă. Lupi bătrâni adormiți, gata să-și schimbe năravul. Asta-i place mult: când îi dau înapoi corpul, fără nevoi. Îi place să zacă nemișcat în zumzetul lumii, cu toate canalele scurgându-i-se simultan prin piele. Trebuie să pună osul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
merg. Ca și cum vorba n-ar fi oricum o mare nebunie. Dar după ce-l chinuiesc, îl lasă să zacă. Lupi bătrâni adormiți, gata să-și schimbe năravul. Asta-i place mult: când îi dau înapoi corpul, fără nevoi. Îi place să zacă nemișcat în zumzetul lumii, cu toate canalele scurgându-i-se simultan prin piele. Trebuie să pună osul la treabă, să se întoarcă la un moment dat. Sus și la mansardă, înainte și în apă. Acum îl pun să stea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înaripate, cu gâtul întins. Altă specie amenințată, care avea nevoie de protecție. Se îndreptă deasupra lui, etalându-se. Când se liniștiră iar, ea îi oferi capitularea pe care el n-o ceruse. —Daniel? Ce era? Pasărea aia din copac? El zăcea pe spate, o sperietoare de vegetarian. Mușchii lui vlăguiți ascundeau propriii lui ani de întrebări refulate, pe care n-ar îndrăzni să le pună niciodată. În întuneric, parcurse lista lor comună de viață, în căutarea speciei pe care o văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ciulini și măzăriche. Treaba naturii era să acopere, să transforme trecutul în prezent. Daniel găsi o bucată de pământ presărată cu cioburi, vizibilă doar pentru un naturalist. Ochii lui Karin se adaptară. Văzu locul în care camionul trebuie să fi zăcut ore întregi, răsturnat. Urcară pe șosea, traversară în partea dinspre nord și se întoarseră spre est, spre locul unde Mark pierduse controlul. Șoseaua era goală, în toiul după-amiezii, în sezonul dezghețului. Suprafața era plină de pete. Nu-și dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chestia s-a întâmplat în fața lor. Aici au fost nevoiți să iasă de pe șosea. Probabil că au stat aici un timp, în dreptul lui, după care au intrat înapoi pe șosea și au luat-o spre Kearney. L-au lăsat să zacă în șanț. Nici măcar n-au ieșit din mașină. Poate c-au văzut cât era de grav. S-au gândit că mai bine ajung cât mai repede la un telefon. Ea se încruntă. — La benzinăria Mobil de pe Second, după ce au străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile mașinilor de poliție clipind peste câmpurile înghețate, flăcările încercuind mașina, care zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră și se stabilizaseră. Trupul inert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vrei să cânt? —Merge. Dă-i drumul. Mark atacă un cântec monoton, complet afon. O să te spintec, o să te jupoi... Se opri. Atunci haide. Dă-mi un așa-zis test de-ăla de-al tău. E mai bine decât să zac aici până mor. Am adus unele noi. Mistere cu fotografii. Scoase din geantă testul de recunoaștere facială Benton. —Mistere? Toată viața mea nenorocită e un mister. Mark recunoscu aceeași față văzută din mai multe unghiuri, cu diferite expresii, luminată diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu-și notițele. O răcoare umedă de iunie, care sfida tot ceea ce știa el despre prerie, îmbiba încăperea. Nu găsi nici o metodă de a închide aerul condiționat sau de a deschide fereastra. Zăcea în pat, la lumina chihlimbarie a ceasului, făcându-și autoevaluarea. Miezul nopții sosi și trecu, iar ochii lui nu se închideau. Într-adevăr, mai văzuse o dată bilețelul. Karin Schluter îl xeroxase și vârâse copia în dosarul gros pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
făcându-și autoevaluarea. Miezul nopții sosi și trecu, iar ochii lui nu se închideau. Într-adevăr, mai văzuse o dată bilețelul. Karin Schluter îl xeroxase și vârâse copia în dosarul gros pe care i-l arătase în prima zi. Acum, în timp ce zăcea la mare depărtare de somn, încercă să-și dea seama dacă mințise spunând că nu știa de el sau uitase pur și simplu. Văzuse oameni cu adevărat orbi la fețele celorlalți, dar asta era altceva. Toate cărțile lui descriau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
afectată rațiunea; logica încă funcționa pe orice alt subiect, în afară de acesta. Fusese fracturată doar harta corpului, percepția ei. Și logica nu se sfia să redistribuie propriile sale părți incontestabile, pentru ca acest tenace simț al integralității să fie din nou adevărat. Zăcând în camera sa de motel la ora două noaptea, Weber aproape că simțea acest adevăr în membrele pe care și le număra - o singură ficțiune solidă e întotdeauna mai tare decât adevărul risipirii noastre. Se trezi agitat dintr-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Orice schimbare cât de mică îl făcea pe Mark să separe fiecare „acum“ într-o lume unică. Aminti un caz din prima carte a lui Weber, o femeie în vârstă pe nume Adele, care-l asigurase pe Weber că nu zăcea într-un spital din Stony Brook, ci se afla, de fapt, în casa ei colonială confortabilă din Old Field. Când doctorul Weber îi arătase toată aparatura medicală scumpă din cameră, Adele pufnise în râs. „O, astea sunt doar de decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ore. Dar auzindu-se cum îi distrugea fratelui ei singura șansă de a-și câștiga respectul de sine, dăduse înapoi. Și poate că el avea dreptate. Poate că și ea trebuia să plătească pentru privilegii. După două săptămâni, el zăcea cu capul în jos într-un șanț înghețat de pe marginea drumului, încheindu-și aici serviciul patriotic. Karin discutase cu ofițerii Gărzii însărcinați cu recrutarea când Mark se afla încă la Bunul Samaritean. Încercase să-l scutească pe Mark de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cam prea maniacal, mieunându-și unii altora silabe fără sens, făcând avansuri în stânga și în dreapta. Se întoarse la hotel abia după miezul nopții. Nu era sigur dacă o putea suna pe Sylvie. Nici măcar nu putea calcula diferența de fus orar. Zăcu treaz, gândindu-se la răspunsurile pe care ar fi trebuit să le dea, văzând sinapse înghețate în crăpăturile din tavan. La un moment dat, după trei noaptea, îi trecu prin cap că el însuși ar putea fi un studiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l îngrijească. —Mark, măcar de data asta, alege și tu soluția mai ușoară. Aia evidentă. —Ha! În viața asta? Te-ai țăcănit. Își înfășură prosopul în jurul taliei și o ajută să întindă canapeaua-pat. Mai târziu, după miezul nopții, ea zăcea pe salteaua plină de rotițe și arcuri, pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se brusc, ființe mărunte fojgăind pe pereți, crengi cu sânge cald bătând în fereastră, ceva ca un avion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se mutară la un metru de șosea. Mașina încetini și opri în fața lor, cu geamurile deschise. Banchetele erau ticsite cu lucruri - cutii pline cu haine, mormane de vase, cărți, unelte, chiar și un buchet de flori din plastic. În spate zăcea o saltea gonflabilă, acoperită cu o pătură soioasă de bumbac. Un bărbat de șaptezeci de ani, cu trăsături pronunțate și fața stacojie, fără îndoială Winnebago, se aplecă peste scaunul din dreapta. —Probleme cu mașina? Oarecum, răspunse Mark. Aveți nevoie de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
picioarele suspendate pentru totdeauna deasupra capului. O altă pacientă a lui Weber, Rita V., stătea cu încheieturile mâinilor încrucișate când căzuse de pe cal. A trăit apoi într-o agonie continuă, dorindu-și doar să-și îndrepte brațele care, de fapt, zăceau pentru totdeauna pe lângă corp. Și totuși alți cvadriplegici relatau că nu au deloc senzații corporale, ci doar senzația că există sub forma unui cap plutitor. Încă și mai tulburătoare erau membrele-fantomă. Nimic nu era mai rău decât o durere crâncenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va construi creierul uman, ca să-l înlocuiască? O structură nouă, mai eficientă, eliberată de balastul ei străvechi... Făcu plimbări lungi în jurul iazului până când începură să-i iasă în cale tot felul de vecini agreabili. Luă barca până la Conscience Bay. Șalupa zăcuse răsturnată în curte atâta vreme că sub ea își făcuse cuib un oposum. Amețit de lumina zilei, animalul șuieră la el când îl descoperi. Ieșind în larg pe Neck, lăsându-se purtat de flux, simțea cum vântul răsucește barca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar ce vrei acuma, Hollywood. E cald și uscat - vreme de haină ușoară, cu vânt jucăuș și toate câmpurile culese. Dar lui îi e un frig îngrozitor, îi e frig pe dinăuntru, atât de frig că la fel de bine putea să zacă acolo, țintuit într-un șanț, în februarie, cu fața lipită de parbrizul spart, într-o mocirlă înghețată. Încă o iarnă în prerie, lucrul de care Karin Schluter se ferise toată viața ei de adult. Crescuse cu povești despre fiara din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i scrie, cu o tristețe sfâșietoare, rupând orice legătură cu ea: Aflând că Ladima este foarte rău bolnav, "merge spre moarte...", Emilia nu se putuse duce le el, deoarece însoțea, ca să-l distreze, un alt bărbat, dar Valeria îl găsise zăcând într-o mizerie cruntă, neras și foarte slăbit. Vestea căsătoriei Emiliei cu Arghiropol îl aruncă pe Ladima într-o disperarea fără margini, dar, când, logodna se anulează, el îi trimite o scrisoare tulburătoare, în care descrie chinurile îngrozitoare care-l
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
cadă. Sunt fără mâini, cu ochi fără lumini, Neputincioși se roagă la străini. Fără părinți și fără adăpost Nu au în lume niciun rost. Sărmani, nefericiți pe-acest pământ, Așa vor merge în mormânt. În lumea plină de dispreț Ei zac de boală, frig și de îngheț Și știu că nu vor face față Atâta timp cât sunt în astă viață. Ei cântă-încet și știu că viața li se duce. Le va rămâne numele pe cruce. Pa altă lume, sub stejar, Ei vor
Cer?etorii by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83184_a_84509]
-
tăcere adîncă. — Ei, Doamne, n-a fost ușor, nu-i așa? — Da. Nu l-au găsit decît a doua zi pe la ora zece. CÎnd s-au dus să-l caute, l-au găsit Întins pe jos În baie. — Serios? — Da. Zăcea mort la pămînt. Și timp de Încă o clipă vocile rămaseră suspendate Într-o tăcere echilibrată. — Ei, Doamne, ce păcat... Cred că eram plecată cînd s-a-ntîmplat. — Da. Oi fi fost plecată. Da. Cred că așa a fost. Oi fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strigăte În Brooklyn, Brooklyn, În pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În noapte, iar rîul curge la vale... iar timpul Întunecat se hrănește din măruntaiele noastre ca un corb și știm că sîntem pierduți, și nu ne putem mișca... și acolo sînt vapoare! sînt vapoare!... și, Doamne, murim cu toții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]