7,506 matches
-
1920) “Înainte de a mă naște am fost o veșnicie întreagă nimic. De ce mă tem acum de aceeași neexistență cu care am avut o veșnicie întreagă prilejul de a mă obișnui și în care am fost deja? Nu înțeleg.” - citat din Zări și etape “ Când facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adâncă și curată, nu numai că nu așteptăm recunoștință, dar ne vine parcă să mulțumim noi aceluia, că ne-a primit cu bucurie darul și binele.” -aforism din
Invitaţie la meditaţie … aforisme şi citate selectate din opera cunoscutului filozof şi poet Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/340015_a_341344]
-
mă cerți prea tare , C-am vrut sa-nchid fereastră , Să pun zăvor la ușă , Să nu mai intre nimeni . Să nu mă cerți , viața , Ca te-am urât , o clipă Și-am vrut să pleci din mine , Visând la zări albastre , La stele căzătoare , Visând la nemurire . Să nu mă cerți , iubito , O să deschid fereastră , Să intre soare-n casă . Să mă adie vântul , Să mă sărute zorii . Referință Bibliografica: Rămâi cu mine , ziua / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN
RAMAI CU MINE , ZIUA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340114_a_341443]
-
viselor, pierdute-n poala Lunii, Un zbor firav cu aripile înghețate Într-un sfârșit de toamnă cu tâmple ruginii. Sunt un sărut de raze ce alină marea Un val ce se frământă în adieri de vânt, Un curcubeu măreț ce-nseninează zarea, Când după-o ploaie rece nu se va da înfrânt. Sunt calda-mbrățișare în adierea vremii, De cântecul de codru purtat de-un vânt hoinar, Ecoul unui strigat pe care șoimii Fără teamă-l duc in zborul selenar. Sunt si
SUNT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340110_a_341439]
-
au contribuit la realizarea “României dodoloațe”, în cunoscuta expresie blagiană. Un deliciu al cărții de debut a lui Cristian Medeleanu este, sub raport lingvistic, folosirea regionalismelor lumii în care autorul s-a născut și spre care se reîntoarce din depărtate zări de pământ canadian cu aceeași nestrămutată iubire. Dar mulțumirea acelei inedite înfăptuiri era mai ales una de ordin didactic: ”Gheorghe era mândru de colibele lui! Clădise pe platoul din deal un lăcaș de întemeiat și crescut spirite cum nu se
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
turistic de mare interes ș.a. La baza turnului, se află săli de jocuri, expoziție, cinematograf și magazine în suprafață de peste 10000m2. Apoi, pe înălțime, putem face patru popasuri, fiecare oferindu-ne câte ceva din minunățiile canadiene, din Toronto până departe în zare. La 342 m deja, când te uiți în jos, blocul cu terminația în trepte de care vorbeam mai sus, îl privești de sus în jos, iar prin podeaua de sticlă - cu care este „pardosit” un sector din puntea circulară a
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
vremuri cutremurătoare și numai dragostea și recunostința m-au susținut. Astăzi le păstrez neștirbită aceeași recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl strigăm: TĂTICULE! TĂTICUȚULE! Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.// (Splendoarea Carpaților) Secvențe ale naturii sunt surprinse și în Imensitate, Munții Caraiman, Noiembrie dezvăluind farmecul și bucuriile simple care ne înconjoară. Suna prin crengi c-un freamăt lung/ Septembrie pierdut în zare/ Prin negura răcelii vechi/ Cu bucuria ce tresare.// (Septembrie) O dragoste deosebită se simte în creația sa pentru graiul moștenit din bătrâni și păstrat cu sfințenie și în vremuri tulburi. Ca demn urmaș al îndrăgitului poet Alexei Mateevici, în poemul
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
-l dezamăgit. După acea deziluzie Mihai își făcuse plan de călugărie și-i jurase lui Eros că indiferent cu ce săgeată plină de otrava dragostei va mai trage în el, o va respinge: “Ea a murit- Am îngropat-o-n zare/ Sufletul ei de lume este plâns-/ Am sfărâmat harfa-și a mea cântare/ S-a înăsprit, s-a adâncit, s-a stins” Dar tot Eros a tras cu săgeți nevăzute în inima lui maculată de acea tristețe și l-a
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
1938, la orele 14 și un sfert poetul s-a stins din viață. Avea numai 57 de ani. ( relatare făcuta de Victor ȚINCU). Rășinarii este o localitate veche, în Mărginimea Sibiului. Când am ajuns aici, un soare strălucitor cuprindea toată zarea. Voiam neapărat să vizitez aceste meleaguri încărcate de istorie. La popa Bratu poposise și adolescentul Eminescu în peregrinările lui prin țară și apelase la preot să-i fie înlesnită trecera graniței spre Muntenia. Și tot aici se născuseră doi mari
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
două lumi, aspirată și cea reală. Setea apropie capra-neagră de soldații din vecinătatea pârâului: „Scăpat de sub frânghii, animalul zvâcnește, câtă speranță în nările lui și-n dâra de aer pe care-o urmează! Cât de adânc ochii cei umezi în zare se-afundă, cum rămân nemișcați o secundă“. Animalul are senzația că este liber, deși nu scăpase încă de frânghii, simțul olfactiv puternic îl face să adulmece mirosul de libertate, aerul din pădurea de alături. Este o comunicare profundă cu fostu
Mircea Nedelciu: Nora sau Balada zânei de la Bâlea-Lac. Antiteza dintre libertate și captivitate, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339525_a_340854]
-
lume funcțională în mediul lecturii. Mircea Cărtărescu îi menționează incidental pe Dostoievski, Góngora, Rabelais, Swift, Joyce, Kafka. Convergența (nucleară) a contribuitorilor și coerența volumului se conturează pe două rute. Primul nucleu în jurul căruia „gravitează” opiniile acestor personalități ce vin din zări diferite este unul temporal. Intervalul fixării coordonatelor fundamentale ale „omului ce va fi” este acela al copilăriei și adolescenței. Este vremea impregnării de valori. Copilul Lucian Boia trăiește „Cei trei muschetari” ca imersiune în mediul prieteniei („ca roman al prieteniei
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
din tine - // Multe câte te învață / Câte nu le poți cuprinde, / N-au în ele-atâta viață / Cât în raza ei, merinde - // Taină care nu se știe, / Pas ce nu își știe mersul, / Înăuntrul tău, făclie, / Nu încape Universul - // Urcă, zare după zare, / Între ce e rău, și bine! / Ca să vezi că seamăn n-are, / Vie, Lumina din tine! 4 august 2010” (Excelsior!). Un întreg ciclu de poeme este dedicat poetului Adrian Păunescu, fie exultând personalitatea și lirica acestuia, fie în
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Multe câte te învață / Câte nu le poți cuprinde, / N-au în ele-atâta viață / Cât în raza ei, merinde - // Taină care nu se știe, / Pas ce nu își știe mersul, / Înăuntrul tău, făclie, / Nu încape Universul - // Urcă, zare după zare, / Între ce e rău, și bine! / Ca să vezi că seamăn n-are, / Vie, Lumina din tine! 4 august 2010” (Excelsior!). Un întreg ciclu de poeme este dedicat poetului Adrian Păunescu, fie exultând personalitatea și lirica acestuia, fie în chip de
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
în ochi și-n trup, Veșmintele de-argint le rup. Toamna Fără vrere, fără vină, mă aflai în miez de toamnă. Dulce ești, cumplită doamnă! Bruma grea, diamantină a tăiat cu mii de seceri frunzele de pe cărare, poticnindu-le de zare. Să mă-ncumet în petreceri? Ori să scot, din foi de jale, vremea care-mi fură anii, cum scot peștii atamanii de sub apele domoale?! Alergai pe-un drum de sită după-un dram de primăvară, ce cu viața se măsoară
O privire spre cer… () [Corola-blog/BlogPost/339665_a_340994]
-
Mariusei și ale Irinei, cărora li s-au alăturat ale lucrătorilor aflați în prejmă. Treptat, vestea că neobositul Andrei Murgescu trecuse la odihna veșnică a îndoliat întreaga comunitate a Murgenilor, în timp ce dangătul tânguit al clopotului o ducea în cele patru zări. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU << CĂRȚII VIEȚII >> Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU << CĂRȚII VIEȚII >> ...și, totuși, << cartea vieții >> noastre e nescrisa? ori sinele o poartă în spirit prin zarea infinită?, si, toata nelucrarea, fi-va, în taină, cậndva, desăvậrșită? puterea stă în noi, ori poartă sufletului rămậne-ntredeschisă? și, totuși, care fi-va prețul << gậndului cel bun >> la tậrg? cu cật vom vinde ură, iar, pentru o iubire nouă, cật
ELOGIU << CĂRŢII VIEŢII >> de ION MARZAC în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340741_a_342070]
-
Și-aș vrea să te mai văd mergând pe-aleile din parc Sa simti mireasma frunzelor și vreascuri cum se rup Ce frâng în mine amintiri a chipului tău drag. Mă simt înfrânt și-mi vine să strig în patru zări C-ai fost și ai plecat demult de lângă mine, Mă doare că viața mi-e irosită-n așteptări Și n-am știut să te aștept, mai mult pe tine! Nu am prieteni și poate, nici dușmani nu am Cine să
DE PRISOS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340760_a_342089]
-
simt viitoru-n pântec Iubita mea de polen ne trage spre Pol un ren Iubita mea de floare în potecă luna ne răsare Iubita mea de petală în jocul meu ești vestală Iubita mea de cărare ochi-ți sunt streașină la zare Iubita mea de gând ne-mpăcat așteptare-mi ești când sunt plecat Iubita mea de fulger te simt pe umeri înger Iubita mea de gând urmăm noi la rând? Fluviu cuvintelor De atâta căldură în note muzicale cuvintele curg de căldură-
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340819_a_342148]
-
elementul acvatic, fie că este vorba de lacrimă, apă sau ninsoare. Stării de liniște de la început îi ia locul, în final, zgomotul care ucide. Într-un cântec sublim/ Izvoarele săltau/ La visul tău albastru/ Și florile plângeau/ Odată cu tine./ De după zări mă priveai/ Cu lacrima ta de soare/ Și cânta inima mea/ Împreună cu lacrima ta nebună/ Te iubeam, te iubeam/ Dar acum a sfârșit această iubire/ Apa nu există decât la un preț foarte/ Scump/ Și e mereu călcată în surdină
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
că abia vă pot distinge! Când citesc la lumânarea, care pâlpâie, se stinge... Toate amintiri îmi lasă, ca raza caldă de soare: Nopțile nu pot să dorm, și-n febrila mea cătare... Zbor pe aripi de zefir, mă înalț spre zări senine; Dragoste, ce bine-arăți! Timpul a ținut cu tine. Ca o fragedă zambilă, un albastru-n ochi îmi porți, Fermecați de-o mică zână, vrei din minte să mă scoți? Vrei să-nnodăm firul de unde s-a tăiat și dezlânat
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
din stolul lebedelor... Emilian Oniciuc- 27.05.2017 Azi am privit infinitul și am văzut în el oamenii infiniți... Credem că suntem identități definite... De fapt suntem: „nimic” ! Suntem doar trăiri efemere, „gâște maiestoase”- doar în momentul plecării spre alte zări albastre... Ați privit vreodată un stol de gâște în anotimpul socotelilor finale? Toamna? Este ceva superb! Gâtul lung, întins perfect, liderul (lidera) lor în vârful triunghiului... Țipetele de dor deasupra celor trecute spre reîntoarcerea de la început.... Este ceva diferit de
AZI, DUMINICA... (5) GÂȘTELE DIN STOLUL LEBEDELOR... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340918_a_342247]
-
vrut să-l uit pe ieri învăluindu-mă-n suspine... Am crezut că aripi am să pot zbura printre cuvinte, dar, m-am agățat d-un ram ascuns de multe jurăminte. Atunci am pus la gânduri aripi să zboare către zări senine, însă, vântul rece ușor risipi tot zborul meu către mâine Marea, aș fi chemat-o azi să-mi înnece din durere, dar m-am rătăcit pe străzi și am uitat de mângâiere... Tu primăvară, mă mai știi când vii
ZBORUL MEU... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340965_a_342294]
-
nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului De mic copil am fost fascinat de o priveliște a naturii, si anume mi-a placut s-a ies la câmp în locurile unde sunt spații deschise și să privesc în zare admirant întinderea orizontului ce mi se deschidea în față. Interesant cu trecerea timpului această plăcere a mea a sporit, s-a intensificat, simt și acum o nespusa plăcere să privesc acea linie a orizontului unde ai impresia că pământul și
EXPLORAND ORIZONTURI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340937_a_342266]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Se risipesc trecuturile-n aer, Mânate către cer de gospodari. Miroase fumul desfăcut din caier A curățenie arsă-n ruguri mari. Și-l poartă vântul înspre zări, departe, Vestind poruncă noul început. Aduc obol frunzișurile moarte La patul primăverii renăscut. Rămâne numai grebla la odihnă, Făcându-i loc răsadului în straturi. Semănătorul nu-și găsește tihnă, Cât timp nu pleacă rodul spre înalturi. Răgazu-i doar un ceas
SE RISIPESC TRECUTURILE-N AER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340954_a_342283]
-
ce trece, ca o dulce legănare. Se frânge pâinea cu vis de câmpie, tâmpla-i ninsă de vremi și anotimpuri. Se strâng orele în clipe, fulgerând săracele cuvinte. Cine stie? Cântecul se stinge. Corola cea de flăcări, peste-a lumii zare ea apune și dispare. Mai trece-o zi! Fluierul adoarme pe o piatră preschimbată-n floare. Acum, fiecare zi se măsoară în ore adunate-n clipe destrămate... Referință Bibliografică: MAI TRECE-O ZI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MAI TRECE-O ZI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340962_a_342291]