KorAP: Find »[drukola/base=zeiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...191 >

4,773 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

altfel, care se bucură de o "existență circulară". După cum vom vedea îndată, Baal și Moț împărtășesc un mod de a fi similar. 50. Palatul lui Baal Ca să celebreze victoria împotriva Drgonului, 'Anat oferă un banchet în onoarea lui Baal. Apoi, zeița închide porțile palatului și, cuprinsă de furie homicida, începe să ucidă paznici, soldați, bătrâni; în sângele care îi vine până la genunchi, ea se încinge cu capetele și mâinile victimelor. Episodul este semnificativ 34.1 s-au găsit paralele în Egipt

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
homicida, începe să ucidă paznici, soldați, bătrâni; în sângele care îi vine până la genunchi, ea se încinge cu capetele și mâinile victimelor. Episodul este semnificativ 34.1 s-au găsit paralele în Egipt, și mai ales în mitologia și iconografia zeiței indiene Durgă 35. Carnajul și canibalismul sunt trăsături caracteristice zeițelor arhaice ale fertilității. Din acest punct de vedere, mitul lui 'Anat poate fi clasat printre elementele comune vechii civilizații agricole care se întindea din Mediterana orientală până în câmpia Gangelui. Într-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
îi vine până la genunchi, ea se încinge cu capetele și mâinile victimelor. Episodul este semnificativ 34.1 s-au găsit paralele în Egipt, și mai ales în mitologia și iconografia zeiței indiene Durgă 35. Carnajul și canibalismul sunt trăsături caracteristice zeițelor arhaice ale fertilității. Din acest punct de vedere, mitul lui 'Anat poate fi clasat printre elementele comune vechii civilizații agricole care se întindea din Mediterana orientală până în câmpia Gangelui. Într-un alt episod, 'Anat își amenință propriul tată, El, că

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
p. 26). Când a găsit trupul neînsuflețit al lui Baal, 'Anat a început să se lamenteze, "sfâșiindu-și carnea fără cuțit și bându-și sângele fără cupă"36. Din cauza comportamentului ei brutal și sanghinar, 'Anat - ca, de altfel, și alte zeițe ale dragostei și ale războiului - a fost înzestrată cu atribute masculine și, prin urmare, considerată ca bisexuală. După o nouă lacună, textul îl arată pe Baal trirmțându-i mesageri încărcați de cadouri. El o informează că războiul îi este odios; 'Anat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a răpit suveranitatea, și cei doi adversari reîncep lupta. Ei se înfruntă, se lovesc cu capul și cu picioarele ca doi boi sălbatici, se mușcă asemeni șerpilor, până când amândoi se prăbușesc la pământ, cu Baal deasupra lui Moț. Dar Șapaș, zeița Soarelui, îl avertizează pe Moț - din partea lui El - că este inutil să continue lupta, și Moț se supune, recunoscând suveranitatea lui Baal. După alte câteva episoade, numai parțial comprehensibile, 'Anat este informată că Baal va fi rege mereu, inaugurând o

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul" (3:4-5). Acest episod, destul de misterios, a dat naștere la interpretări nenumărate. Fundalul amintește o emblemă mitologică binecunoscută: Zeița goală, Arborele miraculos și păzitorul său, Șarpele. Dar în locul unui erou care triumfă și ia în stăpânire simbolul Vieții (fruct miraculos, fântâna tinereții, comoara etc.), povestirea biblică îl prezintă pe Adam victimă naivă a perfidiei șarpelui, în fond, avem de-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ia roade din pomul vieții, să mănânce și să trăiască în veci!"" (3: 22). Și Dumnezeu a alungat perechea din Paradis și a condamnat-o să muncească spre a-și câștiga existența. Pentru a reveni la scenariul evocat mai înainte - Zeița goală și Arborele miraculos păzit de un dragon - șarpele Facerii a izbândit, la urma urmei, în rolul său de "paznic" al unui simbol al Vieții sau tinereții. Dar acest mit arhaic a fost radical modificat de către autorul legendelor biblice. Eșecul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
revalorizarea condiției umane. 8 Cuvântul a fost apropiat de evrei de vocabula E'den, "desfătări". Termenul Paradis, de origine iraniană (pairi-daeza), este mai tardiv. Imagini paralele, familiare mai cu seamă în Orientul Apropiat și-n lumea egeeană, prezintă o Mare Zeiță lângă un Arbore al Vieții și un izvor dătător de viață, sau un Arbore al Vieții păzit de monștri și de grifoni; cf. M. Eliade, Trăite, § § 104-108. justificată: neascultarea trăda orgoliul său luciferic, dorința de a fi asemeni lui Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
35. Procesul de asimilare se intensifică ulterior, sub regalitate, când auzim vorbindu-se de prostituția sacră a celor două sexe. Sanctuarele sunt clădite după modelele canaaneene. Ele comportă un altar, massebah (pietre ridicate), asherah (stâlpi din lemn simbolizând-o pe zeița canaaneană cu același nume), vase pentru libațiuni. Printre obiectele rituale, reținem pe cele mai importante: teraphim-ii (idoli sau măști) și efod-urilc (la început un veșmânt aplicat idolului), în jurul sanctuarelor se organizează personalul cultual care le și păzește. E vorba, în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
indică o zonă temperată. 2 Termenii pentru "aramă" și "secure" sunt sumerieni: ei au fost împrumutați înainte de separarea grupurilor lingvistice europene (germanic, italic și celtic, ilirian și trac, grec și slav). Religia indo-europeniLor. Zeii vedici zona balcano-mediteraneană, statui reprezentând o zeiță așezată, făcute din argilă, marmură sau alabastru. Vocabularul comun arată că indo-europenii practicau agricultura, creșteau vite mari (dar și porcul și probabil oaia) și cunoșteau calul sălbatic sau cel domesticit. Deși n-au putut niciodată să renunțe la produsele agricole

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
parte, structurile și comportamentele diferite ale primilor doi regi ai Romei: Romulus, care întemeiază cele două culte ale lui Jupiter cel temut, și Numa, care întemeiază un sanctuar pentru Fides Publica și profesează o devoțiune cu totul particulară față de această zeiță care garantează buna credință și înregistrează jurămintele. Opoziția Romulus-Numa conține în principiul său opoziția Luperci-flamini si, pe de altă parte, ea corespunde în toate privințele polarității Varuna-Mitra. Analizând cele două aspecte ale suveranității divine la indieni și la romani, Georges

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
decât imitarea rituală a Creației. Altfel spus, teritoriul ocupat este, în prealabil, transformat din "haos" în "cosmos"; el primește, prin puterea ritului, o "formă" și devine real. După cum vom vedea imediat, panteonul vedic este dominat de zei masculini. Cele câteva zeițe, cărora li se cunoaște numele, joacă un rol mai degrabă șters: enigmatica Aditi, Mama zeilor; Usâs, zeița dimineții; Rartri, Noaptea, căreia îi e consacrat un frumos imn (RV, X, 127). Cu atât mai semnificativă este deci poziția dominantă a Marii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
el primește, prin puterea ritului, o "formă" și devine real. După cum vom vedea imediat, panteonul vedic este dominat de zei masculini. Cele câteva zeițe, cărora li se cunoaște numele, joacă un rol mai degrabă șters: enigmatica Aditi, Mama zeilor; Usâs, zeița dimineții; Rartri, Noaptea, căreia îi e consacrat un frumos imn (RV, X, 127). Cu atât mai semnificativă este deci poziția dominantă a Marii Zeițe în hinduism: ea ilustrează, desigur, triumful religiozității extrabrahmanice și, totodată, puterea creatoare a spiritului indian. Evident

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cărora li se cunoaște numele, joacă un rol mai degrabă șters: enigmatica Aditi, Mama zeilor; Usâs, zeița dimineții; Rartri, Noaptea, căreia îi e consacrat un frumos imn (RV, X, 127). Cu atât mai semnificativă este deci poziția dominantă a Marii Zeițe în hinduism: ea ilustrează, desigur, triumful religiozității extrabrahmanice și, totodată, puterea creatoare a spiritului indian. Evident, trebuie ținut seama de faptul că textele vedice reprezintă sistemul religios al unei elite sacerdotale care era în serviciul unei aristocrații militare; restul societății

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
mai ales chestiunile legate de întemeierea ospitalității și se preocupă de căsătorii. Bhaga, al cărui nume înseamnă "parte", asigură împărțirea bogățiilor, împreună cu Mitra și Varuna (și câteodată cu alți zei) Aryaman și Bhaga formează grupul zeilor Aditia, adică a fiilor zeiței Aditi, "Ne-Legata", adică Libera. De la Max Miiller încoace s-a discutat mult despre structura acestei zeițe. Textele o identifică cu Pământul sau chiar cu Universul; ea reprezintă întinderea, vastitatea, libertatea 31. Aditi era foarte probabil Mare Zeiță Mamă care

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
parte", asigură împărțirea bogățiilor, împreună cu Mitra și Varuna (și câteodată cu alți zei) Aryaman și Bhaga formează grupul zeilor Aditia, adică a fiilor zeiței Aditi, "Ne-Legata", adică Libera. De la Max Miiller încoace s-a discutat mult despre structura acestei zeițe. Textele o identifică cu Pământul sau chiar cu Universul; ea reprezintă întinderea, vastitatea, libertatea 31. Aditi era foarte probabil Mare Zeiță Mamă care, fără să fi fost cu desăvârșire uitată, și-a transmis calitățile și funcțiile fiilor ei, zeii Aditia

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a fiilor zeiței Aditi, "Ne-Legata", adică Libera. De la Max Miiller încoace s-a discutat mult despre structura acestei zeițe. Textele o identifică cu Pământul sau chiar cu Universul; ea reprezintă întinderea, vastitatea, libertatea 31. Aditi era foarte probabil Mare Zeiță Mamă care, fără să fi fost cu desăvârșire uitată, și-a transmis calitățile și funcțiile fiilor ei, zeii Aditia. 68. Indra, învingător și demiurg în Rig Veda, Indra este zeul cel mai popular, fiindu-i închinate vreo 250 de imnuri

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Mari Zei din epoca vedică: Rudra-Liva și Vișnu Textele vedice mai invocă și alte divinități. Majoritatea își vor pierde treptat importanța și vor sfârși prin a fi uitate, în timp ce unele vor câștiga ulterior o poziție neîntrecută. Printre primele vom aminti zeița aurorii, Ușas, fiica Cerului (Dyaus), Văyu, zeul Vântului și omologii lui, "adierea" și "sufletul cosmic"; Parjanya, zeul furtunii și al anotimpului ploios; Surya și Savițr, divinități solare; Pușan, vechi zeu pastoral dar pe cale de dispariție (aproape nu are cult), păzitor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cuplul primordial, Cerul și Pământul, sau au răsărit din masa acvatică originară, ori din ne-Ființă. În orice caz, ei au căpătat existență după crearea lumii. Un imn târziu (RV, X, 63,2) relatează că zeii s-au născut din zeița Aditi, din Ape și din Pământ. Dar nu toți zeii erau nemuritori. Rig Veda precizează că ei au primit acest dar de la Savitri (IV, 54,2) sau de la Agni (VI, 7,4) sau bând soma (IX, 106,8). Indra a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
trimite vânturi prielnice), Astrapios (Cel care trăsnește), Bronton (Cel ce tună) etc. Dar Zeus este mai mult decât o personificare a cerului ca fenomen cosmic. Caracterul său uranian este confirmat prin suveranitatea sa și prin nenumăratele sale hierogamii cu diferite zeițe chtonicne. Totuși, exceptând numele și suveranitatea (cucerită, de altfel, prin lupte dure), Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus vedic. Nu numai că nu e creatorul Universului, dar el nu aparține nici măcar grupului de divinități

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a asumat greaua sarcină. Când Ouranos s-a apropiat, "beat de dorința de a pătrunde Pământul" (Eschil, Nauck, fragm. 44). Cronos 1-a castrat cu cosorul. Din sângele care a curs deasupra Pământului au venit pe lume cele trei Erinii, zeițele răzbunării. Giganții și Nimfele frasinilor. Din părțile sexuale ale lui Ouranos azvârlite în mare și amestecate cu spumă a luat naștere Afrodi ta (Theogonia, 188 sq.). Episodul reprezintă o versiune foarte violentă a mitului arhaic al separării Cerului de Pământ

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Dar înainte de a se căsători cu Hera, el a iubit-o pe Demeter, care a născut-o pe Persephone, și pe Leto. Mama gemenilor divini Apollon și Artemis (910 sq.). În plus Zeus a mai avut numeroase împreunări cu alte zeițe, majoritatea de structură chtoniană (Dia, Europa, Seinele etc.). Aceste legături reflectă hierogamiile zeului furtunii cu divinitățile Pământului. Semnificația acestor multiple căsătorii și aventuri erotice este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din vremi imemoriale, Zeus

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a mai avut numeroase împreunări cu alte zeițe, majoritatea de structură chtoniană (Dia, Europa, Seinele etc.). Aceste legături reflectă hierogamiile zeului furtunii cu divinitățile Pământului. Semnificația acestor multiple căsătorii și aventuri erotice este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din vremi imemoriale, Zeus le înlocuiește și, făcând aceasta, el începe procesul de simbioză și de unificare care îi va da religiei grecești caracterul ei atât de specific. Triumful lui Zeus și al olympienilor nu s-a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Zeus. Vom vedea și alte exemple. Pentru moment, să amintim episodul nașterii lui Zeus și al copilăriei sale în Creta 8. Este vorba, desigur, de un scenariu mitico-ritual egeean, având în centru Copilul divin, fiu și amant al unei Mari Zeițe. După tradiția grecească, țipetele noului-născut erau acoperite de zgomotele pe care le făceau Cure ții, lovindu-și scuturile. (Proiecție mitologică a grupurilor inițiatice de tineri celebrând un dans cu arme.) Imnul de la Palaikastro (secolele IV-III î. Hr.) laudă salturile lui Zeus

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
12. Conștiința atotputerniciei sale este admirabil ilustrată în faimoasa scenă din Iliada (8, 17 sq.), unde Zeus îi desfide astfel pe olympieni: "Legați de cer un lanț cu inele de aur, apoi atârnați-vă de el, voi toți, zei și zeițe: nu veți putea să-1 trageți din cer pe pământ pe Zeus, stăpânul suprem, oricât v-ați da osteneala. Dar dacă eu însumi, cu dinadinsul, aș vrea să trag, pământul întreg și marea, laolaltă cu voi le-aș trage în cer

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]