3,414 matches
-
a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-au plăcut enorm, cândva, îmi provoacă acum un zâmbet neputincios. 58. Julius intenționa de mult timp să meargă la o prezicătoare de care-i vorbise doctorul Luca. Pentru a ajunge acolo, trebui să treacă printr-un cartier pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vă stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele! Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a repezit primul! Fata frumoasă și încăpățânată rămase să facă față asaltului bărbaților care, fără răutate o sâcâiau; părea o adevărată feministă care-și apără drepturile cu ardoare până și-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite, țopăind vesele, fiind cam fomiste, după mesele feliate de care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o serie de trepte de lemn putrezit coborau până la apă. Ajunseră taman la timp ca să vadă avionul amerizând pe suprafața luminată de lună a iazului și apoi venind spre ei și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare, că mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sisteme de comunicație britanice, hangare franceze. Ce poate fi mai cosmopolit? Mark nu răspunse. Ochii îi erau ascunși în spatele unor ochelari de soare cu oglindă care nu reflectau nimic altceva decât deșertul. — Patriot! spuse generalul, chicotind încă. Testul a fost zgomotos, dar satisfăcător. L-au urmărit dintr-un bunker săpat adânc în nisip, în timp ce aria-țintă, amenajată astfel pentru a semăna cu convoaiele de tancuri iraniene, a explodat cu un zgomot asurzitor produs de CGT-urile de 155 mm, plasate la peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de cooperare nucleară cu Franța. S-a retras în dormitorul din hotel devreme și în dimineața următoare trupul lui strivit în bătaie a fost găsit la picioarele patului de o cameristă. Să omori un om îm bătaie e o treabă zgomotoasă și dificilă, și Mark a fost surprins că apelaseră această metodă. Chiar și așa și-a permis un zâmbet discret când s-a dat știrea la Radio Israel în seara următoare; și când l-a auzit pe reporter adăugând: „Proiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un braț de senator roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume și asta are să treacă totuși. Atunci, în acele hăuri zgomotoase, are prilejul să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se mai frământa atât. Inexprimabilul chiar asta e. 5 februarie Iulia privește pe fereastra sălii de repetiție de la Operă. Stoluri mari de grauri urcă și coboară, dau roate și spirale pe lângă râu, apoi se avântă din nou în înălțimi, când zgomotoase, când tăcute, mistuite în slava cerului. Când trece pe lângă pian, Cornel îi face cu ochiul și-i spune din buze, fără să-și întrerupă hărmălaia: La revedere, iubito! Ne vedem mâine! Iulia nu răspunde nimic, făcând doar cu mâna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dulapului. — Ieși, dragă? — M-aș duce să fac o plimbare. Dacă-l vezi cumva pe Nick, dragă, te-aș ruga să-l trimiți până la mine. Doctorul ieși pe verandă. Ușa batantă se trânti În urma lui. O auzi pe soție răsuflând zgomotos când ușa se trânti. — Iartă-mă, Îi zise prin fereastra cu storurile trase. — Nu-i nimic, dragă. Ieși pe poartă În zăpușeala de afară, apoi o luă pe cărarea care ducea la pădurea de brazi. În pădure era răcoare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce vrea să audă, și după seara aceea se mai Întoarseră de două ori din proprie inițiativă. Când veniră ultima oară să cânte domnul Frazer stătu Întins În pat În camera sa, cu ușa deschisă, și ascultă muzica proastă și zgomotoasă fără a se putea opri să se gândească la lucruri. Când Îl Întrebară ce voia să audă ceru La Cucaracha, care avea acea frivolitate și dibăcie sinistră, specifică atâtor cântece pe ale căror acorduri bărbații se duseseră să moară. Cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
generale nu se auzea ce anume conversa cu un domn și o doamnă, ambii la moda Începutului de veac. Era vară, soarele bătea canicular, dar obrajii celor doi erau ocrotiți de pălării fine de paie „Made in England 1920”. RÎdeau zgomotos, uitîndu-și, se pare, de rangul lor social, vizibil printr-o anume distincție de neimitat de către cei care nu aparțineau cu adevărat acestei elite sau poate Își dădeau seama că se aflau numai În visul domnului Pavel, renăscuți de memoria neadormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
propriu-zisă, unde totul era aranjat la locul lui, cu o estetică improvizată ce impusese cîteva mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atît de matinal. Intrînd, rîsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zîmbet, un zîmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajîndu-i fragilitatea - mă feream să n-o rup. CÎnd ajunse În dreptul fotoliului eu Întrebai ceva, ea nu răspunse, mă fixă În schimb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dat-o tata, iar acum e taina mea. Vitellius făcu un semn. Sclavul veni repede. Ia-l de-aici pe băiatul ăsta, altfel îl sugrum cu mâinile mele. Luă o înghițitură de vin, apoi își clăti gura cu el. Înghiți zgomotos. — Du-l la bucătărie. Din clipa asta muncește pentru mine. Listarius dădu să se îndrepte spre ușă. — Nu-mi mulțumești? Vitellius aruncă cupa spre el. Listarius se feri. Când vei gusta din mâncarea mea, tu ai să-mi mulțumești mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că a doua zi avea să moară; striga că zeii lui îi trimiseseră un semn teribil, îi blestema pe romani, pe Vitellius și soarta lui de sclav și de gladiator. Hohotele și blestemele sale îi făceau pe ceilalți să râdă zgomotos. — Vorbește! Nu vezi că nimeni nu ne bagă în seamă? Ceea ce-ți voi spune îți va da și mai multă putere, sunt sigur, zâmbi băiatul. Fratele tău se luptă cu vitellienii, tot la Bedriacum! Valerius păli. Îl luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pușcărie nu i a mai domolit, își adjudecă pe prețuri de nim ic, pânʹ și cele din urmă obiecte casnice...”; „Cum financiari improvizați peste noapte își afișează obrăznicia neroadă și agasantă în „limuzine cu mogaițoi”, tocmai în preziua unor falimente zgomotoase... ”; „cum un kilogram de grâu se vinde cu un leu ș i op tzeci de bani, iar un covrig cu 2 lei, sub ochii bl ajin i și înțelegători ai administratorilor de orice fel...”; „cum în țara pâinii, plugarii, înspăimântați
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
femeilor, această dezmoștenită jumătate a omenirii. Femeia română speră mult în tineretul cult și emancipat de prejudecățile timpului.” Cele de mai sus publicate în Paloda din 10 septembrie făceau referiri și la faptul că scrisoarea pr imit ă a fost zgomotos și entuziast aplaudată. Dar ceea ce li s a părut la toți curios era faptul „că o femeie așa de inteligentă și cu o cultură atât de întinsă ca a doamnei sau domnișoarei Maria N. de la Banca se ascunde sub pseudonim
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
găuri În pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon Louis XV, al apartamentului meu. CÎțiva, folosind burghie extrem de lungi, au reușit după eforturi uluitor de zgomotoase să străpungă zidurile duble și mi-au suflat prin găuri În casă, cu ajutorul tuburilor sudamericane prin care băștinașii se omorau Între ei cu săgeți Înmuiate-n cucută, bilețele cu siguranță otrăvite, n-am vrut să las pe nimeni să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nefericire, nu mai sînt bune de nimic, se Învechiseră, În apartament nu curge apa și În scurt timp e violată, iar doctorul cu care se Împrietenește-n alt oraș Îl ia la palme pe directorul spitalului, apoi pe procuror, mai zgomotos decît În realitate, cu deosebire cea de-atunci, un tînăr doctor cinstit și nervos ca orice erou din Galați tipic american, ce vrea să convingă c-așa face el, se bate pentru dreptate de cel puțin două ori pe săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mea de alb civilizator, de folosul meu pentru India. Când a aflat Harold, a ținut numaidecât să sărbătorim înaintarea mea în grad și în leafă printr-un mic banchet în "China-Town". Am invitat, fetele și am plecat cu două automobile, zgomotoși, bine dispuși și frivoli. Ieșind din Park Street și dând în Chowringhee Road, mașinile noastre s-au luat la întrecere, fiecare dintre noi urlând la șofeur (al nostru era un sikh magnific, care făcuse războiul în Franța și striga: "Diable
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se referea la Biserica romano-catolică. Biserica lui Petru, lăsa el să se înțeleagă, rămăsese "văduvă"... Ascensorul se opri și Adrian se retrase ca să facă loc nou-ve-niților, două doamne și o foarte tânără fată, și doi bărbați, aproape bătrâni, dar încercînd zgomotos să-și ascundă vârsta. - Coborîm? întrebă Adrian pe unul din ei, cu oarecare mirare. - Așa s-ar spune. Voiați să urcați? - Ah, făcu Adrian ridicând din umeri, asta e greu de spus. Cine ar îndrăzni, întrebat dacă vrea să urce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din care tăiau lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele lungi, le puse Într-un săculeț din piele de capră și introduse cartușe scurte, de 22. Erau mai puțin zgomotoase și nu sfîșiau carnea, În caz că nu le-ar fi nimerit În cap. Era pregătit și-ar fi vrut să pornească. „Da’ pe unde o umbla fata aia“, se gîndi. „Nu te agita“, Își spuse apoi. „I-ai spus să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ori ajungea acasă chiar după miezul nopții, obosită peste măsură. Ii plângeai de milă nu alta. Si mototolul ce spunea? a întrebat Ion Cotman. „Săraca! Are un sărvici așa de greu!” o căina el - a sfârșit povestea Pâcu, în râsul zgomotos al cărăușilor. Vedeți să nu răsturnați ceva peste voi - i-a atenționat moș Dumitru în șagă Nu te teme, moș Dumitre! Aici toate sunt înțânate al dracului de bine. Doar oala ceea goală de pe colțul mesei să nu se prăvălească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]