32,310 matches
-
fundamentale. *Consiliul regelui curia in consilio , organism politic în care sînt tratate afacerile regatului există încă din secolul al XII-lea. La mijlocul secolului al XIII-lea, în timpul lui Ludovic cel Sfînt, apare *Parlamentul curia in parlamento în care se împarte dreptatea regelui, la care toți locuitorii regatului pot face de acum înainte apel în legătură cu judecățile pronunțate pe domeniu și în afara domeniului. La sfîrșitul secolului este creată *Camera conților curia in compotis -, care verifică gestiunea resurselor financiare în creștere ale regalității. Dacă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ludovic cel Sfînt La întoarcerea din cruciadă, în 1254, Ludovic cel Sfînt este primit de un călugăr care îi recomandă să practice justiția: "Așa că regele care se duce în Franța, făcu el, să ia aminte să facă bună și neîntîrziată dreptate poporului său, pentru ca Domnul nostru să-i permită să-și țină regatul în pace pe tot parcursul vieții sale [...]". "Regele nu uită această învățătură, ci își guvernă regatul bine și cu dreptate și întru Dumnezeu, așa cum veți auzi în continuare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să ia aminte să facă bună și neîntîrziată dreptate poporului său, pentru ca Domnul nostru să-i permită să-și țină regatul în pace pe tot parcursul vieții sale [...]". "Regele nu uită această învățătură, ci își guvernă regatul bine și cu dreptate și întru Dumnezeu, așa cum veți auzi în continuare. El își făcu treaba în așa fel încît Monseniorul de Nesles și bunul conte de Soissons și noi ceilalți care eram în jurul lui, care ascultaserăm liturghiile, aveam să auzim plîngerile celor de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cînd se întorcea de la biserică, el trimitea pe cineva să ne cheme și se așeza la picioarele patului său și ne punea pe toți să ne așezăm în jurul lui și întreba dacă era careva căruia trebuia să i se facă dreptate și nu i se putea face fără el; noi i-i numeam, iar el ordona să-i fie aduși și întreba: "De ce nu acceptați ceea ce vă oferă oamenii noștri?" Iar ei spuneau: "Sire, din cauză că ne oferă puțin." Iar el le
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aprod, nici de alți oameni. Și atunci el îi întreba chiar cu gura lui: "E careva aici care are vreo problemă?" Iar cei care aveau se ridicau și atunci el spunea: "Tăceți cu toții și vi se va face pe rînd dreptate". Și atunci îl chema pe Monseniorul Pierre de Fontaines și pe Monseniorul Geoffroi de Villette și îi spunea unuia dintre ei: "Faceți dreptate în această problemă". Și cînd găsea ceva de îndreptat în cuvintele celor care vorbeau pentru el sau
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care aveau se ridicau și atunci el spunea: "Tăceți cu toții și vi se va face pe rînd dreptate". Și atunci îl chema pe Monseniorul Pierre de Fontaines și pe Monseniorul Geoffroi de Villette și îi spunea unuia dintre ei: "Faceți dreptate în această problemă". Și cînd găsea ceva de îndreptat în cuvintele celor care vorbeau pentru el sau ale celor care vorbeau pentru altcineva, el însuși îndrepta acel lucru cu propria gură. Am văzut uneori, vara, că, pentru a face dreptate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dreptate în această problemă". Și cînd găsea ceva de îndreptat în cuvintele celor care vorbeau pentru el sau ale celor care vorbeau pentru altcineva, el însuși îndrepta acel lucru cu propria gură. Am văzut uneori, vara, că, pentru a face dreptate oamenilor săi, el venea în grădina Parisului [...]. Și punea să se întindă covoare pe jos ca să ne așezăm în jurul lui; și toată lumea care avea nevoie să i se înfățișeze stătea în jurul lui în picioare; și atunci el le împărțea dreptatea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dreptate oamenilor săi, el venea în grădina Parisului [...]. Și punea să se întindă covoare pe jos ca să ne așezăm în jurul lui; și toată lumea care avea nevoie să i se înfățișeze stătea în jurul lui în picioare; și atunci el le împărțea dreptatea în felul în care v-am spus mai înainte că făcea în pădurea de la Vincennes. Jean, sire de Joinville, Histoire de Saint Louis, (ed. Natalis de Wailly, Paris, Firmin-Didot, 1874, p. 33) Acest text celebru provine din Istoria lui Ludovic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o copie executată către 1350 (Biblioteca Națională, ms. francez 13568), și, pentru cel de-al doilea, o copie din secolul al XVI-lea (Biblioteca Națională, ms. francez 10148). Acest pasaj provine din prima parte a cărții și ilustrează spiritul de dreptate al regelui, care își protejează supușii împotriva abuzurilor de putere ale propriilor săi agenți. Se găsesc aici toate calitățile de stil ale lui Joinville, cu vivacitatea de ton dată de folosirea stilului direct. Dar, dincolo de tablourile familiare regele făcînd dreptate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dreptate al regelui, care își protejează supușii împotriva abuzurilor de putere ale propriilor săi agenți. Se găsesc aici toate calitățile de stil ale lui Joinville, cu vivacitatea de ton dată de folosirea stilului direct. Dar, dincolo de tablourile familiare regele făcînd dreptate în camera sa sau sub stejarul din Vincennes sau în grădina Parisului -, aici este descris întregul mecanism de apel la justiția regelui, fundament esențial al progreselor puterii regale. 12. Războiul de O Sută de Ani și epoca încercărilor (1328-1483) O
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de teamă și de apărare: este adevărat, Carol Quintul deține Artois și de acolo amenință direct Parisul. 15. Criza războaielor religioase (1559-1610) Catolicii și protestanții se sfîșie vreme de aproape 40 de ani în cursul unui conflict numit pe bună dreptate "războaiele religioase", dar care este în același timp o foarte gravă criză națională, favorizată de slăbirea autorității regale sub cei trei fii ai lui Henric al II-lea. Înțelepciunea politică a lui Henric al IV-lea aduce restabilirea păcii, în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și să amenințe că dau foc. Ar fi prea lung și prea plictisitor, monseniore, să vă mai dau și alte amănunte. Singurul mod, monseniore, de a ne răzbuna pentru această ofensă ar fi să instalăm o garnizoană bună [...]. Am face dreptatea pe care am vrea-o și i-am face să le fie frică de un regim de fortăreață, de pierderea privilegiilor lor și de mutarea parlamentului. Ar veni întruna după iertare și atunci am face ce-am vrea. Dar la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
imaginar care n-ar putea decît să tulbure armonia. Magistratura nu formează deloc un corp, nici un ordin separat de cele trei ordine ale regatului: magistrații sînt ofițerii mei, însărcinați să mă înlocuiască în sarcina cu adevărat regală de a face dreptate supușilor mei [...]. Ca și cum ar fi permis să se uite faptul că doar în persoana mea rezidă puterea suverană a cărei caracteristică proprie este spiritul de povățuire, de justiție și de rațiune; faptul că doar de la mine curțile 5 își trag
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în acțiune, nu după bunul plac al indivizilor, ci pentru avantajul general. Dacă există încă închisori, să se grăbească să-și deschidă singure porțile! Căci, atunci cînd începe lupta între popor și Bastilia, totdeauna Bastilia sfîrșește prin a nu avea dreptate. Dar francezii înțeleg să-și trateze afacerile în ordine și în nici un caz să iasă din război pentru a intra în lupte civile." Charles de Gaulle, Discours et Messages, t.1, Paris, Plon, 1970, p.311-312. Generalul de Gaulle tocmai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
majoritatea lor, desenatorii englezi și americani de balene par a se mulțumi să prezinte latura mecanică a lucrurilor, bunăoară profilul exterior al balenei, ceea ce - sub raportul efectului pitoresc produs - echivalează cu schițarea profilului unei piramide. Pînă și Scoresby, pe bună dreptate celebrul vînător de balene normale, după ce ne dă o imagine amplă dar rigidă a balenei groenlandeze și trei-patru schițe miniaturale și delicate ale narvalului și marsuinului, ne oferă o serie de gravuri clasice înfățișînd căngi, cuțite și „ghiare de pisică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lanțurile și celelalte lucruri necesare pentru legarea ei. Ă Nu ți-am zis eu? făcu Flask. Da, în curînd o să vezi capul balenei ăsteia atîrnînd drept în fața capului de cașalot. Și într-adevăr, se vădi în curînd că Flask avusese dreptate. Dacă mai înainte, Pequod se apleca într-o rînă sub greutatea capului de cașalot, acum își recapătă echilibrul, datorită celor două capete care-și țineau cumpănă; povara era însă foarte apăsătoare, vă puteți închipui! Tot astfel, cînd înalți, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de parcă ai atinge un acid. Cunosc pe cineva care, apropiindu-se prea mult de jet, fie într-un scop științific, fie dintr-un alt motiv, s-a pomenit cu fața și cu brațele jupuite. Vînătorii de balene consideră, pe bună dreptate, că jetul e otrăvitor și încearcă să-l evite. încă ceva: am auzit spunîndu-se că jetul te orbește dacă-ți atinge ochii și nu mă îndoiesc că e adevărat ce se spune. De aceea, cel mai înțelept lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
citesc. O vale neagră între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-un simbol terestru, nedeslușit. Dumnezeu ne împresoară astfel, în această Vale a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă ne plecăm privirea, valea cea neagră ne dezvăluie pămîntul ei noroios, dar dacă ne-o ridicăm, întîlnim razele strălucitoare ale soarelui, care ne umple de bucurie. Totuși, astrul zilei nu stă pe loc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cauză - civilizația numai pentru ei - doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. În această atitudine se pot deosebi două lucruri: lupta împotriva înnoirilor lingvistice, în care ei continuă vechea școală critică și în care au avut dreptate - dovadă evoluția ulterioară a limbii și literaturii române -, și lupta împotriva înnoirilor sociale și politice, care este o noutate față cu vechea școală critică și în care n-au avut dreptate, dovadă, iarăși, evoluția ulterioară a societății române. Costache Negruzzi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
continuă vechea școală critică și în care au avut dreptate - dovadă evoluția ulterioară a limbii și literaturii române -, și lupta împotriva înnoirilor sociale și politice, care este o noutate față cu vechea școală critică și în care n-au avut dreptate, dovadă, iarăși, evoluția ulterioară a societății române. Costache Negruzzi, în germene, bineînțeles, și fără un plan sistematic, reprezintă cele două atitudini ale "Junimii". Costache Negruzzi are exact atitudinea dlui Maiorescu, vreau să zic că nu e nimic la dl Maiorescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai.î Socialiștii, dimpotrivă, voiesc democratizarea țării. Ei cer votul universal. De aceea, omul pe care-l vor stima mai mult dintre patruzecioptiști va fi același C. A. Rosetti. Când socialiștii protestează împotriva asemănării lor cu junimiștii 1, n-au dreptate în totul, căci în critica introducerii formelor noi se aseamănă; dar protestul lor e în mare parte îndreptățit, căci socialiștii, în deosebire de junimiști, au criticat aceste forme din punctul de vedere al claselor de jos și apoi, ca soluție
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acum, în 1907..., în broșura sa, în care dă ca soluție desființarea stării actuale și chemarea țării ca să spună ea ce vrea - iasă ce-o ieși din voința ei... Din toate acestea, la un loc, se pare că am avea dreptate, dacă am conclude că junimistul Caragiale a satirizat în opera sa noua stare de lucruri, mișcat de "suferințele și nevoile" claselor de jos, îndeosebi ale țărănimii. ...Îndeosebi ale țărănimii, căci mica burghezie din Muntenia, mai ales din orașele "revoluționare" București
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
căci dl Sadoveanu nu era țărănist. Și nu numai că am făcut această excepție, dar, în același timp în care mă ridicam împotriva vătăvismului și a crîș-mărismului țărănist, am adus cele mai mari elogii dlui Sadoveanu. Vremea mi-a dat dreptate: astăzi dl Sadoveanu este primul scriitor român necontestat aproape de nimene. În fața țărănismuli literar, care parodia și caricaturiza țărănia, bădărăniza literatura și arăta dispreț culturii și literaturii străine, stătea "poezia nouă", care parodia și caricaturiza artificialismul parizian și repudia elementul național
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dezagregare a imaginii normale a lucrurilor. Se vindecă citind o povestire de Stefan Zweig, unde e vorba de un individ care înnebunește jucând șah orb. Student în drept, renunță la ultimul examen gândind că „într-o lume în care chiar dreptatea e ratată, îmi puteam îngădui și eu să fiu un ratat”. Așadar: forța de a eșua, libertatea de a merge împotriva destinului. Asta amintește de literatura lui Malraux și de tipologia romanelor din anii ’30. Totuși P. nu scoate din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
atât de rarefiat. Ea trebuie, pentru a supraviețui, să se deschidă către tot ceea ce B. a încercat să lase în urmă: „În tinerețe, am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întâmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea acelora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încântare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi” (Cuvânt către poeți, 1941). Încheiere, ultimul poem din Joc secund, aduce în același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]