31,572 matches
-
a fost primul localnic (colonist, ocupant) al Islandei, în Reykjavík, în anul 870. Familiile au fost însoțite de servitori și sclavi, o parte din ei fiind celți sau picți din Scoția și Irlanda (cunoscuți de către nordici și drept "Oamenii din Vest" - Norse). Conform anumitor scrieri literare, călugării irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de așezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nicio dovadă arheologică. Erik cel Roșu, sau Eirikur Țorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, și a început
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
literare, călugării irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de așezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nicio dovadă arheologică. Erik cel Roșu, sau Eirikur Țorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, și a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima așezare în Groenlanda, în jurul acestei perioade, numind zona, conform legendei, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul în America, în cele din urmă, în jurul anului 1000. Cu toate că se spune
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
pentru transformarea portului Antwerp într-un punct de reaprovizionare pentru trupele aliate din nord-vestul Europei. Trupele aliate conduse de Guy Simonds au dus lupte în nordul Belgiei și sud-vestul Olandei în perioada 2 octombrie - o noiembrie 1944. Pe frontul de vest situația de pe front a impus curățarea ambelor maluri ale estuarului râului Scheldt / Escaut pentru ca să permită folosirea portului Antwerp de vasele de aprovizionare aliate, ceea ce ar fi ușurat povara transportului pe distanțe de sute de kilometri a proviziilor din Normandia spre
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
în care feldmareșalul Bernard Montgomery a sesizat situația favorabilă de pe front și a transformat deschiderea traficului prin estuarul Scheldt în prioritatea numărul 1 a Grupului de armate al 21-lea. Pentru aceasta, Armata a 2-a britanică a atacat spre vest, pentru curățarea Olandei la sud de elementele inamice la sud de râul Meuse, împiedicând orice contraatac german pentru sprijinirea defensivei din estuar. Între timp, Simonds și-a concentrat forțele în istmul peninsulei Zuid-Beveland. Divizia a 4-a blindate canadiene s-
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
cucerit Bergen op Zoom. Pe 24 octombrie, blindatele aliate au înaintat din zona îngustă a peninsulei, asigurând securitatea Diviziei a 2-a canadiene, care nu mai era amenințată astfel cu izolarea de către contraatacurile germane. În continuare, canadienii au înaintat spre vest spre insula Walcheren. A doua operațiune importantă a debutat cu luptele grele pentru eliminarea pungii Breskens. Aici, Divizia a 3-a canadiană de infanterie a trebuit să înfrângă rezistența puternică a germanilor, care se opuneau încercării aliaților de traversare a
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
Scheldt / Escaut s-a încheiat. La începerea celei de-a patra faze a bătăliei, doar Insula Walcheren de la vărsarea Scheldtului mai se afla sub controlul german. Apărarea germană era extrem de puternică: baterii de coastă puternice pe malurile de sud și vest apărau atât insula cât și estuarul, iar litoralul fusese fortificat corespunzător împotriva asalturilor amfibii. În plus, în jurul orașului Vlissingen fusese construit un perimetru defensiv, care asigura apărarea instalațiilor portuare în cazul în care aliații ar fi reușit să debarce la
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
distrugerea liniilor de apărare germane, digurile insulei au fost bombardate de avioanele RAF în mai multe rânduri. Au fost executate raiduri pe 3 octombrie la Westkapelle (având ca rezultat printre altele uciderea a 180 de civili), pe 7 octombrie la vest și est de Vlissingen și pe 11 octombrie la Veere. Distrugerea digurilor a dus la inundarea părții centrale a insulei, forțându-i pe germani să se retragă în zonele mai înalte în jurul și în localitățile regiunii, permițând în schimb militarilor
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
asupra pozițiilor defensive germane au fost limitate de vizibilitatea redusă și de incapacitatea de separare corectă a țintelor militare de cele civile. Insula a fost atacată pe trei direcții - peste Sloedam dispre est, peste cursul Scheldt dinspre sud și dinspre vest, de pe mare.. Divizia a 2-a de infanterie canadiană a atacat digul rutier pe 31 octombrie. După ce primele două atacuri au fost respinse, atacul de pe 1 noiembrie a dus la câștigarea unui avanpost nesigur. A urmat o zi de lupte
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
asume un așa risc”. [[Categorie:Bătălii în 1944|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Germaniei|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Regatului Unit|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Canadei|Scheldt]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european|Scheldt]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest|Scheldt]]
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
5.300 exemplare digitale în prima săptămână, fără să fie mediatizat la radio sau televizor, și a primit recenzii predominant pozitive. În august 2011, la un concert în West Los Angeles, Lamar a fost supranumit „Noul Rege al Coastei de Vest” de către Snoop Dogg, Dr. Dre și Game. Pe 24 august 2011, Lamar a lansat videoclipul la „A.D.H.D”, o piesă populară de pe "Section.80". Videoclipul a fost regizat de Vashtie Kola, care a avut de spus următoarele: „Inspirați de
Kendrick Lamar () [Corola-website/Science/336771_a_338100]
-
crescut ascultând muzica lui Rakim, Dr. Dre și Tha Dogg Pound. În ianuarie 2013, când i-a fost cerut să numească trei rapperi care i-au influențat stilul, Lamar a spus: „E probabil mai mult o influență a coastei de vest. Puțin de Kurupt, Pac, cu niște conținut al lui Cube.” Într-un interviu cu "GQ" din noiembrie 2013, la întrebarea „cei patru MC care l-au făcut pe Kendrick Lamar?”, acesta a răspuns: Tupac Shakur, Dr. Dre, Snoop Dogg și
Kendrick Lamar () [Corola-website/Science/336771_a_338100]
-
său muzical, Lamar a spus: „Nu prea îmi poți categoriza muzica, e muzică umană.” Proiectele lui Lamar sunt în general albume conceptuale. Criticii găsesc "good kid, m.A.A.d city" influențat în mare de hip hop-ul coastei de vest și gangsta rap-ul anilor 90. Al treilea album de studio, "To Pimp a Butterfly", încorporează elemente de funk, jazz liber, soul și poezie rostită. Lamar a câștigat șapte Premii Grammy. A primit un total de șapte nominalizări la ediția
Kendrick Lamar () [Corola-website/Science/336771_a_338100]
-
Legile care afectează persoanele LGBT variază mult de la o regiune la alta, de la drepturi civile asemenea majorității în America și vestul Europei, la pedepse cu închisoarea sau moartea în țările islamice din Africa de Nord și Peninsula Arabică. Drepturile LGBT sunt considerate drepturi ale omului de către Amnesty International și Organizația Națiunilor Unite. Legile privind drepturile LGBT includ, dar nu se limitează la, următoarele
Drepturile LGBT în lume () [Corola-website/Science/336804_a_338133]
-
Singură implicare federală în AASHTO este un post de observator al . În general, șoselele pe direcția nord-sud au numere impare, cele mai mici în partea de est, în zona celor treisprezece state fondatoare ale Statelor Unite, și cele mai mari în vest. În mod similar, șoselele pe direcția est-vest sunt, de obicei, numerotate cu numere pare, cele mai mici numere fiind în partea de nord, unde drumurile au fost modernizate intens mai devreme, si mai mare în sud. Marile rute nord-sud au
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
cu taxă: Drumurile americane cu două cifre urmează o grilă simplă pe teritoriul contiguu al Statelor Unite ale Americii, în care drumurile cu număr impare duc în general de la nord la sud și drumurile cu număr par duc în general de la est la vest. (UȘ 101 este considerat a fi traseu de două cifre, „prima cifră” fiind 10.) Modelul de numerotare pentru drumurile americane a fost înființat primul: drumurile americane încep de la numere pare mici în nord la numere pare mari în sud și
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
cifră” fiind 10.) Modelul de numerotare pentru drumurile americane a fost înființat primul: drumurile americane încep de la numere pare mici în nord la numere pare mari în sud și de la numere impare mici în est la numere impare mari în vest. Numerele care se termină în 0 sau 1 (și ), și într-o mai mică măsură, în 5, au fost considerate rute principale la începutul numerotării, dar diferite extinderi și întreruperi au făcut ca această distincție să își piardă în mare
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
aparținând acum ). În anii 1950, a fost stabilită grila de numerotare pentru noul Sistem de Șosele Interstatale, ea fiind în mod intenționat opusă grilei drumurilor americane, prin direcția în care cresc numerele drumurilor. Șoselele interstatale au numere în creștere de la vest la est și de la sud la nord, pentru că rutele cu numere identice să rămână departe unele de altele, din punct de vedere geografic, ca să nu fie confundate unele cu altele. Ambele sisteme de drumuri însă numără drumurile nord-sud cu numere
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
părinții” lor; unele sunt conectate la părinții lor numai prin alte ramificații, sau chiar deloc, fiind însă doar amplasate în apropierea acestora. Cum s-a stabilit inițial, prima cifră a ramificațiilor crește de la nord la sud și de la est la vest de-a lungul părintelui; de exemplu, UȘ 60 are ca ramificațiile, de la est la vest, denumite în Missouri, în Oklahoma, în Texas, și și în New Mexico. Că și în cazul rutelor cu două cifre, rutele de trei cifre au
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
fiind însă doar amplasate în apropierea acestora. Cum s-a stabilit inițial, prima cifră a ramificațiilor crește de la nord la sud și de la est la vest de-a lungul părintelui; de exemplu, UȘ 60 are ca ramificațiile, de la est la vest, denumite în Missouri, în Oklahoma, în Texas, și și în New Mexico. Că și în cazul rutelor cu două cifre, rutele de trei cifre au fost adăugate, înlăturate, extinse și scurtate; relația „părinte-copil” nu mai este întotdeauna prezenta. De exemplu
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
frontieră la alta, desi părintele său, , a fost înlocuit în mare măsură de către (I-15). În plus, , numerotat în 1970, nu este nicăieri în apropiere de . Scurtul drum , aprobat pe la 1970, se conectează cu din Mexic, si se află la vest de fostul . Mai multe rute aprobate din 1980 nu respectă modelul de numerotare: În timp ce îndrumările AASHTO interzic în mod expres că o și un drum american să aibă același număr în același stat (din care motiv nu există drumuri interstatale
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
între care se numără 39, 47, 86 și 88. Din 1926, au fost desemnate unele traseele divizate pentru a deservi zone conexe, acestea denumind variante aproximativ echivalente. De exemplu, UȘ 11 se desparte în UȘ 11E (est) și UȘ 11W (vest) în Bristol, Virginia, rutele reunindu-se în Knoxville, Tennessee. Ocazional, numai una dintre cele două variante are sufix; UȘ 6N în Pennsylvania nu duce înapoi în UȘ 6 la capătul vestic. AASHTO încearcă să elimine aceste ramificații din 1934; politică
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
selectată și prima propunere de design a , pe baza scutului găsit pe Marele Sigiliu al Statelor Unite. Asociațiile pentru trasee auto au respins eliminarea numelor de drumuri. Șase întâlniri regionale au avut loc pentru a stabili detaliile—în 15 Mai pentru Vest, în 27 mai pentru valea Mississippi, în 3 iunie, pentru Marile Lacuri, în 8 iunie, pentru Sud, în 15 iunie, pentru , și 15 iunie pentru New England. Reprezentanții asociațiilor pentru trasee auto nu au putut să participe oficial la întâlniri
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
mai aprinsă controversă a fost însă problema de UȘ 60. Comisia Mixtă dăduse acel număr traseului Chicago-Los Angeles, era mai mult pe direcția nord-sud decât est-vest în Illinois, si apoi viră brusc către sud-spre Oklahoma City, de unde ducea drept spre vest către Los Angeles. Statul Kentucky a obiectat puternic la această rută, întrucât era lăsat fără nicio ruta majoră est-vest, primind în schimb drumul . În ianuarie 1926, comitetul a desemnat acest drum, împreună cu o parte din la est de , ca . Numărul
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
Logaritmii vor lua locul legendelor, și 'hokum' pentru istorie.” Când a fost inițiat sistemul de numerotare UȘ în 1925, s-au stabilit câteva rute opționale, care au fost denumite, cu o literă sufixata după număr, indicând „nord”, „sud”, „est” sau „vest”. Deși câteva drumuri din sistem încă mai sunt numerotate în acest mod, AASHO consideră că acestea ar trebui să fie eliminate de câte ori este posibil, prin absorbția uneia dintre rutele opționale într-un alt traseu. În 1934, AASHO a încercat să
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
decis să atribuie o noua grilă drumurilor noi, care să fie numerotate în direcții opuse față de grilă UȘ Highways. Deși numerele drumurilor interstatale urmau să suplimenteze și nu să să înlocuiască, numerele UȘ Routes, în multe cazuri (mai ales în vest) șoselele au fost redirecționate de-a lungul noilor drumuri interstatale. Un proces major de dezafectare a unor drumuri vechi a început cu renumerotarea drumurilor din California în 1964. Înlăturarea în 1985 a lui UȘ 66 este adesea considerată a fi
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]