33,140 matches
-
XVII și XVIII, precum și cu meșteșugul ceramicii, dar și al sticlei, adus de habani, o sectă religioasă originară din Boemia, venită și stabilită în Transilvania, în părțile Albei mai ales, cam în aceeași epocă”. Meșteșugul a pătruns în Transilvania prin Mănăstirea Nicula. Arta iconarilor pe sticlă din acest centru se caracteriza printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție simplă și clară, fără proporții anatomice și de perspectivă, dar echilibrată cromatic. Icoanele se zugrăveau după modele (izvoade), care
Icoană pe sticlă () [Corola-website/Science/324829_a_326158]
-
Ghiță Popescu, Jora, iar la teorie pe: prof dr. Ghițescu, Dan Popescu, Vasile Drăguț, Puiu Constantin, Eugen Schileru. În perioada facultății face cursuri facultative la secțiile de ceramică și grafică iar în perioadele de vară face documentație în Bucovina la mănăstiri în nordul Olteniei, Tîrgul-Jiu, la Târnăveni. Cetatea de Baltă sau Fabrică de ceramică, lucrează documentar în muzeele de artă populară și execută studiu copii după Teodor Aman. Grigorescu, Andreescu, în Muzeul Național, autentificate de Muzeu. În 1967-68 execută lucrarea de
Marcu Constantin Nircă () [Corola-website/Science/324816_a_326145]
-
religioase. Adelaida menținuse deja de multă vreme relații apropiate cu abația din Cluny, la acea vreme centrul mișcării de reformă ecleziastică, și în principal cu abații Majolus și Odilo. După retragerea din viața politică, a s-a stabilit într-o mănăstire pe care tot ea o întemeiase în 991, la Selz, în Alsacia. Chiar dacă nu a devenit niciodată călugăriță, Adelaida și-a petrecut reestul zilelor în rugăciune. La un moment dat, fiind pe drum către Burgundia pentru a-l sprijini cu
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
construcția primei clădiri cu pereți, Biserica Sfintei Fecioare Maria. Bazilica Sf. Gheorghe și Bazilica Sf. Vitus au fost fondate sub domnia ducelui Vratislau al Boemiei și al fiului său, Sfântul Venceslau, în prima jumătate a secolului al X-lea. Prima mănăstire din Boemia a fost construită în incinta cetății, lângă biserica Sf. Gheorghe. Un palat romanic a fost ridicat aici în cursul secolului al XII-lea. În secolul al XIV-lea, sub domnia lui Carol al IV-lea, palatul regal a
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
a castelului din Praga, modificând în special aspectul galeriei de picturi a castelului. Clădirile din cetate reprezintă aproape fiecare stil arhitectural din ultimul mileniu. Cetatea Pragăi include Catedrala Sf. Vitus (în stil gotic), Bazilica Sf. Gheorghe (în stil romanic), o mănăstire și mai multe palate, grădini și turnuri de apărare. Majoritatea spațiilor interioare ale castelului sunt deschise turiștilor. În prezent, castelul adăpostește mai multe muzee, inclusiv colecția Galeriei Naționale de artă barocă și manieristă, o expoziție de istorie cehă, Muzeul jucăriilor
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
fie ariană. Agilulf și Theodelinda s-au implicat de asemenea în rezolvarea schismei dintre Patriarhatul de Aquileia și Roma, au menținut o relație directă cu papa Grigore "cel Mare" (conservată în corespondența acestuia cu Theodelinda) și au promovat întemeierea de mănăstiri,precum cea fondată de Sfântul Columbanus în abația Bobbio. De asemenea, arta s-a bucurat în vremea lui Agilulf și a Theodelindei de o perioadă de înflorire. Pe plan arhitectural, Theodelinda a întemeiat bazilica Sfântului Ioan Botezătorul de la Monza și
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
teritoriale a domeniile sale și plata unei substanțiale compensații. În plus, ducatele din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) s-au raliat imediat învingătorilor. După această severă umilință, Aistulf a murit, în 756. Fratele lui Aistulf, fostul rege Ratchis a părăsit mănăstirea în care fusese închis și a încercat, inițial cu ceva succes, să reocupe tronul regal. Lui i s-a opus Desiderius, care fusese numit de către Aistulf la conducerea Ducatului de Toscana și avea baza de operațiuni la Lucca. Desiderius nu
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a francilor în Italia, longobarzii l-au acceptat pe Desiderius, în vreme ce Ratchis a fost convins de către papă să revină la Montecassino. Printr-o politică înțeleaptă și discretă, Desiderius a readus sub controlul longobard teritorii de la romani, creând o rețea de mănăstiri conduse de aristocrați longobarzi (fiica sa Anselperga a devenit abatesă a mănăstirii San Salvatore din Brescia) și negociind cu succesorul lui Ștefan al II-lea, papa Paul I. El a implementat o politică de alianțe matrimoniale. căsătorind-o pe fiica
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a fost convins de către papă să revină la Montecassino. Printr-o politică înțeleaptă și discretă, Desiderius a readus sub controlul longobard teritorii de la romani, creând o rețea de mănăstiri conduse de aristocrați longobarzi (fiica sa Anselperga a devenit abatesă a mănăstirii San Salvatore din Brescia) și negociind cu succesorul lui Ștefan al II-lea, papa Paul I. El a implementat o politică de alianțe matrimoniale. căsătorind-o pe fiica sa Liutperga cu ducele de Bavaria, Tassilo al III-lea în (763
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
I, care imediat l-a deposedat și înlocuit cu Aganus. În 834, Bonifaciu s-a alăturat episcopului Ratald de Verona și contelui Pepin I de Vermandois, pentru a o elibera pe împărăteasa Judith de Bavaria, care era închisă într-o mănăstire din Tortona. Ei au escortat-o pentru a o restitui împăratului Ludovic cel Pios, la Aachen. Perioada dintre anii 836 și 838 a fost petrecută de Bonifaciu în Germania, la curtea imperială. În cele din urmă, Bonifaciu s-a retras
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]
-
zi mai târziu, corăbiile ruse au aruncat ancora în portul Vitula, unde au așteptat sosirea sosirea lui Alexei Orlov, aflat la bordul fregatei cu 36 de tunuri „Sfântul Nicolae”. Pe 20 februarie, Fiodor Orlov a sfințit steagul elen într-o mănăstire locală. Tot aici, voluntarii greci au jurat credință Rusiei. Acești voluntari au fost împărțiți în două „legiuni spartane” (estică și vestică), care au intrat imediat în luptă. Legiunea răsăriteană a fost pusă sub comanda căpitanului G. M. Barkov și a
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
nobiliare. Creștinismul a pătruns în Bavaria încă sub stăpânirea romană, însă o nouă eră a fost inaugurată de Rupert, episcop de Worms, când a sosit în ducat la invitația ducelui Theodo I, în anul 696. Rupert a întemeiat mai multe mănăstiri, aidoma Sf. Emmeram, episcop de Poitiers. Pe de altă parte, secolul al VIII-lea a fost martorul unei reacții a păgânismului, însă sosirea în Bavaria în jurul anului 734 a Sf. Bonifaciu a consolidat creștinismul în regiune. Bonifaciu a organizat biserica
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Dar situația s-a agravat în continuare, iar în 788 regele francilor l-a judecat pe duce la Ingelheim și l-a condamnat la moarte pentru trădare. Însă Carol i-a comutat lui Tasilo pedeapsa capitală în intrarea într-o mănăstire, iar ducele bavarez a renunțat la posesiunile sale prin tratatul de la Frankfurt din 794. Gerold, unul dintre cumnații lui Carol cel Mare, a guvernat Bavaria până în 799, când a murit în timpul unor bătălii cu avari. Administrarea Bavariei a fost preluată
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
a Luitpoldingilor, prin Henric al III-lea "cel Tânăr", Henric al II-lea "cel Certăreț" a revenit în 985 în fruntea ducatului, dovedindu-se un conducător capabil să restabilească ordinea internă, emițând legi importante și luând măsuri de reformare a mănăstirilor. Fiul și succesorul său, ales ulterior rege al Germaniei ca Henric al II-lea în anul 1002, a acordat Bavaria în 1004 cumnatului său, Henric din dinastia de Luxemburg. La moartea acestuia (1026), ducatul a trecut succesiv în mâinile lui
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
ca stat în cadrul Germaniei. Ludovic al IX-lea a alungat populația evreiască din ducatul său, a sprijinit negustorimea și a îmbunătățit atât administrarea justiției, cât și situația financiară. În 1472 a înființat universitatea din Ingolstadt. A luat măsuri pentru reformarea mănăstirilor și și-a apărat cu succes posesiunile în fața ingerințelor markgrafului de Brandenburg, Albert Achilles. Ludovic a fost urmat în ianuarie 1479 de fiul său, George I "cel Bogat". Întrucât acesta din urmă a murit fără urmași în decembrie 1503, a
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Într-o perioadă critică a disputelor religioase, Wilhelm a luat mai multe măsuri de a menține Bavaria în tabăra catolică. Doctrinele reformate înregistraseră progrese în teritoriul Bavaria, drept pentru care ducele a obținut din partea papei drepturi extinse asupra episcopiilor și mănăstirilor. El a luat măsuri represive împotriva reformaților, dintre care mulți au fost alungați, și a invitat iezuiții în ducat (1541), transformând universitatea din Ingolstadt în cartierul general al acestora din Germania. Wilhelm a murit în martie 1550, fiind urmat de
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
său Ernest, iar această demnitate a continuat să fie acordată unor membri din familia Wittelsbach timp de aproape două secole. În 1597, Wilhelm al V-lea a abdicat în favoarea fiului său, Maximilian I "cel Mare", și s-a retras la mănăstire (unde a murit în 1626). Maximilian I a preluat un ducat împovărat de datorii și într-o stare de dezordine, însă zece ani de domnie eficientă a dus la schimbări remarcabile. Finanțele și sistemul juridic au fost reorganizate, au fost
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
și frumoasă iar căsătoria a fost considerată una fericită. Ea și-a dedicat viața îndatoririlor casnice și a vieții de familie. A rămas catolică toată viața și a fost dureros pentru ea să facă haine din materiale textile confiscate de la mănăstiri catolice vechi dar se pare că nu și-a folosit influența pentru a-și promova propriile convingeri în politică sau religie. Ea a fost aproape constant însărcinată, lucru care i-a zdruncinat sănătatea. În august 1551, ea și copiii au
Margareta Leijonhufvud () [Corola-website/Science/326074_a_327403]
-
Franken", Bd. 2, Nürnberg 2001 Karl Kolb, "Wehrkirchen und Kirchenburgen în Franken", Würzburg 1977 Districtul Schweinfurt Districtul Schweinfurt face parte a regiunii Franconia Districtul Würzburg Districtul Würzburg face parte a regiunii Franconia În Grecia, pe ostravul Cretă, există mai multe mănăstiri fortificate. În România există biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a bisericilor ridicate în Spania
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
1977 Districtul Schweinfurt Districtul Schweinfurt face parte a regiunii Franconia Districtul Würzburg Districtul Würzburg face parte a regiunii Franconia În Grecia, pe ostravul Cretă, există mai multe mănăstiri fortificate. În România există biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a bisericilor ridicate în Spania se datoreaza eforturilor principilor creștini de a cuceri peninsula iberica ocupată de musulmani
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
a regiunii Franconia Districtul Würzburg Districtul Würzburg face parte a regiunii Franconia În Grecia, pe ostravul Cretă, există mai multe mănăstiri fortificate. În România există biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a bisericilor ridicate în Spania se datoreaza eforturilor principilor creștini de a cuceri peninsula iberica ocupată de musulmani. Sînt repertoriate bisericile provinciilor următoare: Provincia Huesca
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
-și salva iubita. Cavalerii Mesei Rotunde se împart în două tabere rivale, în susținătorii și în inamicii cavalerului, ceea ce conduce la slăbirea regatului lui Arthur. Lancelot își petrece ultimele zile ca un călugăr pustnic, iar Guinevere ca o călugăriță la mănăstirea Amesbury.
Lancelot () [Corola-website/Science/326098_a_327427]
-
alte metrese, Angélique de Fontanges, și a început să petreacă mult timp cu copiii la castelul Clagny. Louis César a murit la Paris în 1683 la vârsta de 10 ani. Mama lui a fost distrusă. Vexin a fost înmormântat la mănăstirea Saint-Germain-des-Prés. Șase luni mai târziu, regina Maria Tereza a murit la Versailles și a fost înmormântată la Saint Denis.
Louis César, Conte de Vexin () [Corola-website/Science/326107_a_327436]
-
plecase după începerea filmărilor. Filmul a fost urmat de o continuare, "", în 2009. După ce a eșuat în încercarea de a salva un raton în Munții Himalaya (o parodie după "Cliffhanger"), Ace Ventura suferă o cădere emoțională și intră într-o mănăstire tibetană. Acolo, el este abordat de către Fulton Greenwall, un corespondent britanic care lucrează pentru un consulat general din țara fictivă Nibia din Africa. Deoarece prezența lui Ace perturbă activitatea din mănăstire, marele stareț îi oferă lui Ace motice pentru a
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
Ventura suferă o cădere emoțională și intră într-o mănăstire tibetană. Acolo, el este abordat de către Fulton Greenwall, un corespondent britanic care lucrează pentru un consulat general din țara fictivă Nibia din Africa. Deoarece prezența lui Ace perturbă activitatea din mănăstire, marele stareț îi oferă lui Ace motice pentru a pleca din mănăstire și îl trimite cu Greenwall. După aceea, Greenwall îi solicită lui Ventura să găsească liliacul alb "Shikaka", un animal sacru al tribului Wachati, care a dispărut la scurt
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]