31,572 matches
-
este numele unei dispute care a avut loc din 1959 până prin 1985 - sau într-un sens mai restrâns din 1962 până în 1970/71 - pe plan internațional (în Occident în general și în Germania de Vest în special) între istorici în privința strategiei politice a Imperiului German înainte de și în timpul Primului Război Mondial, a responsabilității germane în izbucnirea războiului în 1914 și a problemei continuității de lungă durată a politicii hegemonice germane. Disputa a avut la origine cercetările istoricului
Controversa Fischer () [Corola-website/Science/336836_a_338165]
-
Cazinoul Militar este una dintre cele mai vechi clădiri din Timișoara, situată pe latura de vest a Pieței Libertății, la nr. 7. Construcția ei a început în 1744, fiind completă doar în 1775. După perioada de început, destinația sa a fost cea de cazinou. Actual clădirea este clasificată ca monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06143. După
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]
-
Armata Roșie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost mitralior tanchist, apoi a lucrat pe post de corespondent de război al ziarul "За Родину". a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest. În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945. Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul "Беларусь "(1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele "Бярозка" (1962-1972) și "Полымя
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
geografică și culturală a Greciei. Capitala regiunii Mani este orașul Areopoli. Mani este peninsula centrală din cadrul celor trei peninsule ce formează partea de sud a Peloponezului, în sudul Greciei. În partea de est este Golful Laconian, iar în partea de vest Golful Messinian. Peninsula conține o continuare a grupului montan Taygetos din Peloponez. Locuitorii peninsulei se numesc manioți (Mανιάτες, "Maniátes" în limba greacă). Numele „Mani” ar putea proveni de la numele castelului franc "le Grand Magne". Terenul este muntos și inaccesibil. Până în
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
proveni de la numele castelului franc "le Grand Magne". Terenul este muntos și inaccesibil. Până în ultimii ani în multe sate din Mani se putea ajunge doar de pe mare. Un drum îngust și șerpuit se întinde azi de-a lungul coastei de vest de la Kalamata la Areopoli, apoi spre sud până la Akrotainaro (capul ascuțit care este punctul cel mai sudic al Greciei continentale) înainte de a se întoarce către nord până la Gytheio. Un alt drum, care este folosit de autobuzele publice de pe linia Pireu
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
din afară, ajungând să-l asasineze pe Kapodistrias. În 1878 guvernul național a redus autonomia locală a regiunii Mani, iar zona a decăzut treptat; mulți locuitori au părăsit regiunea și au migrat către marile orașe grecești, precum și în Europa de vest și Statele Unite ale Americii. Abia prin anii 1970, atunci când construirea de noi drumuri a susținut dezvoltarea industriei turistice, că Mani a început să-și recapete populația și să devină prosperă. În ciuda aridității regiunii, Mani este cunoscută pentru produsele sale culinare
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
organizat proteste împotriva lui. Descoperirea sa a inspirat alți vânători de comori și exploratori francezi, ruși, japonezi sau chinezi și exploratori care au luat, de asemenea, din respectiva colecție. În timpul expediției sale din 1906-1908, în timp ce topografia în Munții Kunlun din vestul Chinei, Stein a suferit degerături și a pierdut câteva degete de la piciorul drept. Cea de-a patra expediție în Asia Centrală s-a încheiat cu un eșec. Stein nu a publicat niciun raport, dar alții au scris despre frustrările și rivalități
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
business park, un râu, un drum, și un complex sportiv . Monitorizarea este în prezent în curs de desfășurare pentru a examina eficacitatea acestui proiect inovator, care combină protecția a faunei cu dezvoltarea urbană. Cel mai vechi ecoduct olandez este Zeist Vest - A28, deschis în 1988. Un alt studiu de caz al eficienței ecoductelor vine de la un pasaj subteran construit pentru a minimiza impactul ecologic alșoselei Calder care trece prin Pădurea Neagră din Victoria, Australia. În 1997, Compania de Drumuri a Guvernului
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
a născut pe 26 februarie 1962 în localitatea Petrești, județul Bacău. În anul 1985, a absolvit Facultatea de Arte din Iași, secția pictură, clasa profesorului Dan Hatmanu. În anul 2006, obține titlul de doctor în arte vizuale al Universității de Vest Timișoara. În perioada 1984 - 2016 a participat la expoziții de grup, anuale și bienale organizate la (București, Iași, Arad, Brăila, Cluj, Galați, Ploiești, Bacău, Bârlad, Focșani, Moinești, Oradea, Piatra Neamț, Ploiești, Rm. Vâlcea, Suceava, Târgu Mureș, Tîrgoviște, Timișoara) și în străinătate
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
și în primele ore ale dimineții, apărătorii Rotterdamului au primit întăriri venite din sectorul nordic al „Fortăreței Olanda”. Colonelul Scharroo a început reorganizarea pozițiilor defensive. El și-a plasat trupele de sub comandă de-a lungul cursului râului, cât și la vest, nord și est de oraș. Colonelul Scharroo a luat măsuri pentru respingerea unor atacuri terestre, nu doar ale trupelor aeropurtate. Micul său cartier general a fost practic sufocat de numeroasele rapoarte privind rapoarte despre aterizări false ale trupelor germane sau
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
când primele trei avioane și-au lansat bombele, semnalele luminoase lansate de la sol au fost mascate de fumul exploziilor. Cu toate acestea, următoarele 24 de bombardiere din formația care venise din sud au închis tapele bombelor și au virat spre vest. Formația de bombardiere care se apropia dinspre nord-est era formată din 60 de bombardiere sub comanda "Oberst" Lackner. Datorită fumului gros, piloții au primit ordinul să schimbe altitudinea și direcția de zbor. Rachetele roșii luminoase lansate de la sol nu au
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
care se prelungește înspre Iran într-o zonă tectonică denumită zona Zagros. Mișcările tectonice periodice se produc frecvent datorită faliilor Nord- și Est-Anatoliene. Falia Nord-Anatoliană este una decrosantă adâncă transcrustală, cu mișcări orizontale în sens opus - una se mișcă înspre vest și cealaltă înspre est. La vest de Valea Mudurnu falia Nord-Anatoliană se desparte în trei ramuri: ramura nordică pe care s-a produs cutremurul de la Izmit și care se continuă cu bazinele adânci ale Mării Marmara, golful Saros și apoi
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
o zonă tectonică denumită zona Zagros. Mișcările tectonice periodice se produc frecvent datorită faliilor Nord- și Est-Anatoliene. Falia Nord-Anatoliană este una decrosantă adâncă transcrustală, cu mișcări orizontale în sens opus - una se mișcă înspre vest și cealaltă înspre est. La vest de Valea Mudurnu falia Nord-Anatoliană se desparte în trei ramuri: ramura nordică pe care s-a produs cutremurul de la Izmit și care se continuă cu bazinele adânci ale Mării Marmara, golful Saros și apoi spre Grecia, partea centrală care trece
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
de decrosare cu lungimi apropiate și rate de mișcare comparabile (pe termen lung). În intervalul 1939-1999, falia Nord-Anatoliană a generat șapte cutremure majore cu magnitudini mai mari sau egale de 7. Aceste cutremure au rupt falia progresiv, de la est spre vest. Peninsula Anatoliei este dispusă, conform specialiștilor geofizicieni, desupra Oceanului Levantin, care ar fi supus unei mișcări de „înălțare”. Acest fenomen geotectonic este caracterizat și de efectul deplasării a trei plăci tectonice: cea Africană cu o mișcare de la sud spre nord
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
este caracterizat și de efectul deplasării a trei plăci tectonice: cea Africană cu o mișcare de la sud spre nord, cea Arabică care se deplasează de la sud-est spre nord-vest și, în fine, cea Iraniană (Asiatică) care se mișcă dinspre est spre vest. Deplasarea tectonică rezultantă pentru Anatolia este spre strâmtoarea Bosfor, iar seismele marchează aceste evenimente de mișcare a plăcilor tectonice. Ca urmare a precedentelor mari cutremure din perimetrul menționat, există marile falii seismice, cu sensul general de la vest spre est. Studiind
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
dinspre est spre vest. Deplasarea tectonică rezultantă pentru Anatolia este spre strâmtoarea Bosfor, iar seismele marchează aceste evenimente de mișcare a plăcilor tectonice. Ca urmare a precedentelor mari cutremure din perimetrul menționat, există marile falii seismice, cu sensul general de la vest spre est. Studiind dispunerea acestor discontinuități ale stratelor litologice, seismologii turci preziceau apariția cutremurelor din zona Izmit-Düzce. Ei își întemeiau previziunile pe faptul că în respectiva zonă ar fi trebuit să apară o unire a faliilor situate la est și
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
est. Studiind dispunerea acestor discontinuități ale stratelor litologice, seismologii turci preziceau apariția cutremurelor din zona Izmit-Düzce. Ei își întemeiau previziunile pe faptul că în respectiva zonă ar fi trebuit să apară o unire a faliilor situate la est și la vest. Iar ultimile două cutremure (din anul 1999) au confirmat aceste evaluări, vechile falii fiind „legate” de cea nouă, apărută în perimetrul menționat. Cele două mari seisme, de la Izmit-Kokaeli (din luna august) și Düzce-Bolu (din luna noiembrie), au fost destul de puternice
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
Siturilor Arheologice din Atena S.A. în ziua de 9 iulie 2003, iar acum secțiunea constituie sfârșitul "Grand Promenada" care începe de la Stadionul Panathinaikos (Bulevardul Vasilissis Olgas) și continuă pe străzile Dionysiou Areopagitou și Agiou Pavlou. Cel mai mari intersecții de la vest la est:
Strada Ermou (Atena) () [Corola-website/Science/336892_a_338221]
-
a fost un ciclon tropical devastator, care a lovit Pakistanul de Est (în prezent Bangladesh) și Bengalul de Vest din India, în data de 13 noiembrie 1970. A fost cel mai distrugător ciclon tropical înregistrat vreodată și unul dintre cele mai mortale dezastre naturale ale timpurilor moderne. Până la 500.000 de persoane și-au pierdut viețile în timpul furtunii, în
Ciclonul Bhola () [Corola-website/Science/336895_a_338224]
-
moderne, aici fiind epicentrul activității comerciale și politice a Greciei. Piata este mărginită de Bulevardul Amalia ("Leofóros Amalías") la est, Strada Otto ("Óthonos") la sud și Strada Regele George I ("Vasiléos Georgíou Prótou") la nord. Strada ce mărginește piata la vest, care leagă Strada Stadiou cu Strada Fillelinon, este numită simplu „Piața Syntagma” ("Plateia Syntágmatos"). Partea de est a pieței este mai înaltă decât cea de vest, fiind dominată de un grup de trepte de marmură care duc la Bulevardul Amalia
Piața Syntagma () [Corola-website/Science/336891_a_338220]
-
Strada Regele George I ("Vasiléos Georgíou Prótou") la nord. Strada ce mărginește piata la vest, care leagă Strada Stadiou cu Strada Fillelinon, este numită simplu „Piața Syntagma” ("Plateia Syntágmatos"). Partea de est a pieței este mai înaltă decât cea de vest, fiind dominată de un grup de trepte de marmură care duc la Bulevardul Amalia; sub acestea se află stația de metrou Syntagma. Scările adăpostesc sub ele câteva cafenele în aer liber, fiind un popular loc de întâlnire din centrul orașului
Piața Syntagma () [Corola-website/Science/336891_a_338220]
-
Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor de apărare a căii ferate transsiberiene. La sfârșitul lunii mai 1918 - atunci când bolșevicii, în înțelegere cu Puterile Centrale, au încercat dezarmarea voluntarilor cehoslovaci, pentru ca aceștia să nu ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial, numai de 2 mitraliere și 170 de puști, a rezistat, astfel, cu 1.000 de oameni în orașul Mariinsk - stație a căii ferate transsiberiene, împotriva forțelor bolșevice
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Omsk Est) al trupelor cehoslovace. De aici a demisionat în iulie același an pentru a prelua comanda "Regimentului 7 Infanterie „Tatra”". În 23 august 1918, după ce a fost promovat la gradul de colonel, a primit comanda trupelor cehoslovace aflate la vest de Vladivostok. În această calitate a reușit să domine zona strategică a tunelurilor transsiberiene din jurul lacului Baikal, primind, mai târziu, pentru meritele sale în această acțiune, decorații ruse, cehoslovace, franceze și românești. În 26 septembrie a fost transferat la sediul
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
de a interpreta povești din Bleeding Kansas, denumite și „povești ale războiului de frontieră Missouri/Kansas”. O temă din domeniul patrimoniului este lupta pentru libertate. FFNHA include 41 de comitate, dintre care 29 sunt în estul Kansasului și 12 în vestul statului Missouri. Chestiunea „Bleeding Kansas” este redată dramatic în "Wildwood Boys" (William Morrow, New York, 2000), un al lui Bloody Bill Anderson de . Episodul din 8 noiembrie 2014, din "Hell on Wheels", intitulat „Bleeding Kansas”, a descris uciderea unei familii de
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
Articolul era critic față de realitățile noului stat socialist post-revoluționar RSFSR. Publicarea sa a atras o critică oficială, căreia Lunț i-a răspuns în eseul "Despre critică și ideologie". Ulterior, el a scris un al doilea manifest al grupului intitulat "Spre Vest", care a fost publicat de revista "Beseda" ("Conversație") din Berlin a lui Maxim Gorki. Lunț a locuit în Casa Artelor din Petrograd, în condiții dificile. Starea lui de sănătate s-a deteriorat, dar el a continuat să scrie proză și
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]