31,672 matches
-
o activitate obiectivă de un rang superior celei de care încearcă să se debaraseze ironia. Lumea nouă, carese găsea în germene în principiul de personalitate al lui Socrate, a avut nevoie de milenii ca să se dezvolte și încă se mai luptă pentru existență. 41. Humorul ca sentiment total individualizat Sentimentele totale nu sînt doar mai complexe ci și mai individual nuanțate decît sentimentele individuale. Căci sentimentele individuale care intră ca momente într-un sentiment total se află într-o relație extrem de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vieții 93. Experiența de viață personală și beneficiul acesteia nu coincid pur și simplu cu ceea ce a descoperit gîndirea filosofică pe propria ei cale. Rămîne în plus munca de armonizare a celor două feluri de înrîuriri. Forțele spirituale nu se luptă între ele numai în evoluția umanității. Această luptă se desfășoară înăuntrul fiecărei personalități mature și în mod divers în diferiții indivizi. Există însă, în această direcție, pentru cercetarea filosofică, un cîmp mult prea puțin cultivat. Este vorba de raportul dintre
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
am ajuns: o asemenea bucurie îi va trezi, înainte de toate, ironia. El știe că lupta dintre uman și animalic este de lungă durată; ea se desfășoară asemenea unuirăzboi modern, din tranșee în tranșee. Dar atîta timp cît încă se mai luptă, speranța și încrederea sînt la fel de posibile pe cît de necesare. Pentru Charles Darwin, această încetineală în evoluție nu reprezintă cea mia mare pricină de indiganre. Pentru el, dificultatea sătea în faptul că după ce evoluția va fi parcurs perioade de timp
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
roză, iar faimosul Jilavka verde și strălucitor ca aurul din Bosnia-Herțegovina este fără îndoială gata să reapară pe mesele sibariților. Gustul pentru vinul bun devine universal și biruie toate vicisitudinile. Mai rămâne de asemenea, așa cum ne avertizează Jean-Paul Gautier, să luptăm contra exceselor și pericolelor pe care le presupune tehnologia triumfală și omniprezentă. Viței de vie trebuie să i se aplice tratamentele cele mai naturale. Creșterea randamentului, abuzul de clone și de drojdii artificiale, culesul mecanizat efectuat cu stângăcie, tescuirile prea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a nu fi mai puțin decît par: să slujesc cu credința pe cel ce va avea încredere-n mine, să iubesc pe cel cinstit, să conversez cu cel ce-i înțelept și vorbește puțin, să mă tem de judecată, să lupt cînd n-am încotro și să nu mănînc peste. LEAR: Cine ești? KENT: Unul c-o inima tare cinstită și la fel de sărac că regele. LEAR: Daca esti tot asa de sărac că supus cît și el că rege, ești destul de
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Și-ți lași jumate-alai, la mine vin'. Acum acasă nu-s și nici nu-s pregătită Cu ce-i de trebuința să te țin. LEAR: La ea-ndărăt? Cincizeci din ei să-i las? Abjur mai bine orice-acoperiș, prefer Să lupt cu dușmănia din văzduh, Să mă-nsoțesc cu lupi și cucuvăi. Al lipsei bold cumplit! La ea-ndărăt? Why, the hot-blooded France, that dowerless took Our youngest born, I could aș well be brought To knee hîș throne, and, squirelike, pension
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
SCENĂ 1 (O pîrloaga. Furtună cu tunete și fulgere. Intra Kent și un Curtean, din părți diferite) KENT: Cine-i pe-aici, afară De vremea rea? CURTEANUL: Unul la suflet că și vremea, Neliniștit. KENT: Te știu. Regele unde-i? CURTEANUL: Luptînd cu elementele-nfuriate: La vînt porunci dă-ăst glob să-l sufle-n mare, Să umfle valuri crete peste țărm, Ca toate să se schimbe ori să piară; Își smulge părul alb pe care-n furie Rafalele i-l iau
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
oprește! REGAN: Ce? Cîine! SUJITORUL 1: De-ai avea barbă pe obraji, te-aș scutură De ea-n disputa asta. Ce-ai de gînd? CORNWALL: Mișelule! (Trage sabia) SLUJITORUL 1: Ei, vino, dar, și ia ce-ți da mînia! Se luptă, Cornwall e rănit) REGAN (Unui slujitor): Dă-mi sabia. Un țăran se răzvrătind? Ia o sabie și-l străpunge pe la spate) SLUJITOR 1: Oh, m-a ucis! Șir, ți-a rămas un ochi Să-i vezi pedeapsă. O! (Moare) CORNWALL
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
prezența mea Și lacrimi mari din cînd în cînd cădeau Pe dulcele-i obraz. Părea regina Pe suferință ce, ca un rebel, Cată să-i fie rege. KENT: Au mișcat-o, dar. CURTEANUL: Nu spre mînie. Răbdarea și durerea se luptau Cari s-o exprime mai deplin. Văzut-ai Soare și ploaie-odat': surîs și lacrimi O zi de-april erau; surîsuri dulci Jucînd pe gura-n pîrg păreau a nu ști De oaspeții din ochii-i, ce se despărțeau Aș pearls
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rot even here. EDGAR: What, în ill thoughts again? Men must endure Their going hence, even aș their coming hither: Ripeness is all. Come on. GLOUCESTER: And that's true too. Exeunt. Ce-are de gînd pentru Cordelia și Lear, Lupta sfîrșita și-ei în mînă noastră, Nu vor vedea iertarea-i; starea mea Cere să mă-apăr, nu-a delibera. (Iese) SCENĂ 2 (Un cîmp între cele două tabere. Intra, cu surle și steaguri, Lear, Cordelia și trupele lor; apoi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
încetează Partea 2: Condiții generale. Securitate prezumția de conformitate a și performanțe EN 1846-2:2001 și amendamentele anterioare ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 292. SR EN 1846-2:2002/ EN 1846-2:2001/A1:2004/AC:2007 Vehicule pentru servicii de salvare și A1:2005/ AC:2007 luptă împotriva incendiilor. Partea 2: Cerințe comune. Securitate și performanțe ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 293. SR EN 1846-2:2002/AC:2007 EN 1846-2:2001/AC:2007 Vehicule pentru servicii de salvare și luptă împotriva incendiilor. Partea 2: Cerințe comune. Securitate și performanțe ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 294. SR EN
EUR-Lex () [Corola-website/Law/196249_a_197578]
-
am câștigat nespus de mult din discuțiile secției de proză a Uniunii (...). Și cred că unul din motivele pentru care tovarăși ca Ion Călugăru sau Maria Banuș sau Ion Vitner sau Zaharia Stancu creează anevoie, încet, este acela că se luptă izolați cu multe probleme pe care obștea i-ar ajuta să le rezolve. Iar slăbiciunile noastre ale fiecăruia în parte și ale literaturii noastre, destul de multe, și destul de supărătoare - cine să le înlăture, dacă nu tot noi? Și cum să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lucru scriind un articol despre Gorki», Mihu Dragomir redă într-un chip emoționant conținutul nou, deosebit de profund, al fericirii omului înaintat. Această poezie sugerează forța uriașă pe care o dobândește omul prin prezența sa în rândurile unui front organizat care luptă pentru libertatea și fericirea omenirii. «Cum poți să mori, când nu poți fi învins/când chiar și-atunci ești viață și chemare/ca un gornist căzut ce, mai aprins/atacu-l cântă-n ultima-i suflare» (...). În poezia 1 Mai la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
granit» și când la «o cină pe cărbuni» pescarul lipovean Nichita îi spunea povești cu haiduci (...). E clar că o asemenea atitudine, de dulce aducere aminte și de calmă revenire, nu este proprie omului înaintat al zilelor noastre, omului care luptă cu eroism pentru a cuceri, pas cu pas, măreața «zi a socialismului». Nu din întâmplare această poezie conține numeroase prețiozități stilistice, întortocheri de frază, care caută să acopere, ca niște bijuterii fals strălucitoare, goliciunea ideilor (...). În unele poezii ca Ședința
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
drumului (...). «Torba» se leagă de vis, de basmul real care ține deschiși ochii somnoroși ai copilului de 6 ani. Dar și în această poezie există imagini care nu servesc ideea conținută. Iată un exemplu: organizatorul de partid este omul care luptă pentru realizarea viitorului: Ochii parcă sfredelesc prin zid/ Spre un proaspăt, însorit imaș. Imaș înseamnă pășune. Cuvântul i-a plăcut poetei, dar oricât de însorită ar fi fost o pășune nu poate constitui imaginea minunatului viitor care se deschide patriei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cântec, scrie Mihu Dragomir 21: „Succesele obținute, în ultimul timp, de compozitorii noștri, umplu de bucurie și mândrie patriotică inimile tuturor oamenilor muncii din țara noastră (...). Printre cei care simt, în primul rând, o mare bucurie sunt și poeții care luptă, cu arme atât de apropiate, pe același front (...). Astăzi, terenul celor mai vii colaborări de acest fel este cântecul de masă. Începând cu Imnul R.P.R., turnat parcă din același material de Matei Socor și Aurel Baranga, toate cântecele noastre valoroase
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dușman viu, real, peste care nu poți trece cu ușurință, dar pe care-l urăști tocmai pentru că înțelegi cât e de periculos (...). Faptul că lumea lui Macarie este sortită pieirii, rezultă într-o anumită măsură și din prezentarea celor ce luptă împotriva ei, masele de oameni cinstiți în frunte cu comuniștii (...). Președinte al gospodăriei avea să fie ales Achim. Mijlocaș cinstit, acesta se alăturase demult luptei dusă de clasa muncitoare, intrase chiar în rândurile partidului (...). Victoria noului asupra vechiului este concretizată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de aici că poate fi aplicat romanului Ogoare noi acel șablon: «Lipsește partidul» (...). Prezența comuniștilor, activitatea lor constituie un îndreptar pentru toate personajele cărții. Ideile lor orientează acțiunea și-i grăbesc desfășurarea, o fac interesantă și transmit hotărârea de a lupta (...). În roman există însă și probleme, în înțelegerea cărora autorul a dat dovadă de o anumită lipsă de claritate. Este vorba în primul rând de modul confuz și adesea greșit cum este zugrăvit în romanul Ogoare noi lupta de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
seamă și în zugrăvirea tipurilor de chiaburi și a uneltelor lor. Stancu Visalon, Marin Cheran, Pantelică Buică, Radu T. Dumitriu, Ion Ionescu-Cotoi, Biță și alții sunt întruchipări vii, odioase ale dușmanului de clasă, imagini care impun cititorului necesitatea de a lupta pentru nimicirea lor, îl mobilizează la vigilență revoluționară. Nu vrem să spunem că aceste lucrări sunt cu totul lipsite de slăbiciuni. Reportajul lui Ioanichie Olteanu, de exemplu, ar fi câștigat dacă făcea și mai mult loc faptelor: nuvela lui Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
va întări în lupta pe care o dăm împotriva unor asemenea opere în care viața e zugrăvită în «culori șterse și monotone». Viața e mai bogată, mai plină de situații interesante, neprevăzute, originale, decât multe din operele noastre. Trebuie să luptăm cu curaj împotriva acelor critici (mai ales dintre criticii anonimi din redacții) care se sperie de viață și o vor oglindită într-o oglindă de un trandafiriu șters, ca și cum ar fi fost unsă cu sirop. Cred că mulți dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai ales dintre criticii anonimi din redacții) care se sperie de viață și o vor oglindită într-o oglindă de un trandafiriu șters, ca și cum ar fi fost unsă cu sirop. Cred că mulți dintre noi, scriitori și artiști, n-am luptat destul de curajos pentru poziția realistă în arta noastră. De ce? Pentru că, printre altele, dacă știam poate mai bine să înfățișăm «tot ceea ce e negativ, putred, cangrenat, tot ceea ce frânează mișcarea înainte», cum spune G.M. Malenkov, n-am știut tot așa de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Preda, la Carol Bucsi, muncitor director al romanului lui Nagy Istvan sau alți eroi ai noilor lucrări de proză, mă întreb: ce anume le dă viață? Ce însuflețește eroii care construiesc o hidrocentrală în Cumpăna luminilor, sau pe cei care luptă din greu pentru viața nouă a satelor în Brazdă peste haturi? Este cert că acești eroi oglindesc creșterea măiestriei literare a autorilor. Dar creșterea măiestriei literare în ce își are originea? Răspunsul ni-l dă analiza trăsăturilor comune tuturor cărților
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noi toți în lupta pentru o tot mai înaltă desăvârșire artistică (...). La mai toți prozatorii ce au publicat opere în 1952, limba literară, viziunea artistică, au câștigat o putere și o prospețime nouă (...). E limpede că mai avem mult de luptat ca să împlinim acea mare poruncă pe care-o dă poporul scriitorilor săi, și pe care G.M. Malenkov a formulat-o astfel: «Noi prozatorii, socotim că aceste cuvinte sunt valabile și pentru noi» (...). Să creăm opere noi, originale prin bogăția și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ciuperci și sper că am reușit. Tot Scânteia mi-a atras atenția că portretul psihologic al personajului central, profesorul Andrei Bârlea, nu e suficient de adâncit. Cine este în definitiv acest om? Un profesor de tip vechi, un om care luptă cu propriile lui prejudecăți și lipsuri, un cosmopolit înveterat, un prieten al cauzei noastre, un ezitant sau un dușman? M-am străduit în filmul Viața învinge să adâncesc problema profesorului (...). Și aici ajungem la o altă lipsă remarcată de Scânteia
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
astfel câne (din canem), adune (din aduneus), rîs (din risum), vînt (din ventum) (...). Unul câte unul, semnele e și o au fost date uitării, simțindu-se inutilitatea lor. Același lucru îl cereau unii oameni de bun simț și pentru â, luptând pentru menținerea semnului î. Adică, așa cum era și în cazul celorlalte semne care rămăseseră în alfabetul nostru, un semn pentru un sunet î din i era întrebuințat oricum la începutul cuvintelor, în cuvintele compuse - ca neîncetat, neîntrerupt - și în verbele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]