33,140 matches
-
el este abordat de către Fulton Greenwall, un corespondent britanic care lucrează pentru un consulat general din țara fictivă Nibia din Africa. Deoarece prezența lui Ace perturbă activitatea din mănăstire, marele stareț îi oferă lui Ace motice pentru a pleca din mănăstire și îl trimite cu Greenwall. După aceea, Greenwall îi solicită lui Ventura să găsească liliacul alb "Shikaka", un animal sacru al tribului Wachati, care a dispărut la scurt timp după ce a fost oferit ca zestre prințesei Wachati, care urmează să
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit la dispariția lor, deoarece odată cu secularizarea averilor mănăstirești în 1864, comunitățile monahale s-au dizolvat. Acestea au lăsat în urmă mici cătune
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
episcop "Goddas", păstor al turmei de credincioși între anii 347-380. Existența schiturilor rupestre Agaton, Aluniș, Fundătura, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemnarea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav. Dovezile indică faptul că apariția lăcașurilor cu funcții cultice creștine poate fi luată în calcul începând cu secolul XIII, odată cu intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371). Aflați în prima parte a celui de-al doilea
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de la Vicina, aflată într-o cetate - port dobrogeană al cărui amplasament este încă discutat de arheologi. Intre anii 1346-1371 s-a făcut simțită în Țara Românească influența isihasmului atonit și sinait, generat de sfinții Grigore Palamas și Grigore Sinaitul de la Mănăstirea Paroria cu ucenicii săi Dionisie și Teodosie, egumenii Mănăstirii Kilifarevo din Munții Balcani. Etapa medievală a schiturilor de piatră Alunișu - Nucu a început în intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo, deși este posibil ca funcția lor de lăcașuri de cult să
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cărui amplasament este încă discutat de arheologi. Intre anii 1346-1371 s-a făcut simțită în Țara Românească influența isihasmului atonit și sinait, generat de sfinții Grigore Palamas și Grigore Sinaitul de la Mănăstirea Paroria cu ucenicii săi Dionisie și Teodosie, egumenii Mănăstirii Kilifarevo din Munții Balcani. Etapa medievală a schiturilor de piatră Alunișu - Nucu a început în intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo, deși este posibil ca funcția lor de lăcașuri de cult să fie mult mai veche. Mai târziu, În acest context
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Țării Românești, situația locală a sihăstriilor s-a îmbunătățit, ele transformându-se în chinovii unde viața monahilor s-a desfășurat în comun. Din acest punct de vedere, actul de danie din 1857 al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav a fost atât o marcă a intervenției voievodale în ceea ce privește tranziția modului de organizare al comunității religioase, cât și o documentare a existenței mai multor călugări la - acum fostele schituri, cea ce a subliniat caracterul mânăstiresc
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
tranziție, care a transformat schiturile și sihăstriile de sine stătătoare în organe comunitare cu o viață mai stabilă. Acestea au fost împroprietărite și li s-a acordat dreptul de a tăia pădurea. Invazia tătară din 1596 a dus la distrugerea mănăstirilor și împrăștierea călugărilor. În același an Mihai Viteazul pentru a reorganiza zona, a hotârât fondarea unei mănăstiri închinată Sfântului Gheorghe, în mijlocul comunității monahale din nordul Buzăului, cu rolul de a coordona toate schiturile din jur. În mod indirect, existența schiturilor
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
stabilă. Acestea au fost împroprietărite și li s-a acordat dreptul de a tăia pădurea. Invazia tătară din 1596 a dus la distrugerea mănăstirilor și împrăștierea călugărilor. În același an Mihai Viteazul pentru a reorganiza zona, a hotârât fondarea unei mănăstiri închinată Sfântului Gheorghe, în mijlocul comunității monahale din nordul Buzăului, cu rolul de a coordona toate schiturile din jur. În mod indirect, existența schiturilor rupestre pe plan local a influențat pe cea a așezărilor umane, deoarece au avut tendința de a
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de acesta asociindu-se cu dispariția unora dintre schiturile rupestre. Dificultățile asociate cu condițiile geografice locale asociate cu numeroasele conflicte teritoriale ale moșnenilor din zonă, au condus la stingerea treptată a vieții monahale reprezentate de comunitățile mici, supraviețuind numai marile mănăstiri. Un alt moment nefast pentru existența acestora s-a consumat în 1864, odată cu aplicarea Legii secularizării averilor mânăstirești, când o altă parte au fost dezafectate și viața monahală din această regiune aproape că a dispărut. O parte din locațiile din
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
o altă parte au fost dezafectate și viața monahală din această regiune aproape că a dispărut. O parte din locațiile din areal au devenit biserici parohiale, cum s-a întâmplat la Aluniș. Spre sfârșitul existenței fostelor schituri - ulterior transformate în mănăstiri, noi colonii s-au înființat în jurul lor (pe o hartă din 1856 se găsește menționat astfel un sat numit "Fundăturile", localizat aproximativ în arealul complexului rupestru, sat care a dispărut ulterior)." Extincția comunităților monahale, a determinat ca micile cătune parțial
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cronologice descoperite plasează întemeierea schitului la mijlocul secolului XVI. Tradiția orală pune ctitorirea pe seama a doi laici, ciobanii Simion și Vlad. Existența acestora ca personaje reale este relevată de un act de confirmare din data de 20 iunie 1742 al închinării mănăstirii de la Aluniș - existent în fondul de documente al Episcopiei Buzăului, care enumeră între alte metohuri: . Perioada monastică s-a încheiat în 1864 când a devenit biserică de mir. În 1903 s-a realizat pictura pe tablă de zinc. Locația sa
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
XIII. Un pomelnic grafitat existent la Agaton, începe cu Neagoe Basarab și primul episcop al Buzăului. Prima atestare documentară certă provine însă din 1587, deși există date care coboară - indirect, atestarea în anii 1523-1524. Pe fondul Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mănăstirea a încetat să funcționeze. Are Este situată la baza unei stânci piramidale aflate la aproximativ 3 km nord-vest de satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații a "Culmii Spătarului". Are hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" și reprezintă cea mai impozantă
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
așezări rupestre într-un spațiu restrâns, a impus compararea acestei zone cu Muntele Athos, pentru zona în cauză folosindu-se și denumirea de ""Athos Românesc"". Comparația nu are susținere în realitate, acestă susținere fiind însă mai bună cu referire la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea (unde, la fel ca la Athos, femeile nu pot intra), sau cu referire la Munții Neamțului, unde este un mare număr de mânăstiri, schituri și chilii de sihaștri izolate, cu mare densitate. Aceste așezări rupestre par a
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
funcția lor de cult este mult mai veche. Bălan la rândul lui a susținut că apariția vieții monahale în nordul Buzăului ar fi avut loc în secolele IV-VII, pe fondul distrugerii în secolul al VII-lea a celor mai multe orașe și mănăstiri dobrogene de către slavi (act care ar fi forțat călugării să se refugieze în Munții Buzăului). Alte speculații leagă denumiri geografice locale precum cele care conțin particole ca "Martiri" sau "Cecilia" fie de perioada persecuțiilor anticreștine gotice din secolul al IV
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Constantin al II-lea în părțile Scythyei Minor, conform Sfântului Epifanie, urmat de adepții săi a trecut și la nord de Dunăre "„în părțile cele mai dinăuntru ale Gothiei”". Deși actual nu se cunoaște unde au predicat și au întemeiat mănăstiri dincolo de Dunăre Audius și ucenicii săi, localizarea (în continuare controversată) a "Gothiei" în estul Munteniei și sudul Moldovei este un argument pentru întemeierea de așezăminte monahale înspre zonele montane relativ ferite de populațiile migratoare. Ilie Mândricel și Victor Bortaș, preluând
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
11 milioane de ani a mării preistorice Paratethys. Ansamblul (în aparență un martor de eroziune diferențiala) dă impresia că a fost construit de mână omului. Se întinde pe o lungime de aproximativ zece kilometri și are destul de multe întreruperi. Acces: Mănăstirea Poiana Mărului de riț ortodox, este situată pe teritoriul administrativ al satului Băltăgari din Comuna Bisoca. A fost ctitorita în anul 1730 de către Constantin Mavrocordat fiind un important centru monastic și cultural în secolul al XVIII-lea. Se evidențiază ca
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
216 ha ce se află în bazinul superior al pârâului Jgheab (afluent de stingă al Slănicului), pe fata estică a culmii Breazău. Este importantă pentru valoarea geofondului și genofondului forestier prin specia de Pin silvestru (Pinus sylvestri). Valoarea peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Găvanu are un istoric, ce începe din 1707. Poiana mănăstirii este unul dintre locurile deosebite ale Buzăului, prin poziționarea la baza unui deal subcarpatic spectaculos, precum și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
al pârâului Jgheab (afluent de stingă al Slănicului), pe fata estică a culmii Breazău. Este importantă pentru valoarea geofondului și genofondului forestier prin specia de Pin silvestru (Pinus sylvestri). Valoarea peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Găvanu are un istoric, ce începe din 1707. Poiana mănăstirii este unul dintre locurile deosebite ale Buzăului, prin poziționarea la baza unui deal subcarpatic spectaculos, precum și prin izolarea deosebită în care se află. Dacă
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
al Slănicului), pe fata estică a culmii Breazău. Este importantă pentru valoarea geofondului și genofondului forestier prin specia de Pin silvestru (Pinus sylvestri). Valoarea peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Găvanu are un istoric, ce începe din 1707. Poiana mănăstirii este unul dintre locurile deosebite ale Buzăului, prin poziționarea la baza unui deal subcarpatic spectaculos, precum și prin izolarea deosebită în care se află. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
pentru valoarea geofondului și genofondului forestier prin specia de Pin silvestru (Pinus sylvestri). Valoarea peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Găvanu are un istoric, ce începe din 1707. Poiana mănăstirii este unul dintre locurile deosebite ale Buzăului, prin poziționarea la baza unui deal subcarpatic spectaculos, precum și prin izolarea deosebită în care se află. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de 3
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
exploatat altădată în zonă. Sunt o serie de obiective: Valea Râmnicului superior (Depresiunea „Între Râmnice”): Valea Bascei: Stâncă Buduloaiei (Persescu) , Piatra Corbului, Cheile Tigvei, Cascadă Tigvei, Stâlpii Tainiței, Lacul Negru Valea Buzăului: Lacul de acumulare de la Siriu, Cascadă Pruncea (Casoca), Mănăstirea Cârnu, Herghelia Cislău, Pădurea Crivineni, Puntea suspendată Pătârlagele-Zaharești, Biserica de lemn "Sf. Dumitru" din satul Muscel - Orașul Pătârlagele, Ansamblul bisericii Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Ciuta - comună Măgura Culmea Ciolanu: Mănăstirea Ciolanu, Schitul Cetățuia, Tabăra de sculptură Măgura
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
de acumulare de la Siriu, Cascadă Pruncea (Casoca), Mănăstirea Cârnu, Herghelia Cislău, Pădurea Crivineni, Puntea suspendată Pătârlagele-Zaharești, Biserica de lemn "Sf. Dumitru" din satul Muscel - Orașul Pătârlagele, Ansamblul bisericii Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Ciuta - comună Măgura Culmea Ciolanu: Mănăstirea Ciolanu, Schitul Cetățuia, Tabăra de sculptură Măgura, Biserica de la Buda-Crăciunești, Municipiul Buzău și împrejurimile: Dealul cu Lilieci - Cernătești, Pădurea Spătaru, Stațiunea Sărată Monteoru, Dealul Istrița Munții Buzăului: Masivele Penteleu, Podu Calului și Siriu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
(, Arabă: دير مار إيليا) este o mănăstire creștină abandonată, cea mai veche din Irak, datând din secolul al VI-lea. Este localizată în Provincia Nineveh la sud de Mosul. Mănăstirea a fost fondată în jurul anului de 595 d.Hr. de Măr Elia, un călugăr asirian, care a
Dair Mar Elia () [Corola-website/Science/326180_a_327509]
-
(, Arabă: دير مار إيليا) este o mănăstire creștină abandonată, cea mai veche din Irak, datând din secolul al VI-lea. Este localizată în Provincia Nineveh la sud de Mosul. Mănăstirea a fost fondată în jurul anului de 595 d.Hr. de Măr Elia, un călugăr asirian, care a studiat anterior la Al-Hirah și mai tarziu, în mănăstirea mare, la muntele Ezla în Turcia. Mai târziu a fost pretinsa de caldeeni. Mănăstirea
Dair Mar Elia () [Corola-website/Science/326180_a_327509]
-
din secolul al VI-lea. Este localizată în Provincia Nineveh la sud de Mosul. Mănăstirea a fost fondată în jurul anului de 595 d.Hr. de Măr Elia, un călugăr asirian, care a studiat anterior la Al-Hirah și mai tarziu, în mănăstirea mare, la muntele Ezla în Turcia. Mai târziu a fost pretinsa de caldeeni. Mănăstirea a fost centrul comunității creștine regionale și timp de secole, mii de creștini vor vizita mănăstirea pentru a celebra sărbătoarea Măr Elia, care cade în ultima
Dair Mar Elia () [Corola-website/Science/326180_a_327509]