32,796 matches
-
din 1864 este revizuită pentru prima dată în 1906. Un an mai târziu, prima Convenție de la Haga adoptată în cadrul celei de a Doua Conferință Internațională de Pace de la Haga lărgește raza de acțiune a Convenției de la Geneva și asupra problemelor maritime. La scurt timp după începerea Primului Război Mondial, în 1914, la 50 de ani de la înființarea CICR și de la adoptarea primei Convenții de la Geneva existau deja 45 de societăți naționale de ajutorare în toată lumea. Mișcarea se extinde în Europa și America de Nord, ajungând
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
laurentiana • Angelica laxifoliata • Angelica leporina • Angelica levisticum • Angelica lignescens • Angelica likiangensis • Angelica lineariloba • Angelica litoralis • Angelica lobata • Angelica longicaudata • Angelica longipedicellata • Angelica longipes • Angelica longiradiata • Angelica lucida • Angelica lyallii • Angelica macrocarpa • Angelica macrophylla • Angelica maculata • Angelica major • Angelica maowenensis • Angelica maritimă • Angelica matsumurae • Angelica maximowiczii • Angelica mayebarana • Angelica megaphylla • Angelica mexicană • Angelica minamitanii • Angelica minor • Angelica miqueliana • Angelica mixtă • Angelica mongolica • Angelica montană • Angelica morii • Angelica morrisonicola • Angelica mukabakiensis • Angelica multicaulis • Angelica multisecta • Angelica myriostachys • Angelica nakaiana • Angelica nelsoni • Angelica nemorosa
Angelica () [Corola-website/Science/306946_a_308275]
-
unor terțe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport aerian, inclusiv răspunderea transportatorului. c. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval, destinate acoperirii oricărei răspunderi rezultate prin producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport maritim, fluvial, lacustru sau pe canale navigabile, inclusiv răspunderea transportatorului. d. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă orice răspundere rezultată prin producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane, altele decât cele acoperite de asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule, asigurările
Asigurare () [Corola-website/Science/307797_a_309126]
-
Artois. De asemenea el era susținut de Universitatea din Paris i de comercianții din nord-vest, unde comerțul pe canale era vital. Normandia este o problemă în clanul regal. Din punct de vedere economic ducatul era dependent mai mult de comerțul maritim peste Canal decât de cel de transportul fluvial pe Sena. Normandia și Marea Britanie nu mai erau unite de 128 de ani (1204), însă proprietarii de terenuri (nobili și clerici) dețineau domenii pe ambele părți ale canalului (de la cucerirea normandă a
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
era o veche civilizație cu centrul în nordul vechiului Canaan, și cu teritoriul principal de-a lungul coastei Libanului și Siriei și nordul Israelului din zilele noastre . Cultura feniciană era o cultură de comerț maritim care s-a răspândit de-a lungul Mării Mediterane, mai ales între anii 1200 î.Hr. si 900 î.Hr. Deși limitele unei astfel de civilizații urbane fluctuau, orașul Tir se pare că este cel mai sudic oraș fenician. Sarepta, între Sidon
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
Irakul, acestuia i se impută următoarele crime de război: În ceea ce privește SUA, sunt incriminate trei evenimente grave: Intervenția militară a SUA în războiul dintre Iran și Irak, după ce anterior își declaraseră neutralitatea, a fost pretextată ca fiind destinată a proteja transportul maritim de petrol în apele Golfului Persic. În realitate, SUA au sprijinit cu toate forțele de care dispuneau Irakul, pentru ca acesta să nu piardă războiul cu Iranul. SUA credeau că o victorie iraniană ar fi perturbat echilibrul de forțe în zonă
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de partea Irakului, și Siria de partea Iranului. O victorie categorică a iranienilor asupra Irakului, ar fi cofirmat hegemonia Iranului asupra zonei, interesele americane privind petrolul arab fiind periclitate. Dacă operațiunea Nimble Archer s-a desfășurat asupra a două platforme maritime iraniene dezafectate în urma atacurilor irakiene anterioare, celelalte două, doborârea zborului 655 și operațiunea Praying Mantis, soldate cu victime, s-au desfășurat în apele teritoriale iraniene, înscriind cele două acțiuni în categoria agresiunii militare fără declarație de război. Ambele acțiuni nu
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
celelalte două, doborârea zborului 655 și operațiunea Praying Mantis, soldate cu victime, s-au desfășurat în apele teritoriale iraniene, înscriind cele două acțiuni în categoria agresiunii militare fără declarație de război. Ambele acțiuni nu aveau nici o legătură cu protecția transportului maritim în Golf. Ele au apărut încă de atunci ca provocări ala US Navy pentru a obține în cazul unei eventuale riposte iraniene un pretext (casus belli) pentru a intra în război contra Iranului alături de Irak. Deși inițial au negat că
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
se întinde pe aproximativ cinci secole, între 500 și 1000 d. Hr., perioadă urmată de Evul Mediu Mijlociu. Începând cu secolul al doilea, civilizația romană a intrat în declin, marcat de scăderi ale diverșilor indicatori, cum ar fi urbanizarea, comerțul maritim și populația. Numărul de epave mediteraneene din secolul al treilea descoperite reprezintă 40% din cel al epavelor descoperite din secolul I. Populația Imperiului a scăzut de la 65 de milioane în 150 la 50 de milioane în 400, un declin de peste
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
coordonate asupra pozițiilor americane care apărau aeroportul Henderson, dar au suferit pierderi importante în timpul luptelor și pierderi cel puțin la fel de mari în timpul retragerilor, datorită lipsei de alimente și medicamente. Ofensivele au fost sprijinite de o serie de convoaie de aprovizionare maritime prost gândite (numite „Tokyo Express” de către americani), interceptate deseori de navele militare americane. Japonezii au pierdut în aceste lupte o serie de distrugătoare pe care nu le-a mai putut înlocui până la sfârșitul războiului. Trupele japoneze au numit Guadalcanalul „Insula
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
și acestea în război, profitând deplin de puterea sa navală. Britanicii au urmărit o dublă strategie de blocada navală și bombardament asupra porturilor inamice și s-a folosit de capacitatea acestora de a muta trupele pe mare. Au hărțuit transportul maritim al inamicilor și avanposturile inamice, utilizând recruți din coloniile britanice din apropiere, din America de Nord în special, ce avea să devină ulterior scena Războiului de Șapte Ani. În 1740, Prusia era un stat mic, dar bine organizat, fiind o putere emergentă
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
se confruntă în Italia cu prezența a două puteri: Austria ce ocupase Milano și Spania (Neapole era condus de un Bourbon, viitorul regele Carol al III-lea). Regele Piemontului a ales alianța cu Austria. Anglia era deja o mare putere maritimă cu un imperiu promițător. Era interesată să-și asigure securitatea căilor de navigație și superioritatea în fața Franței din acest punct de vedere. Astfel începe antagonismul franco-englez. În cadrul războiului pentru succesiune la tronul Austriei, alianțele s-au dispus astfel: Austria a
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Spaniei, regiunea făcea parte din cele "17 Provincii ale Țărilor de Jos", care includeau și Belgia actuală. După ce și-a obținut independența în 1648, Olanda a devenit o mare putere maritimă și economică în secolul XVII. Această perioadă, în timpul căreia Olanda și-a creat colonii și semicolonii în lume, este cunoscută drept secolul de aur. După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, în 1815 prin Congresul de la Viena a
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
pentru civilizație (1916-1918), Ordinul „Steaua României”, cl I (1922), în grad de ofițer (1930), „Furajera Mihai Viteazul” (1931), Ordinul austriac „Pentru merit”, în grad de mare comandor (1938), Medalia Centenarului Regelui Carol I (1939), Ordinul „Mihai Viteazul” (1941), Ordinul „Virtutea maritimă”, cl. I, II, III (1944). Este învinuit pentru crime de război, condamnat între ianuarie 1946 - ianuarie 1956, dobândind reabilitare politică, fiind decorat cu Ordinul „23 August”, cl. a II-a (10 august 1964). A fost considerat un ofițer model al
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
Până la sfârșitul vieții va fi ales ca deputat și senator. În perioada 12 martie 1907 - 28 decembrie 1910, a îndeplinit funcția de ministru al Lucrărilor Publice, realizând în această calitate reforma legii drumurilor, reorganizarea căilor ferate, îmbunătățirea navigației fluviale și maritime. A apelat la prietenul său, Ioan Nădejde, pe care l-a trimis în Germania, Franța și Elveția pentru a studia modul de organizare a serviciului de odihnă și cazare a muncitorilor din calea ferată (la Dresda) și a aduce de la
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Unității de Luptă Artilerie la bordul distrugătorului "Mărășești", șef al Biroului Cadre la Flotila de Dunăre, secretar al Consiliului Militar în C.M.M., comandantul distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist Observare Transmisiuni și șef al Secției Observare Radiotehnica și Vizuală în C.M.M., comandantul Regimentului 110 Radiotehnic și Transmisiuni, comandantul Diviziei 42 Maritime, locțiitor al comandantului Marinei Militare pentru pregătirea de luptă și învățământ, locțiitor al comandantului Marinei Militare. În
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist Observare Transmisiuni și șef al Secției Observare Radiotehnica și Vizuală în C.M.M., comandantul Regimentului 110 Radiotehnic și Transmisiuni, comandantul Diviziei 42 Maritime, locțiitor al comandantului Marinei Militare pentru pregătirea de luptă și învățământ, locțiitor al comandantului Marinei Militare. În anul 1968 a fost numit în funcția de căpitan al Navei-școală "Mircea", fiind înaintat în anul 1970 la gradul de contraamiral. La data
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
Navigație pe monitorul 1 (septembrie 1955 - octombrie 1956), ofițer secund pe dragorul de radă 17 din Divizionul 174 Dragoare de Radă Sulina, comandantul dragorului de radă 27, ofițer operativ pentru Apărarea contra Minelor în Biroul Operații Cercetare în cadrul Diviziei 42 Maritime Mangalia, apoi ofițer cu pregătirea tactico-operativă în Biroul Operații Cercetare. Ulterior a lucrat ca șef de stat major (1965-1968), respectiv comandant (1968-1971) al Divizionului 50 Vânătoare de Submarine, ajutor în Biroul Operații al Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
Cercetare în cadrul Diviziei 42 Maritime Mangalia, apoi ofițer cu pregătirea tactico-operativă în Biroul Operații Cercetare. Ulterior a lucrat ca șef de stat major (1965-1968), respectiv comandant (1968-1971) al Divizionului 50 Vânătoare de Submarine, ajutor în Biroul Operații al Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic și Observare "Callatis" (iunie 1972 - 1975), locțiitor al șefului de stat major în Comandamentul Marinei Militare (1975-1977), șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului în comandamentul Diviziei 42 Maritime (1977-1980), comandantul Brigăzii 24 Fluviale
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
Biroul Operații al Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic și Observare "Callatis" (iunie 1972 - 1975), locțiitor al șefului de stat major în Comandamentul Marinei Militare (1975-1977), șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului în comandamentul Diviziei 42 Maritime (1977-1980), comandantul Brigăzii 24 Fluviale Brăila (ianuarie - aprilie 1990). Între anii 1980-1986, căpitanul de rangul I Gheorghe Anghelescu a deținut funcția de comandant al Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanța. Apoi a activat ca adjunct al Ministrului Transporturilor
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
în anul 1994 de Ministerul Apărării al S.U.A. La data de 18 martie 2008, în semn de apreciere pentru rezultatele remarcabile obținute în activitatea profesională și a înaltului profesionalism dovedit în îndeplinirea misiunilor încredințate, i s-a conferit Ordinul Virtutea Maritimă în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari . Amiralul în retragere Gheorghe Anghelescu a încetat din viață la data de 29 iunie 2008, în municipiul Constanța .
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
major la Divizionul 418 Distrugătoare, ofițer secund, respectiv comandantul distrugătorului D 11. Este încadrat apoi în Direcția Operații a Marelui Stat Major al Armatei Române, unde a îndeplinit funcțiile de ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații, ofițer cu operațiile și locțiitor al șefului Secției în Secția Marină din M.St.M., ofițer I cu operațiile și locțiitor al șefului Secției Marină din Direcția Operații a M.St.M. În ultimii ani ai
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
I cu operațiile și locțiitor al șefului Secției Marină din Direcția Operații a M.St.M. În ultimii ani ai regimului comunist, a deținut funcții importante în ierarhia Marinei Române: șef de stat major și apoi comandant al Diviziei 42 Maritime din Mangalia (februarie 1966 - decembrie 1972), șef de stat major și locțiitor al comandantului la Comandamentul Marinei Militare, locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Secției Marină din M.St.M. La data de 30 decembrie 1989 a
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
Galați). După mutarea Școlilor Marinei de la Galați la Constanța, la 1 octombrie 1899, locotenent-comandor Bălescu este numit comandant al acestora, el depunând eforturi susținute pentru mutarea școlilor la Constanța și instalarea lor într-un imobil adecvat. A editat cursurile „Războiul maritim”, „Cursul de navigație și hidrografie”, „Morala militară”, în care a expus principii și metode de acțiune ale Marinei Militare, norme de educație morală întemeiată pe cultul datoriei și al patriei, constituind o bază de cunoștințe profesionale și etice pentru ofițerii
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
fost și deputat în Marea Adunare Națională. El a semnat la București, împreună cu amiralul rus Serafim Evghenievici Ciursin, comandantul Flotei URSS din Marea Neagră, „Convenția între guvernele R.S. România și URSS, asupra dislocării temporare și reciproce a unei părți din forțele maritime militare în marea teritorială, în porturile și bazele maritime militare din Marea Neagră și pe Dunăre, precum și pe aerodromurile Părților contractante, dacă acest lucru va fi impus de situație”, care a fost aprobată de către partea română prin Hotărârea Consiliului de Miniștri
Grigore Marteș () [Corola-website/Science/307464_a_308793]