33,486 matches
-
respectiv în Armata Comună a Austro-Ungariei, comandant al regimentului de infanterie "Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach" nr. 64, apoi avansat la gradul de general-maior ("Generalmajor") și președintele al asociației române de la Viena precum responsabil pentru ridicarea bisericii române ortodoxe în capitala Cisleithaniei. Încă de la vârsta de 10 ani viitorul general a rămas orfan de tată și a fost crescut de fratele mai mare, Ioța Lupu, care s-a ocupat și de educația lui. Fratele a avut resursele financiare de a-l
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
Wien", cu referire la jubileul de domnie al împăratului Franz Joseph I din anul 1908. Alexandru Lupu, pe atunci colonel, ulterior general, a deținut funcția de președinte al acestei asociații. A mai fost inițiator și protector al „Clubului Român” în capitala imperiului, de asemenea membru de onoare al asociației „România Jună”. O activitate foarte importantă, așa cum se desprinde din memoriile sale a fost hotărârea de a compune o listă a românilor din Viena. În decursul anului 1898, a făcut un extras
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
1914, modificarea constituției actuale prin o reformă profundă a acelei pe baza principiului unei autonomii naționale. După izbucnirea Primului Război Mondial a instalat ca președintele asociației române de la Viena un comitet de ajutor cu misiunea de a ajuta pe soldați râniți din capitală sau împrejurare de origine română prin vizite, traduceri pentru persoane sau alte organe în spitale, întreținerea corespondenței cu rude precum punerea la dispoziție de cărți și biblii de limba română. Mai departe au fost adunate și predate cadouri precum articole
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
, cunoscută și sub numele de Frauenkirche (numele întreg este "Dom zu Unserer Lieben Frau"), este o biserică din München, capitala landului Bavaria, care servește drept catedrală a Arhiepiscopiei romano-catolice de München și Freising și scaun al arhiepiscopului. El este un punct de reper, fiind considerat un simbol al capitalei bavareze. Turnurile bisericii sunt foarte vizibile, din cauza limitelor de înălțime locale
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
este "Dom zu Unserer Lieben Frau"), este o biserică din München, capitala landului Bavaria, care servește drept catedrală a Arhiepiscopiei romano-catolice de München și Freising și scaun al arhiepiscopului. El este un punct de reper, fiind considerat un simbol al capitalei bavareze. Turnurile bisericii sunt foarte vizibile, din cauza limitelor de înălțime locale. În urma unui referendum local, administrația orașului a interzis construirea în centrul orașului de clădiri cu o înălțime mai mare de 99 m. Din noiembrie 2004, această interdicție a fost
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
a întors în Bucovina. De teamă să nu fie descoperit, s-a ascuns o vreme prin sate, iar prin 1943 a ajuns la București. Aici și-a câștigat existența scriind critică de teatru și film pentru ziarul de limbă română "„Capitala”". La sfârșitul anului 1946, Alfred a reușit să se refugieze la Viena, trecând prin Budapesta.. După alte surse, Alfred Liquornik a scăpat din deportarea în Transnistria prezentându-se ca fiind corespondent sub pseudonim la un ziar de cinema din capitală
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
Capitala”". La sfârșitul anului 1946, Alfred a reușit să se refugieze la Viena, trecând prin Budapesta.. După alte surse, Alfred Liquornik a scăpat din deportarea în Transnistria prezentându-se ca fiind corespondent sub pseudonim la un ziar de cinema din capitală. În 1946 a emigrat la Viena, unde a împărtășit și el soarta colegilor de generație: aproape necunoscut în România, dar primit cu brațele deschise de către nemți. În timp ce își continua studiile la Universitatea din Viena, în primăvara anului 1948 s-a
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
papei Formosus și a lui Berengario de Friuli, rege al Italiei, l-a trimis pe Zwentibold să traverseze pasul Brenner cu o armată. Unindu-și forțele cu cele ale lui Berengar în Verona, cei doi au pornit în marș spre capitala lui Guido, Pavia, pe care au asediat-o dar fără succes, în cele din urmă renunțând la asediu: potrivit lui Liutprand de Cremona, Zwentibold ar fi acceptat o sumă de bani din partea lui Guido pentru a părăsi câmpul de luptă, deși
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
care nu este neplauzibilă. Francii au avut succes la Tolbiac și și-au stabilit hegemonia lor asupra Alemanilor. Francii erau împărțiți în două popoare vecine și aliate: francii salieni, al căror rege a fost Clovis și francii Ripuariani al căror capitala a fost Köln și a cărui rege a fost Sigebert Șchiopul. La granița regatului lui Sigebert se aflau alemanii, o confederație de triburi germanice, al cărui curaj era egalat cu cel al francilor. Raidurile de frontieră, jafurile și conflictele între
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
ca arhiepiscop. Încă o dată, medierea din partea regelui Germaniei, de această dată Otto I "cel Mare" din Visé, din apropiere de Liège, din 942 a condus la normalizarea situației. Herbert al II-lea a murit în 23 februarie 943 la Saint-Quentin (capitala comitatului de Vermandois). Vastele sale moșii și teritorii au fost divizate între fiii săi. Vermandois și Amiens au revenit fiilor mai mari, în vreme ce celor mai tineri, Robert și Herbert cel Bătrân li s-au acordat valoroase domenii răspândite de-a
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
din nou, inamicul Cartaginei în cel de-al Treilea Război Punic, după ce s-a predat romanilor în anul 150 î.Hr. După victoria împotriva Cartaginei romanii au creat provincia Africii de Nord, care se întindea de la Cartagina până la regiunea Hippo, stabilind capitala provinciei la Utica. În timpul Războiului Civil Roman între Pompei și Cezar, susținătorii lui Pompei incluzându-l pe Cato cel Tânăr, s-au stabilit în Utica după ce au fost învinși în Bătălia de la Thapsus în anul 46 î.Hr. Cezar i-a
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
a sinucis, nedorind să accepte clemența lui Cezar. După moartea lui Cato, el a fost supranumit Uticensis. Utica a obținut titlul de municipium în anul 36 î.Hr., iar locuitorii săi au devenit membrii ai tribului Quirina. În timpul domniei lui Augustus, capitala provinciei s-a mutat la Cartagina, dar Utica și-a păstrat statutul de municipiu important al provinciei. În timpul domniei lui Hadrian, Utica a solicitat să devină o provincie cu drepturi depline, dar acest lucru nu s-a întâmplat pînă când
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
domnia lui Filip al V-lea. Cetatea a avut circa 2.000 de locuitori și a rămas intactă după ce romanii au înfrânt dinastia antigonidă a Macedoniei (Bătălia de la Pydna, 168 î.Hr.) și au divizat regatul în patru state separate ("meride"). Capitala Macedoniei răsăritene a devenit însă Amfipolis și nu Filippi. Orașul reapare în sursele istorice pe durata „războiului civil al eliberatorilor”, care a urmat după asasinarea lui Iulius Cezar (44 î.Hr.). În octombrie 42 î.Hr. a fost teatrul faimoasei Bătălii de la
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
vizitat Antiohia în fiecare din călătoriile sale misionare, făcând din aceast oraș un centru a noii credințe în Anatolia. După ce Împăratul Constantin a legalizeat creștinismul în anul 311 Antiohia a jucat un rol important ca oraș metropolitan. Ulterior a devenit capitala provinciei creștine Pisidia, fondată în secolul al IV-lea. Cele mai multe orașe din Pisidia au fost puternic îmbogățit în acel moment din cauza războaielor civile și invaziilor străine. Zona a fost devastată de cutremurul din 518, si de un alt cutremur și
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
drumurilor din regiune, au solicitat înfiintarea de servicii tehnice, în a căror sarcină să se afle și întreținerea drumurilor, podurilor și podețelor din cele două județe ale Cadrilaterului. Sterie Ciumetti este numit primul șef al Serviciului tehnic județean de la Silistra, capitala județului Durostor (mai apoi numit Silistra). Sub conducrea lui Sterie Ciumetti au fost numiți în tot județul un număr suficient de cantonieri pentru îngrijirea șoselelor, el supraveghând și asigurând bună execuție a reparării drumurilor prin astuparea gropilor, curățării acostamentelor și
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
s-a născut postum în 866 ca fiul cel mic al lui Robert cel Puternic și fratele lui Odo, care va deveni rege al Franciei de Vest în 888. Francia de Vest a evoluat în timp în Franța; sub Odo, capitala s-a fixat la Paris. Familia lui este cunoscută drept Robertieni. Nu a pretins coroana Franciei de Vest decât după moartea fratelui său în 898; recunoscând supremația regelui carolingian, Carol al III-lea, el a fost confirmat în funcție, după
Robert I al Franței () [Corola-website/Science/327671_a_329000]
-
îi decorează pentru fapta de vitejie cu Crucea Sfântului Gheorghe. La 7 septembrie 1877, în cadrul unei parade militare, maiorul Candiano-Popescu și cei trei ostași, Grigore Ion, Stan Gheorghe și Nica Vasile, prezintă drapelul turcesc reginei Elisabeta și populației entuziaste a Capitalei. După încheierea păcii, Grigore Ion, avansat la gradul de sergent deși nu știa carte, s-a reîntors în satul natal cu o mică pensie viageră de 12 lei pe lună. Rămas văduv, s-a recăsătorit și, din cele două căsătorii
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
(on sau Pergamum, în ) a fost un oraș antic grecesc situat în zona Aeolis aflată în Turcia din zilele noastre, la 26 km de Marea Egee, pe un promontoriu din partea de nord a râului Caicus (acum Bakırçay). Orașul a devenit capitala Regatului Pergam în timpul perioadei elenistice sub conducerea dinastiei Attalide, 281-133 î.Hr.. Pergam este citat în cartea Apocalipsei ca fiind unul dintre cele șapte biserici din Asia. În prezent, siturile arheologice principale ale anticului Pergam se găsesc în nordul și vestul
Pergam () [Corola-website/Science/327664_a_328993]
-
existând o relație reciprocă de prietenie bazată pe respect. Udrea era agreat de comuniști din cauza originii sale „sănătoase” (tatăl ceferist și mama casnică) și a sentimentelor sale antifasciste. Colonelul Roșianu (Virgil Andronic) îl trimite pe Udrea la Comandamentul Militar al Capitalei, unde colonelul Dumbrăveanu (Geo Barton) îi încredințează misiunea de a obține Planul Margareta II de la Werner von Richter. În realizarea sarcinii primite, căpitanul Udrea trebuie să colaboreze cu muncitorul comunist Toma (Amza Pellea), în ciuda faptului că are o atitudine potrivnică
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
lagăr ca dușmani ai Reichului și dispune arestarea și torturarea violonistei. În acest timp, mareșalul Antonescu este arestat și se formează un nou guvern care anunță că acceptă armistițiul cu URSS, Marea Britanie și SUA. În urma acestor evenimente, Comandamentul Militar al Capitalei transmite ofițerilor superiori ai Armatei Regale ordinul "Stejar- extremă urgență" prin care se prevedea intrarea trupelor în dispozitiv de luptă și începerea operațiunilor împotriva forțelor Wehrmacht-ului. Muncitorii români din București pleacă din fabrici și primesc arme pentru a lupta
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
Germaniei, iar baronul se sinucide. Corina este lăsată să fugă, dar este împușcată de un militar de la paza Ambasadei. Înaltul Comandament German ordonă Grupului de Armate Ucraina Sud să ocupe de urgență Bucureștiul și să înăbușe rebeliunea. Avioanele germane bombardează capitala. Se dau lupte grele între unitățile militare germane și trupele române. Maiorul von Richter conduce personal o unitate de tancuri în luptă, murind în confruntarea cu unitatea de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc în cele din urmă
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
insurecția națională antifascistă armata română a continuat lupta împotriva dușmanului, eliberînd pămîntul Transilvaniei contribuind apoi cu eroismul și prinosul său de jertfe la înfrîngerea definitivă a Germaniei naziste.”". După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, Comandamentul Militar al Capitalei a transmis în secret ordinul cu indicativul "Stejar, extremă urgență" prin care s-a dispus intrarea trupelor în dispozitiv de luptă și începerea operațiunilor militare împotriva forțelor Wehrmachtului. Cuvântul „stejar” însemna că ordinul fusese dat de Regele Mihai I al
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
683 km², situând acest stat pe poziția 69 în lume, respectiv 9 în Europa din punct de vedere al suprafeței. Polonia are o populație de 38,1 milioane de locuitori, concentrați în principal în orașe și municipii mai mari, precum capitala istorică - Cracovia, și cea actuală - Varșovia. De-a lungul istoriei, Polonia de la o regiune dintre râurile Oder și Vistula din Câmpia Europei de Nord, Polonia și-a extins teritoriul acoperind în perioada de maximă putere un teritoriu între Marea Baltică, fluviul
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Lublin din 1569 a format Uniunea statală polono-lituaniană ca un jucător influent în politica europeană și o entitate culturală vitală. În 1525, în timpul Reformei Protestante, Marele Maestru al Ordinul teutonic, Albert de Hohenzollern, a secularizat teritoriul prusac al ordinului, cu capitala la Königsberg, a devenit fief al Coroanei Regatului Poloniei. Regatul Suediei, care fusese slăbit de Războiul de treizeci de ani, a semnat Tratatul de la Stuhmsdorf (cunoscut și ca Tratatul de la Sztumska Wieś sau Tratatul de la Stuhmsdorf, în română: "Tratatul de la
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
stipulate în sus-numitul acord nu au fost niciodată respectate. Numele a fost folosit în mod neoficial, în special de polonezi, pentru desemnarea acestui teritoriu și este folosit de unii istorici pentru denumirea mai multor entități politice de până în anul 1918. Capitala ducatului a fost Posen (Poznań) . Orașul Liber, Independent și Strict Neutru Cracovia și teritoriul înconjurător, cunoscut și ca „Republica Cracovia”, a fost un oraș-stat creat prin hotărârea Congresului de la Viena în 1815. După Revolta din Noiembrie, Polonia Congresului ș-a
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]