33,140 matches
-
o disciplină mai puțin severă. În plus, aceste ordine monastice erau și suprasolicitate, ele refuzând multe cereri de admitere. Ca obstacol suplimentar, în unele cazuri era necesar un anume grad de prosperitate pentru ca o femeie să fie admisă într-o mănăstire oficială. Ordinele orășenești, cum ar fi dominicanii, care nu puneau asemenea condiții, aveau și mai mult succes chiar din acest motiv.
Béguinages flamands () [Corola-website/Science/326328_a_327657]
-
sub denumirea de Sfântul Grigore Decapolitul, a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o cavernă (peșteră) în apropierea Mănăstirii Bistrița, alcătuită din galerii, holuri, săli, scări și depozite de guano; ce adăpostește faună bogată în specii de lilieci, coleoptere, acarieni sau arahnide. În interiorul peșterii se află două bisericuțe („Ovidenia”, în care pentru o perioadă au fost ascunse moaștele Sfântului
Peștera Liliecilor (Vâlcea) () [Corola-website/Science/326380_a_327709]
-
teritoriul administrativ al comunei Costești. Aria naturală se află în Munții Căpățânii grupare ce aparține lanțului montan Șureanu-Parâng-Lotrului, la o altitudine de 830 m, în bazinul superior al Bistriței Vâlcene, în partea nordică a satului Bistrița, pe teritoriul împădurit al mănăstirii cu aceelași nume. cu o suprafață de 0,25 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă
Peștera Valea Bistrița () [Corola-website/Science/326417_a_327746]
-
pare că s-au realizat multe copii ale acestei Biblii gotice. Probabil că o parte din manuscrise au fost realizate în scriptoriul de la Ravenna și de la Verona, în regiunea unde goții își stabiliseră regatul lor. Scriptoriul era o încăpere în cadrul mănăstirilor unde erau scrise și copiate manuscrisele. Goții și-au încetat existența ca națiune, în jurul anului 555 d.H., după ce împăratul bizantin Iustinian I cel Mare a recucerit Italia. Astfel răspândirea creștinismului la majoritatea triburilor germanice s-a făcut prin filieră ariană
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Carolina de Brandenburg-Kulmbach a trăit la curtea daneză din 1740 și existau zvonuri că ar fi fost amanta regelui. În 1732 a înființat Ordinul Uniunii Perfecte acordat numai femeilor care aveau căsnicii fericite. În 1737 a fondat catedrala Vallö, o mănăstire de maici pentru nobile necăsătorite. A construit Palatul Hirschholm unde a locuit după ce a devenit văduvă în 1746. A fost în termeni mai buni cu nepoții ei decât cu copiii ei. În timpul vizitei nepotului ei Christian, l-a răsfățat atât
Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach () [Corola-website/Science/322586_a_323915]
-
a preferat-o pe Elisabeta. Helene era neobișnuit de pioasă și s-ar fi potrivit mai bine la curtea habsburgică. După eșecul logodnei, ea a suferit o depresie iar Ludovika a devenit preocupată de faptul că Helen va intra la mănăstire. Helen s-a resemnat cu gândul că va rămâne singură. La 22 de ani era considerată fată bătrână însă mama ei i-a aranjat o întâlnire cu Maximilian Anton Lamoral, Prinț Ereditar de Thurn și Taxis. În timp ce prințul era în
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
însărcinată. S-a retras la casa părinților ei, la Possenhofen, unde consiliul familiei a decis ca ea să nască în secret pentru a preveni un scandal. La 24 noiembrie 1862, Maria Sofia a născut o fiică, Daisy de Lavaysse, la mănăstirea St. Ursula din Augsburg. Copilul a fost dat imediat familiei Lawayss. Maria Sofia a trebuit să promită că n-o să-l mai vadă niciodată pe Armand, lucru care a afectat-o profund. În ultimii ani ai vieții a suferit de
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
mai vechi: una din a doua jumătate a veacului al XIV-lea și a doua construită, probabil, în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432). În iunie 2007, Stela Cheptea a supravegheat deshumarea osemintelor mitropolitului Varlaam Moțoc al Moldovei din mormântul de la Mănăstirea Secu. În 2007 a condus cercetările arheologice din zona Halei Centrale din Iași, unde s-au descoperit ruine ale unor imobile cu prilejul construirii unui pasaj pietonal subteran. Cel mai vechi imobil descoperit acolo din secolul al XVII-lea. Începând
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
carolingian. Ludovic a fost fiul cel mare al regelui Lothair și a soției acestuia, Emma și s-a născut în .. Tatăl său l-a introdus în guvernare din 978 și a fost încoronat oficial co-rege la 8 iunie 979 la mănăstirea Saint-Corneille din Compiègne de către arhiepiscopul Adalberon de Reims. Totuși, el nu și-a asumat puterea până la moartea tatălui său în 986. Ludovic al V-lea a fost ultimul rege carolingian al Franciei de Vest și a domnit la Laon între
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
fost forțată să părăsească curtea și să caute refugiu la Hugh Capet. Ludovic al Y-lea a murit la 21 mai 987 dintr-o căzătură de pe cal în timp ce vâna în pădurea Halatte din apropierea orașului Senlis, Oise. A fost înmormântat la mănăstirea Saint-Corneille din Compiègne. Neavând moștenitori legitimi, unchiul său Carol de Lotharingia Inferioară a fost ales ca succesor ereditar al tronului. Dar, clerul, incluzând atât pe Adalberon cât și pe Gerbert (care mai târziu a devenit Papa Silvestru al II-lea
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
este reședința Arhiepiscopului de Canterbury, cel mai înalt ierarh al Bisericii Anglicane. Este cunoscută pentru asasinarea lui Thomas Becket din 1170, cancelar al Angliei și arhiepiscop. În anul 597, Papa Grigore I îl trimite pe Sfântul Augustin, abate al unei mănăstiri benedictine din Roma, să-i convertească pe anglo-saxonii din fosta colonie romană Britania la creștinism. Misiunea sa a fost un succes, Augustin stabilinduse la Canterbury unde a întemeiat mai multe biserici și mănăstiri, inclusiv o catedrală dedicată Sfântului Salvator. Aceasta
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
trimite pe Sfântul Augustin, abate al unei mănăstiri benedictine din Roma, să-i convertească pe anglo-saxonii din fosta colonie romană Britania la creștinism. Misiunea sa a fost un succes, Augustin stabilinduse la Canterbury unde a întemeiat mai multe biserici și mănăstiri, inclusiv o catedrală dedicată Sfântului Salvator. Aceasta a devenit sediul Arhiepiscopiei de Canterbury. Între secolele VIII-IX, catedrala a fost extinsă, având un turn central destul de înalt. Cronicarul Eadmer spunea că aceasta avea un plan bazilical similar cu cel al Bazilicii
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
a fost extinsă, având un turn central destul de înalt. Cronicarul Eadmer spunea că aceasta avea un plan bazilical similar cu cel al Bazilicii Sfântul Petru din Roma. În timpul arhiepiscopului Dunstan, între anii 960-988 catedralei i-a fost adăugată o nouă mănăstire benedictină, pe lângă vechiul complex monahal din vremea lui Augustin. în anul 1011, catedrala a fost grav avariată în timpul incursiunilor vikingilor asupra Angliei. În timpul arhiepiscopului Lyfing (1013-1020) sau a succesorului său Aethelnoth (1020-1038), a fost adăugat catedralei un oratoriu al Sfintei
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
gotic. În anul 1534, în urma Reformei Protestante, regele Henric al VIII-lea a rupt legăturile cu papalitatea și a întemeiat Biserica Anglicană. Astfel, catedrala, inițial romano-catolică a devenit sediul anglicanismului. Tot în această perioadă ordinele monahale au fost interzise, iar mănăstirile engleze desființate, inclusiv cele din ansamblul catedralei. De-a lungul timpului, în urma incendiilor sau a altor împrejurări au avut loc lucrări de restaurare la catedrală, ultima având loc în anul 1834. În prezent, catedrala din Canterbury este considerată a fi
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
douăzeci de minute. Manuel a supraviețuit atacului fiind rănit la braț iar mama sa Amelia nu a fost rănită. Manuel i-a succedat tatălui său sub numele Manuel al II-lea. Dom Luís a fost înmormântat lângă tatăl său la mănăstirea Săo Vicente de Fora din Lisabona. La 5 octombrie 1910, monarhia a fost răsturnată printr-o lovitură militară și a fost creată Prima Republică Portugheză.
Luís Filipe, Prinț Regal al Portugaliei () [Corola-website/Science/322666_a_323995]
-
pe ofițerul britanic William Moorcroft, care i-a dat cartea "Alphabetum Tibetanum" de Agostino Antonio Giorgi, și care l-a îndemnat pe Csoma să învețe limba tibetană. Cu scrisori de recomandare din partea lui Moorcroft, Csoma a fost acceptat de o mănăstire budistă din Zanskar din Munții Hindukuș în 1823, unde a studiat limba tibetană și budismul. Csoma, care a folosit numele Skander Beg la începutul călătoriei sale, a fost primul european care a ajuns prin acele locuri. Între 1827-1834 a fost
Sándor Kőrösi Csoma () [Corola-website/Science/322711_a_324040]
-
a devenit grand maître al casei regale a regelui Ludovic al XVIII-lea. A murit în 1818 și a fost succedat de fiul său Louis Henri. Fiica sa, Louise Adélaïde de Bourbon, care a fost călugăriță a devenit stareță la mănăstirea Remiremont.
Louis Joseph, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322768_a_324097]
-
copilăria cu mama sa, trebuia să se căsătorească cu Gaston, Duce de Orléans în 1627, însă regele Ludovic al XIII-lea al Franței s-a opus căsătoriei și a închis-o în fortăreața Vincennes iar mai târziu într-o mică mănăstire. Prima propunere de a se căsători cu nou alesul rege al Poloniei, Vladislav al IV-lea Vasa, a fost făcută în 1634, însă în cele din urmă Vladislav s-a căsătorit cu Cecilia Renata de Austria, fiica împăratului Ferdinand al
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
(n. 1808 în Burdujeni, Suceava, - d. 1884, 9 octombrie, în Burdujeni) a fost arhiereu, pedagog, cărturar și importantă personalitate publică a vremii sale. S-a născut în familie de preot, cu numele de botez Nicolae. Învață la Mănăstirea Todireni din Burdujeni, călugărit la Mănăstirea Gorovei în 1827, preot ieromonah la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași în 1833, studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, pe care a absolvit-o 1838, apoi la Colegiul Național
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
Burdujeni, Suceava, - d. 1884, 9 octombrie, în Burdujeni) a fost arhiereu, pedagog, cărturar și importantă personalitate publică a vremii sale. S-a născut în familie de preot, cu numele de botez Nicolae. Învață la Mănăstirea Todireni din Burdujeni, călugărit la Mănăstirea Gorovei în 1827, preot ieromonah la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași în 1833, studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, pe care a absolvit-o 1838, apoi la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București între 1838-1839
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
Burdujeni) a fost arhiereu, pedagog, cărturar și importantă personalitate publică a vremii sale. S-a născut în familie de preot, cu numele de botez Nicolae. Învață la Mănăstirea Todireni din Burdujeni, călugărit la Mănăstirea Gorovei în 1827, preot ieromonah la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași în 1833, studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, pe care a absolvit-o 1838, apoi la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București între 1838-1839. Preot și predicator la Mitropolie, catehet la
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
predicator la Mitropolie, catehet la școlile publice de la „Sf. Trei lerarhi” și protosinghel (1839-1840), surghiunit de domnitorul Mihail Sturdza la Neamț (1841), profesor la școala națională din Fălticeni (1842-1843), profesor de științe religioase și limbă elină la școala națională din Mănăstirea Neamț (1843-1846), director la școala națională de la Sf. Trei lerarhi din Iași (1846-1848), profesor de istorie, elină, retorică și filosofie la Seminarul de la Socola (1848-1862) și rector (1860-1862); arhimandrit (1852), luptător pentru Unirea Principatelor, membru în Divanul Ad-Hoc (1857), arhiereu
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
Ardealului a luat sfârsit în jurul anului 1200. Dupa această dată reîncepe procesul de reurbanizare a multor localități ardelene. Numele Thorda (Turda) apare pentru prima dată într-un document din anul 1075 semnat de regele maghiar Geza I, prin care atribuie mănăstirii călugărilor benedictini din Garamvölgy (Garamszentbenedek) în Slovacia (Gran-Esztergom, azi în Ungaria) incasările vamei târgului, a vamei de la podul peste Arieș și a vamei ocnelor de sare, din locul denumit Aranyas-Aureus (Szentmiklós), situat lângă râul Arieș. În Evul mediu timpuriu au
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
sate pe teritoriul actual al Turzii: Szentmiklós, Egyházfalva și Udvarnoktelek (“Moșia Curteanului”) Un centru religios benedictin a existat la Turda în secolele XI-XII. Într-un document din anul 1177 se arată că partea din Aranyas-Aureus denumită Egyhàzfalva (Satul Bisericii/Satul Mănăstirii) aparținea consistoriului din Arad. Într-un recent document se afirmă următoarele: "Este adevărat că pământul cetății Turda este amintit în anul 1177, dar în acest document pasajul respectiv constituie un fals introdus în secolul al XIV-lea, și, în consecință
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Saxodonia"). Sânmiclăuș (Szentmiklós), sat cu o mică cetate care apăra podul peste râul Arieș, localizat in partea de sud-est a orașului actual, a fost menționat deja în anii 1202-1203, într-un act de hotărnicie emis de regele maghiar Emeric (Imre). Mănăstirea din Satul Bisericii (Egyházfalva), construită în anul 1204 (pe locul unde azi e Banca Comercială Română, Piața 1 Decembrie 1918 nr.29), a aparținut inițial unui ordin de cavalerie al cruciaților teutoni ioaniți, ordin amintit în documentele vremii sub numele
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]