34,178 matches
-
parohială, adică 1 iugăr 692 stânjeni . Un inventar realizat de preotul George Vamoș în 3 octombrie 1928, arată numărul redus al obiectelor bisericești deținute: un potir de tinichea, patru sfeșnice, zece icoane, trei candele, patru prapori, patru ornamente bisericești, 18 scaune și cărți bisericești în valoare de 1500 lei. Valoarea totală a obiectelor enumerate, la care se adăuga clopotele, era de 18.900 lei . În 22 ianuarie 1944, preotul Marian Boian, cerea Administrației financiare să scutească biserica de impozit datorită valorii
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
la localitățile săsești din zona Târnavelor, datat în anul 1283, apare menționat numele preotului din Moșna (Petrus). Moșna era o comună deosebit de prosperă și până în 1533 a fost în competiție cu Mediaș și cu Biertan pentru a deveni reședință de scaun, titlu obținut până la urmă de Mediaș. Satul Moșna a aparținut începând cu anul 1876 de Comitatul Târnava Mare din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
unul din mai numeroasele ordine solicitate de starețul Baudunus Cornutus de repunere a Ordinului în drepturile sale, care fuseseră ocupate de mai mulți nobili. Interesant este faptul că în documentul din 1353 "Posesiunea Reter" este localizată în Transilvania și aparține Scaunului de la Sighișoara, ceea ce nu poate fi luat în considerație cuvânt cu cuvânt deoarece posesiunile nobiliare, precum și domeniile Ordinului nu erau incluse în administrația săseasca. Contele Nicolaus von Henndorf (Nycolaus) apare încă în anul 1369 că proprietar al regiunii Sighișoara. Gustav
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
nume de familie. De asemenea prezintă o serie de localități cu același nume în "patria primordială". Walther Scheiner (1926) de asemenea consideră numele localității că derivând dintr-un nume de familie. Următorul izvor al istoriei Retișului este un document al Scaunului de la Cincu, din anul 1389. Cei doi nobili: conții Tylo și fratele acestuia Ladislau, cărora le aparținea satul Retiș, au făcut o înțelegere cu comună învecinată Selistadt, referitoare la o jumătate de moară și o jumatate de iaz, ale căror
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
Acest iaz trebuia să aibă o sută de pași, iar adîncimea în mijloc, la evacuarea apei trebuia să fie cu un cot mai adîncă decât onorabilul domn Michael Krocher, din Selisteat. Contele Tylo mai este menționat într-un document al Scaunului de la Cincu în 1390 ca fiind un judecător imperial obișnuit. Este nelămurit dacă acest Tylo de Villa Retherii din 1389 este identic cu acel conte Tylamannus, fiu al lui Daniel de Selistadt, care în 1383 și 1387 fusese numit judecător
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
din 1389 este identic cu acel conte Tylamannus, fiu al lui Daniel de Selistadt, care în 1383 și 1387 fusese numit judecător imperial la Cincu. Din secolul al XIV-lea Retișul aparține că enclava comitatului Apold și se găsea între Scaunele săsești ale Sighișoarei, în nord și ale Cincului, în sud. Existența. populației germane este dovedită de apartenență la Capitoliu, care este dovedită de două înscrisuri din jurul anului 1400. În cel mai vechi dintre acestea, Retisul este înregistrat cu un impozit
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Țara Românească. Prima atestare documentara apare în diplomă latină a regelui maghiar Ladislau al V-lea din anul 1453, prin care comună a fost încorporată la cele Șapte Scaune ale provinciei Cibiniensis și data în administrarea celor Șapte Juzi, împreună cu alte șase comune învecinate: Boita (dialectul săsesc Issenderf, , ), Tălmacel ( , ), Plopi, Sebeșul de Jos ( dialectul săsesc "Schäis", , ), Sebeșul de Sus ( , ) și Racoviță ( dialectul săsesc "Rakevets,", , ) . Dintre acestea comună Plopi nu
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
datată la sfîrșitul secolului al II-lea. Prin stabilirea coloniștilor sași pe teritoriul Slimnicului în a două jumătate a secolului al XII-lea, atestată pentru prima dată în anul 1282, localitatea Slimnic devine una dintre cele mai importante componente al scaunului Sibiu, menită să apere drumul între Mediaș ("Mediasch") și Sibiu. În anul 1394 este documentată școală populației germane, fiind condusă de directorul "Allexius" până în anul 1409; el îndeplinea și funcția de notar în sat. Principala ocupație a populației este agricultura
Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/301739_a_303068]
-
incursiuni turcești în Transilvania, cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu. Pentru a putea face față noii situații, regele Ladislau al V-lea la data de 3 februarie 1453, dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune” - uniune teritorial administrativă săsească cu sediul în Sibiu - domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453 - 1700, din ce în ce mai des în scrierile vremii
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
al XVII-lea: Se impune precizarea că până în anul 1766, Racovița a aparținut de două unități administrativ-politice complet diferite, „granița” dintre ele formând-o valea care trece prin mijlocul ei. Două treimi ale așezării, cu hotarul aferent, stătea sub jurisdicția Scaunului Sibiului, motiv pentru care se numea „partea scăunală”. Partea dinspre Avrig, respectiv cealaltă treime, se afla sub stăpânirea a numeroși domni de pământ și se numea „partea iobăgită” , ea stătea sub ascultarea autorităților comitantese. Denumirea localității Racovița derivă de la substantivul
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
că la acea dată, biserica din Racovița era deja supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului [[Simion Ștefan]], care-l împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care i-au fost acordate. De altfel, în această perioadă, biserica românească din scaunele săsești rămăsese sub jurisdicția vlădicului Simion, însă Racovița fiind subordonată parțial și organelor administrative comitatense, ale comitatului Alba, este posibil să nu fi beneficiat de acest regim. [[Fișier:ȘcoalaGrănicereascăRacovița.jpg|Fosta școală grănicerească|200px|left|thumb]] [[Fișier:RO SB Racovita
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
din 2011 județele cu cea mai numeroasă prezență romano-catolică erau: Harghita (200.663), Bacău (94.490), Covasna (73.739), Satu Mare (59.590), Timiș (54.547), Mureș (48.530), Bihor (48.350), Neamț (45.338) etc. Conform buletinului oficial al Sfântului Scaun în aceeași perioadă recensământul intern al Bisericii Catolice a numărat în România 1.193.806 credincioși romano-catolici, cu 165.405 persoane mai mult decât cele înregistrate de autoritățile române. Credincioșii romano-catolici au o pondere de 4,5% - 5,5% din
Biserica Romano-Catolică din România () [Corola-website/Science/300529_a_301858]
-
Vorhaenge) fizătău = siret foraibăr = dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc. (germ. Vorreiber) găbănaș = cămăruța de alimente harănge = clopote hocăr = scaun mic (germ. Hocker) hoher = ticălos (mag. hóhér - calau) hozontrongane = bretele hambar = siloz pentru cereale imos = murdar lăbos = cratița laibăr = vestă lepedeu = cearșaf gros de pânză cu dantelă pe margini ler = cuptor leveș = supă de tăieței lăvor = lighean (fr. lavoir) lezna
Bârcea Mică, Hunedoara () [Corola-website/Science/300538_a_301867]
-
de Miercurea Nirajului. Leopold al II-lea a permis printr-un ordin ținerea a trei târguri naționale în fiecare an. În urma reformei protestante locuitorii orașului au devenit reformați. Miercurea Nirajului a fost pentru mult timp cel mai important oraș din Scaunul Mureș. Până în 1745 aici erau ținute ședințele consiliului scaunului secuiesc, deoarece între Târgu Mureș, deținătorul titlului de oraș liber regesc, și conduceriea structurii administrative pentru mult timp a fost un conflict politic și economic. În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
printr-un ordin ținerea a trei târguri naționale în fiecare an. În urma reformei protestante locuitorii orașului au devenit reformați. Miercurea Nirajului a fost pentru mult timp cel mai important oraș din Scaunul Mureș. Până în 1745 aici erau ținute ședințele consiliului scaunului secuiesc, deoarece între Târgu Mureș, deținătorul titlului de oraș liber regesc, și conduceriea structurii administrative pentru mult timp a fost un conflict politic și economic. În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate, apoi
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
Scaunul Mureș. Până în 1745 aici erau ținute ședințele consiliului scaunului secuiesc, deoarece între Târgu Mureș, deținătorul titlului de oraș liber regesc, și conduceriea structurii administrative pentru mult timp a fost un conflict politic și economic. În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala oficială a Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
a fost un conflict politic și economic. În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala oficială a Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și o parte din regiunea Turda. Totodată în 1876 prin ordinele elaborate de guvernul din Budapesta, Miercurea Nirajului a fost retrogradată în comună. Prin Legea nr.
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala oficială a Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și o parte din regiunea Turda. Totodată în 1876 prin ordinele elaborate de guvernul din Budapesta, Miercurea Nirajului a fost retrogradată în comună. Prin Legea nr.263 din 13 iunie 2003 comuna Miercurea Nirajului a devenit din nou oraș
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
ști cum s-a născut,deși sinonimul acestuia Vai-de-ei este bine cunoscut din trecutul îndepărtat până în prezent. Un cercetător al istoriei a susținut că Vaideiul, Pischinti, Balomir și alte sate au fost planificate să fie colonizate cu romani, pentru înstărirea scaunului săsesc din Orăștie. Un cercetător mai din vechime susține că atât Vai-de-ei din comitatul Hunedoara și Vai-de-ei de pe Olt ca și Sereca,Sărăcsău au fost sate bine înstărite bogate, dar în urma războaielor, a epidemiilor ca:ciumă, foamete au ajuns sărace
Vaidei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300563_a_301892]
-
a jucat un rol important în istoria Transilvaniei, mulți din membri acestei familii fiind trimiși ca ambasadori la Viena, Constantinopol si alte țări. Pe plan local membri acestei familii de origine română , au ocupat funcția de căpitani și judecători ai Scaunului Mureș. În localitatea Corunca datorită poziționării langă șoseaua europeană E60 și la intrarea în municipiul Târgu Mureș au fost construite în ultimii ani multe unități de cazare pentru a veni în întâmpinarea turiștilor aflați in tranzit prin centrul Transilvaniei sau
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
ascuțite. Dintre obiectele aflate în biserică, o valoare deosebită o are un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani de către un artist necunoscut. În 1494, localitatea Saschiz ("Keisd") a primit de la provincia Sibiu, membră a celor Șapte scaune săsești, suma de 50 de guldeni, apoi în 1497 sume de 25 guldeni, în 1521 încă 16 guldeni și, în sfârșit, în 1525 alți 15 guldeni, contribuție pentru construirea Bisericii fortificate. Bisericii Sf. Ștefan (în ) i-a fost acordat în
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
Mura Mică), Nagy-Szederjes ( Mura Mare) Máros-Jára ( Iară de Mureș), Magyar-Péterlaka ( Petrilaca de Mureș), Olah-Nádos ( Nadășa), Sáromberke ( Dumbrăvioara), Telek ( Teleac) și Körtvélyfája ( Periș ) . Din 1873 satul va aparține comitatului Mureș - Turda, format din Cercul de Sus al comitatului Turda și fostul scaun al Mureșului. ► Biserică Reformata Periș Biserică Reformata din Periș datează din secolele XIII - XVI odată cu apariția satului nu există însă nici un document care să ne arate data exactă al construcției. După tradiția orală aflăm că biserică a fost la început
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
dimensiuni de 4X4, 4X5 sau 5X5 metri, tinda servind ca bucătărie și sufragerie, iar camera („casa dinainte” în limbaj popular) ca dormitor. În prima la început era cuptorul, apoi soba de gătit. Mobilierul era compus din paturi de lemn, masă, scaune sau bănci numite „laiță”, o ladă de zestre, una mai lungă numită „canapeu”, iar pe perete un „blidar” (dulap de bucătărie), mobilierul era confecționat de către bărbații din familie. Pereții erau împodobiți cu „peretare” țesute din lână colorată, icoane pe sticlă
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
sărbătoare, ce umblau din casă în casă pentru a vesti nunta și pe locuitori ca să participe la acel important eveniment: "„Să nu vă țineți mândri și măreți, Și să vă faceți cale, în alte părți, Ci să veniți la un scaun de ședere La un pahar de băutură La mai multă voie bună!”" Chemătorii și chemătoarele aveau calitatea de domnișori și domnișoare de onoare și îi însoțeau pe miri, pe tot parcursul ceremoniei nunții. În dimineața nunții alaiul se formează de la
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Furnicoși). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Drăghiciu și Valea Popii. Prima, având 1001 locuitori ce trăiau în 240 de case în singurul sat, și în ea existau o fabrică de scaune cu mecanisme acționate hidroenergetic, aparținând lui Anast. I. Chirvasi; o biserică zidită în 1854 și o școală cu 72 de elevi (dintre care 6 fete). În comuna Valea Popii trăiau 1346 de locuitori în satele Valea Popii, Văcarea și Huluba
Comuna Mihăești, Argeș () [Corola-website/Science/300631_a_301960]